Deloitte şi Ziarul Financiar au organizat joi conferinţa „Ce ne rezervă viitorul Europei într-o lume a tensiunilor şi a schimbărilor geopolitice? Care va fi rolul României în viitoarea Europă?“, cu participarea lui Herman Van Rompuy, primul preşedinte al Consiliului European, actualmente preşedinte al Centrului de Politici Europene, un think-tank influent, cu sediul la Bruxelles.
Rompuy are o experienţă solidă atât în politica ţării sale - a fost premier al Belgiei, cât şi în cea a Uniunii Europene. A fost depozitar al unor secrete adânc îngropate - de pildă situaţia Greciei cu mult înainte ca drama ţării să ajungă o poveste publică. Ştie lucruri pe care puţini le ştiu şi are îndrăzneala să anticipeze viitorul cum rari oameni politici o fac. „Nu am coşmaruri legate de viitorul Uniunii“, a spus el într-o prezentare a situaţiei Uniunii şi a perspectivelor ei, după ce, cu câteva minute înainte, afirmase: „Suntem într-o perioadă alături de haos“. Şi nu are „coşmaruri“ pentru că acestea, asemenea coşmarurilor din vis, vin neanunţate: „Dacă atunci când mă culc spun că voi avea un coşmar, atunci nu mai dorm. Prefer să dorm, dar să fiu pregătit“.
Nu putem exclude o nouă criză financiară, spune el: „Sper că este încă departe“. Însă arată partea plină a paharului: Avem cea mai bună perioadă pentru a investi pentru că banii sunt ieftini“. În rest sarcinile sunt grele. Ne confruntăm cu populismul, cu Brexitul, cu războiul comercial. Trebuie să vedem cum păstrăm economia de piaţă, dar să rezolvăm şi problemele climatice.
Alexandru Reff, Country Managing Partner, Deloitte România şi Moldova, prezent la seminar, a arătat dificultăţile pentru România legate de fondurile UE, în condiţiile în care ţara se bazează pe această sursă de finanţare. „Un context important este că alocarea pentru România a fondurilor europene este superioară în exerciţiul financiar următor faţă de exerciţiul actual, dar pe fondul plecării unui contributor masiv (Marea Britanie - n. red.) creşte presiunea pe partea de utilizare a fondurilor europene.“
În plus, a arătat el, în Uniunea Europeană se dezbate la acest moment proiectul numit „Europa cu două viteze“: „Această abordare presupune o schimbare de paradigmă, o depărtare de actuala politică de coeziune, în care fondurile sunt alocate diminuării decalajelor dintre ţările membre“.
Totuşi, România va lua mai mult cu 8% fonduri UE de coeziune, în exerciţiul financiar 2021-2027 decât în actuala perioadă de programare, a arătat Mihaela Toader, secretar de stat în Ministerul Fondurilor Europene. În schimb îi vor fi reduse fondurile pentru agricultură.
Pentru Christophe Dridi, directorul general al Automobile Dacia şi al Groupe Renault România, prioritatea principală a companiei pe care o conduce este realizarea reţelelor de transport – drumuri, căi ferate, căi navigabile.
Dar maşinile second-hand sunt o problemă, sistemul dual de învăţământ este o problemă. „Integrarea locală este o altă prioritate - este foarte important să ai aproape de tine furnizorii - cu cât suntem mai integraţi, cu atât lucrurile funcţionează mai bine. Şi, în fine - fapt valabil pentru toată lumea - rămâne competitivitatea, care nu este o opţiune, este obligatorie.“
Mihai Marcu, preşedinte MedLife, a vorbit despre priorităţile în sănătate. România, a spus el, are una dintre cele mai bune capacităţi de diagnostic din Europa. Însă sistemul trebuie resetat. Nu ar trebui să existe spitale în localităţi cu sub 10.000 de locuitori, iar atenţia trebuie concentrată pe pregătirea medicilor, o chestiune ce va deveni vitală în câţiva ani pentru că acum cei care pleacă sunt medicii tineri.
Legat de plecarea românilor în străinătate, Dinu Bumbacea, Partener Coordonator Consultanţă al Deloitte, spune că o parte a problemei ţine de educaţie şi ambiţia oamenilor de a performa, dar partea socială este principala vinovată de acest fenomen în creştere. Povestea grea este să-i determini pe oameni să se întoarcă.
Sergiu Manea, CEO al BCR, s-a arătat foarte optimist în legătură cu viitorul României în Europa: „Cred că noi, noii intraţi în Uniune, suntem esenţa întineririi Europei. Cred că, în 10-20 de ani, dacă ne facem temele cum trebuie, vom putea nu numai sta la masă, dar şi a crea direcţii. Trebuie să înţelegem exact cărţile care au fost aruncate şi să renunţăm la dogme.“
Ce aţi recomanda unui tânăr acum, să plece din ţară sau să rămână? Dacă să rămână, de ce?
Christophe Dridi, Managing Director, Renault Group Romania şi Automobile Dacia: În primul rând, noi avem mai multe categorii: tehnicieni, ingineri, lucrători. Aş începe cu inginerii: trebuie să facem tot ce putem ca să îi atragem şi reţinem. Ei vor mai multă libertate, mai multa responsabilitate, vor teleworking. Pentru tehnicieni, şcolile în sistem dual sunt soluţia – dobândirea de competenţe digitale, de exemplu, care se dobândesc în sistemul educaţional. Pentru lipsa forţei de muncă necalificate, soluţia este automatizarea şi digitalizarea.
Sergiu Manea, CEO, BCR: Cred că discuţia pe are o avem aici este ce avem de făcut astfel încât să oferim o şansă, atât la nivel concret, dar şi din punctul de vedere al schimbării percepţiei. Hai să ne uităm la calitatea serviciilor publice şi cum contruim un mediu în care oamenii vor să lucreze. Asta înseamnă infrastructură, oraşe inteligente, simbioza între sistemul de stat şi sistemul privat.
Mihai Marcu, Preşedinte, MedLife: Eu mă rog de băieţelul meu şi de fetiţa mea să rămână în ţară. Vreau ca nepoţii mei să vorbească limba română. Românii sunt printre cei mai dornici să îşi facă un business, dar şi printre cei mai temători de eşec.
Mihaela Toader, Secretar de Stat, Ministerul Fondurilor Europene: Eu personal le-aş recomanda tutor să rămână în ţară. Cred că în viaţa fiecăruia vine un moment când nu te mai uiţi doar la venituri, ci te uiţi şi la calitatea vieţii din jurul tău. Aici cred că este principala responsailitate a statului, este un lucru pe care îl tot discutăm. Părerea despre ce ar trebui să susţină statul cu prioritate depinde şi de persoana care o emite.
Herman Van Rompuy, primul preşedinte al Consiliului European
♦ UK va părăsi Uniunea Europeană, dar alte state se pregătesc de aderare.
♦ Brexitul nu este singura sfidare cu care UE se confruntă. Tensiunile politice sunt foarte mari, mai ales când economia nu performează, cum este cazul Turciei sau Rusiei. Aşadar vorbim de probleme care transcend UE.
♦ Un cadru naţional este prea îngust pentru a rezolva probleme majore: terorism, migraţie necontrolată, schimbările climatice, războaiele comerciale, evaziunea fiscală. Este clar că ai nevoie de un cadru mult mai mare pentru a rezolva asta.
♦ Populismul în UE nu mai ia forma unei intenţii de părăsire a Uniunii. După Brexit foarte multă lume este conştientă că a părăsi UE este un risc uriaş. Susţinerea pentru UE este cea mai mare din ultimii 27 de ani. Nu datorită faptului că am devenit prea euro-entuziaşti, dar nu vrem să ajungem ca Marea Britanie. Partidele populiste o ştiu, aşa că nu mai militează pentru ieşirea din UE.
♦ În cazul unui Brexit cu acord, unul dintre punctele centrale va fi perioada de tranziţie de aproape 2 ani în care Marea Britanie va rămâne în piaţa unică şi în uniunea vamală. Dar să se ajungă la un acord comercial (s-a ajuns la un acord, dar el trebuie votat de Parlamentul britanic – n.red.) este nevoie de un proces foarte complex, care poate dura cel puţin 3-4 ani. Pentru oamenii de business, incertitudinea va rămâne pentru mulţi ani. Poate aceasta este cea mai mare problemă – incertitudinea care rămâne.
♦ În cazul unui Brexit fără acord, este inevitabil să nu vorbim de un acord comercial. În termeni de impact, jumătate din producţia britanică pleacă către Uniunea Europeană. Un acord este important şi pentru UE, şi pentru Marea Britanie, dar mai important pentru Marea Britanie.
♦ UE este foarte competitivă în noua economie, dar în anumite sectoare a rămas în urmă. Împreună cu cele mai importante 15 companii digitale din lume nu este nicio companie europeană – toate sunt asiatice sau americane. Trebuie de asemenea să ne dezvoltam în acest sector al inteligenţei artificiale. Mărimea contează – nu mai poţi cuceri lumea când ai 50 mil. de locuitori. Franţa şi Germania au înţeles asta şi lucrează împreună.
♦ Proiectul bugetului Uniunii Europene se concentrează pe tehnologie şi inovaţie. Este timpul ca aceşti campionii naţionali să aibă o şansă la nivel global.
♦ Europa se bazează pe principii – avem libertăţi ale persoanei, capitalului, mărfurilor, serviciilor. Nu renunţăm la ele, iar principiile se aplică şi comerţului. Vom avea şi după Brexist un comerţ liber. Avem cu Japonia un tratat de liber schimb, cel mai mare. Vom semna cu Mersusor – va fi unul şi mai mare care deschide pieţe noi după Brexit. Avem probleme cu Beijingul – cu tratamentul pe care-l aplică investitorilor, dar, spre deosebire de SUA, metoda noastră este cea a dialogului.
♦ UE s-a bazat pe competitivitate şi coeziune. În contextul global va fi din ce în ce mai mult pus accentul pe competenţă. În privinţa convergenţei România a rămas în urmă, dar alte state - ţările baltice, Polonia - sunt o surpriză.
♦ Acum este cea mai bună perioadă pentru a investi pentru că banii sunt ieftini. Dar trebuie pusă întrebarea: cine beneficiază de pe urma acestei creşteri? La fel în cazul consolidării bugetare: cine plăteşte?
♦ Trebuie să întărim zona euro pentru că o criză financiară poate reveni oricând, sper că ea este deocamdată departe. În 2012 presa anglo-saxonă se întreba nu dacă zona euro va face implozie, ci dacă acest lucru se va petrece înainte sau după Crăciun. Iată că suntem în 2019 şi moneda unică rezistă. Acum România nu este parte a clubului – poate va fi odată. Dar deciziile zonei euro o afactează.
♦ Avem două probleme majore. Prima: cum să ne păstrăm economia de piaţă. A doua ţine de ecologie. Schimbările climatice sunt provocate şi de oameni. Tehnologia nu va rezolva toate problemele, ci politicile sociale. Cum împărţim povara?
♦ Suntem într-o perioadă alături de haos. Avem vecini care folosesc împotriva noastră sau emigraţia. Trebuie să punem accent pe competitivitatea şi suveranitatea noastră.
♦ Oamenii sunt nemulţumiţi de UE, dar sunt mulţumiţi de apartenenţa la UE.
Alexandru Reff, Country Managing Partner, Deloitte România şi Moldova
♦ Un context important este că alocarea pentru România a fondurilor europene este superioară în exerciţiul financiar următor faţă de exerciţiul actual, dar pe fondul plecării unui contribuitr masiv (Marea Britanie – n. red.) creşte presiunea pe partea de utilizare a fondurilor europene.
♦ În Uniunea Europeană se dezbate la acest moment proiectul numit „Europa cu două viteze”. Această abordare presupune o schimbare de paradigmă, o depărtare de actuala politică de coeziune, în care fondurile sunt alocate diminuării decalajelor dintre ţările membre.
♦ Prin Brexit, UE pierde a doua cea mai mare forţă economică după Germania şi circa 15% din PIB. Implicaţiile vor privi cetăţeni şi companii din toate statele membre, în diverse moduri greu de cuantificat ca şi impact. Brexit va putea cauza sau înrăutăţi o viitoare criză economică.
♦ Prin alocări de fonduri cu precădere în zonele în care pot genera multiplicatori superiori, pentru România nu înseamnă o alocare privilegiată, ci favorizarea unor investiţii strategice în ţările mai dezvoltate.
♦ În curând începe un nou exerciţiu financiar de alocare a fondurilor europene, iar propunerea Comisiei Europene este ca România să primească cu 8% mai mult faţă de alocarea din exerciţiul financiar actual.
♦ Deloitte a fost selectat de Ministerul Fondurilor Europene pentru a juca rolul de consultant în elaborarea strategiilor de alocare a acestor fonduri. Este o contribuţie de care suntem mândri şi care ilustrează scopul de a avea un impact pozitiv în societate.
Dinu Bumbacea, Partener coordonator Consultanţă Deloitte
♦ Legat de plecarea românilor în străinătate cred că sunt două aspecte. O parte ţine de educaţie, adică de măsura în care sistemul din România le oferă tinerilor ambiţioşi suficient de multe provocări şi oportunităţi pentru a rămâne să studieze aici. Pentru cei care au plecat şi studiază în afară, atunci provocarea profesională este ceea ce îi împinge foarte tare, cel puţin în primii ani. Întrebarea este cum îi facem să se întoarcă, odată ce au studiat sau chiar lucrat câţiva ani în afară?
♦ Partea socială lipseşte cu siguranţă. Cei care pleacă au componenta socială atrofiată din multe puncte de vedere.
♦ Dacă stăm şi ne uităm lucrurile nu se vor mişca de la sine. Am observat că mecansimul Europei este ca cel al familiei - în momentele de criză lucrăm împreună. Eu persoanal sunt foarte optimist.
Sergiu Manea, CEO, BCR
♦ Cred că noi, noii intraţi în Europa suntem esenţa întineririi Europei. Cred că, în 10-20 de ani, dacă ne facem temele cum trebuie, vom putea nu numai sta la masă, dar şi crea direcţii.
♦ În momentul în care intri într-un club, trebuie să-ţi meriţi locul la masă şi-l meriţi fiind competitiv. În acest context, pentru că venim din poziţia în care nu prea avem cu ce fi competitivi, clubul oferă posibilităţi de modernizare, astfel încât să îmbunătăţim, aceasta este esenţa fondurilor UE. Acum depinde de noi dacă înţelegem acest lucru şi dacă vrem să facem ceva.
♦ Trebuie să înţelegem exact cărţile care au fost aruncate şi să renunţăm la dogme. Discuţia rural –urban ţine de domeniul trecutului. Singurul oraş – Bucureştiul - şi tot restul provinciei încetează să reziste. Migraţia de la rural la urban nu poate fi oprită şi dacă recunoaştem că vom locui într-o Românie multipolară şi nu cu un singur pol întrebarea care se pune este cum asigurăm calitatea vieţii pentru toţi cetăţenii.
Mihaela Toader, secretar de stat în Ministerul Fondurilor Europene
♦ În exerciţiul financiar 2007 – 2014, rata e absorbţie pe fondurile de coeziune a fost de 93 – 94% (dintr-o alocare de 19,5 mld. euro – n.red.). În exerciţiul viitor 2021 – 2027 vom primi fonduri de coeziune de aproximativ 32 mld. euro (aproximativ 29 mld. euro în exerciţiul 2014 – 2020 – n. red.). Creşte cu 8% alocarea pe fonduri de coeziune, dar scade pe agricultură.
♦ În privinţa fondurilor de coeziune trebuie să alocăm, estimăm noi, în exerciţiul financiar multianual 2021-2027, şase miliarde de euro pentru specializări inteligente şi digitalizare. Alte 5,5 miliarde de euro trebuie alocate pentru un mediu mai curat (ape uzate, deşeuri, dar şi mobilitate urbană). În privinţa programului de Transport şi Mediu („Infrastructura mare“ - n.red.), alocările scad de la 9 mld. euro în actualul exerciţiu financiar la 4,5 miliarde de euro, din care 1,2 mld. euro trebuie alocate pentru mecanismul de interconectare a Europei. După cum se vede, ne rămân pentru nevoile noastre de infrastructură 3,3 mld. euro. Din nefericire, aşadar, sumele alocate pentru infrastructură sunt mult mai mici.
♦ Ca priorităţi pentru exerciţiul financiar ce se deschide în 2021, dincolo de investiţiile clasice pe care le susţinem în infrastructură, România şi-a asumat să închidă reţeaua de bază pe partea de transport, şi acolo principalul tronson rămâne, ca prioritate, autostrada Sibiu-Piteşti.
♦ Trebuie să ne uităm cu atenţie şi spre piaţa de întreprinderi mici şi mijlocii, spre mediul de afaceri, să ne spună până la urmă de ce au nevoie ca să poată deveni nişte concurenţi serioşi pe această piaţă de inovare.
Mihai Marcu, preşedinte, MedLife
♦ România are una dintre cele mai bune capacităţi de diagnostic din Europa. Echipamentele din România sunt mult pest media europeană.
♦ Plecarea medicilor este pe jumătate falsă. Medicii care pleacă sunt tinerii de 25 de ani. Specialiştii, care au 45 de ani, care au copii, familie, rate şi aşa mai departe, nu pleacă. Sunt 5-6 facultăţi în România de prestigiu care au capacitatea de a crea medici foarte buni. S-au mai creat facultăţi după Revoluţie şi trebuie să avem grijă la calitatea sistemului de educaţie.
♦ Eu sunt un duşman al fondurilor europene pentru antreprenori. Nu cred că este sănătos pentru o companie să acceseze aceste fonduri. Dacă un antreprenor vrea să faca un business, piaţa are în acest moment dobânzi foarte atractive.
♦ Spitalele care sunt în oraşe mai mici de 10.000 de locuitori ar trebui să fie transformate în altceva, pentru că sunt ineficiente.
Christophe Dridi, directorul general al Automobile Dacia şi al Groupe Renault România
♦ Industria auto reprezintă 14% din PIB-ul României şi 26% din exploatări, deci putem vorbi despre o adevărată industrie auto în România.
♦ Am fost întrebat care sunt priorităţile industriei auto din România, iar la Automobile Dacia avem patru priorităţi: prima este infrastructura rutieră, în mod clar. A doua prioritate este lupta împotriva invaziei maşinilor second-hand care au invadat realmente România. A treia prioritate are legătură cu educaţia şi poate vorbim şi de sistemul dual de învăţământ. Integrarea locală este o altă prioritate, este foarte important să ai aproape de tine furnizorii - cu cât suntem mai integraţi, cu atât lucrurile funcţionează mai bine. Şi, în fine - fapt valabil pentru toată lumea – rămâne competitivitatea, care nu este o opţiune, este obligatorie.
♦ Problema autostrăzilor din România nu se limitează la lipsa tronsonului Piteşti-Sibiu, ci este nevoie de construirea de autostrăzi către frontiera vestică, pentru conectarea cu Europa Occidentală.
♦ Atunci când vorbim despre infrastructură vorbim doar despre autostrada Piteşti-Sibiu. Este normal şi e corect, dar să vă spun cum arătau lucrurile când am venit în România, în 2016. Atunci am fost numit managerul fabricii de la Mioveni şi împreună cu echipa mea am vrut să mergem în afara uzinei, ca să vedem care este situaţia, care sunt priorităţile principale. Întrucât digitalizarea era extrem de importantă pentru mine şi întrucât auzisem că Bosch cu fabrica din Cluj-Napoca erau cei mai buni, ne-am spus că trebuie să îi contactăm şi am mers la ei. Dar când eşti la Mioveni şi vrei să mergi la Cluj ai parte de o surpriză - mi-am spus că este imposibil. „Acesta este drumul spre Europa de Vest?“ M-a surprins această situaţie, deoarece majoritatea afacerilor noastre de aici din România presupun legături cu Europa de Vest, a subliniat Christophe Dridi.
♦ Autostrada Piteşti-Sibiu este extrem de importantă şi trebuie să ne axăm pe dezvoltarea sa. Facem mereu presiuni peste presiuni pentru Piteşti-Sibiu.
♦ Dar nu doar această autostradă e cea de care avem nevoie.
♦ Pentru dezvoltarea industriei auto avem 12 priorităţi cât se poate de concrete, unele au legătură cu infrastructura rutieră, autostrăzile, altele cu căile ferate, care sunt din nou extrem de importante. Nu vreau să mai amintesc încă o dată care este media vitezei unui tren în România. La fel, nivelul infrastructurii maritime: avem un port, la Constanţa, şi la fel, transportul multimodal, care reprezintă o soluţie bună.
