♦ În perioada următoare, singura temere relevantă este cea de necunoscut pentru că oamenii se pot obişnui cu foarte multe lucruri, se pot adapta, însă acest lucru este mai greu când nu ştii ce va urma ♦ Există suficiente rezerve pentru a face faţă unor evoluţii nefavorabile ♦ Pe de altă parte, deşi firmele au dovedit rezilienţă şi au învăţat multe, în prezent este posibil ca aşteptările fiscale să fie prea mari de la firmele româneşti, mai mult decât pot să producă.
Programele guvernamentale de garantare a creditelor au avut un rol important, în special în perioada pandemică, moment în care activitatea de creditare a fost suţinută prin acestea. Problema care începe să se vadă acum este că accesul la aceste programe a durat prea mult, iar efectul prinde contur la un nivel al creditelor neperformante cu garanţie de stat la 9% în septembrie, în timp ce nivelul NPL-urilor negarantate se află la jumătate faţă de cele garantate. Soluţia vine sub formă de recomandare de la CNSM, iar viitoarele programe guvernamentale vor fi garantate după criterii mai bune şi ţintite. În ceea ce priveşte resursele, ele există şi sunt suficiente pentru a face faţă unor evoluţii nefavorabile, dar în acelaşi timp presiunea fiscală care se pune pe firmele româneşti ar putea fi mai mare decât pot produce. România va avea creştere economică anul acesta, chiar uşor peste 1%, dar anul viitor ritmul ar putea fi puţin mai domol. Cert este că perioada de însănătoşire a început şi abia după următorii doi ani vom putea reveni la o creştere economică în linie cu potenţialul, de 3%. Acestea au fost o parte dintre concluziile care s-au desprins din discuţiile care au avut loc în cadrul Conferinţei KRUK Summit of Now, la care Ziarul Financiar a fost partener media.
„Programele guvernamentale de garantare a creditelor a avut un rol important, mai ales în contextul pandemiei de a menţine activitatea de creditare şi de a creşte accesibilitatea firmelor la resursele băncilor. Pe de altă parte, vedem spaţiu amplu în două direcţii. Prima este ca viitoarele programe guvernamentale pentru acordarea de credite să fie acordate în condiţii mai atente. Rata creditelor neperformante pentru creditele garantate de stat are o creştere semnificativă, în septembrie a ajuns la 9%. Dacă ne uităm la rata creditelor neperformante fără garanţie de stat, este la jumătate. Sunt şanse ca această situaţie să se schimbe. Aduc în atenţie o recomandare a Comitetului Naţional de Supraveghere Macroprudenţială (CNSM) a emis-o în octombrie de a găsi soluţii pentru ca viitoarele programe guvernamentale de garantate să fie şi după criterii mai bune, dar şi mai ţintite. Până în prezent a primit finanţare cine a vrut şi cine n-a vrut“, a spus Florian Neagu, directorul Direcţiei de Stabilitate Financiară, BNR.
El a mai explicat că sectorul bancar este bine poziţionat pentru a face faţă şi a fi parte a soluţiei pentru a continua finanţarea economiei.
„Imaginea de ansamblu pe care o extrag când mă ui la situaţia macroeconomică este că riscul este încă ridicat. În contextul acesta, toate lucrurile pledează pentru prudenţă. Din perspectiva Românei, în harta noastră de riscuri avem 4 elemente pe care le monitorizăm, dar voi vorbi de două, contextul geopolitic şi dezechilbrele macroeconomice, deficitul fiscal şi de cont curent. Sectorul bancar este bine poziţionat pentru a face faţă şi a fi parte a soluţiei pentru a continua finanţarea economiei. Dacă ne uităm la princialele criterii, vedem că în cazul ţării noastre suntem cu toţi indicatorii pe verde. Considerăm că sectorul bancar este bine poziţionat să sprijine economia şi în 2026“, a mai adăugat Florian Neagu.
Din perspectiva lui Cristian Popa, membru în Consiliul de Administraţie, BNR, per total la nivel de economie, dacă în trimestrul patru nu va fi înregistrată nici o creştere, România tot va avea un PIB cu 1,3% mai mare faţă de anul precedent. Totuşi, abia după 2027 ar trebui să revenim la creşteri economice cu care ne-am obişnuit.
„Vedem creştere decentă anul acesta, puţină decelerare anul viitor, puţin sub 1%. Ne uităm mai degrabă la tot anul şi rămânem pe creştere, dar puţin mai redusă decât anul acesta, iar după 2027 ar trebui să revenim la creşteri economice cu care ne-am obişnuit. Potenţialul de creştere al economiei este în jur de 3%. Mare parte din potenţialul de creştere economică în România vine din capital“, susţine Cristian Popa.
Florin Dănescu, Director Executiv, ARB, a spus în cadrul conferinţei că anul 2026 este practic continuarea anului 2025.
„Pentru noi, şi economie, principala problemă este predictibilitatea. Acest indicator nu a evoluat foarte bine până acum. Economiştii au tendinţa să fie puţin pesimişti şi ne mirăm mereu de ecoluţia economiei, raportată la aşteptările noastre. E nevoie de reforme structurale şi ele se intâmplă dar au produs o nelinişte. Industria bancară este puterncă, dar pe un volum de piaţă mic. Aşteptările sunt ca ea să rezolve problemele economiei, dar ea are o tracţiune mică, pe o intermediere mică“, susţine Florin Dănescu.
În ceea ce-l priveşte pe Tiberiu Moisă, director general adjunct, Banca Transilvania, singura temere relevantă este cea de necunoscut.
„Incertitudinea o simt la stomac cel mai mult, cel puţin în economie, antreprenoriat. Oamenii se pot obişnui cu foarte multe lucruri, se pot adapta însă este mult mai greu să faci acest lucru la ceva ce nu ştii. Teama că nu ştim ce vine este cea care generează un soi de stres la nivel econoic. Acesta încă nu se vede în cifre încă, în calitatea creditelor. Se simte undeva în aer, la nivel individual. Este un stres care are o motivaţie foarte clară, dar este şi multiplicat când vorbim cu toţii despre acest lucru“, a spus Tiberiu Moisă.
În cazul lui Dragoş Călin, director executiv reţea retail BRD, anul 2026 este foarte mult despre gestionarea finanţelor personale, despre gestionarea bugetului personal şi despre schimbarea obiceiurilor de consum.
„ Cred că, în continuare, cheltuielile neesenţiale sunt un pansament moral pentru noi. În IMM Invest, programul a fost structurat 2 ani plus 2 ani, facilităţi revolving, primii 2 ani, revolving sau rembursabil în ultima parte. Anumite facilităţi abordate acolo nu erau de natură a putea fi rambursate în 2 ani. Şi atunci s-a creat o presiune financiară mai mare pe aceşti clienţi pentru rambursarea clienţilor în acest interval de timp“, a spus Dragoş Călin.
El a mai punctat că, pe zona de retail, se vede o tendinţă de scădere a economisirii, chiar şi în termen nominal.
„Acumularea la nivelul populaţiei, aşa cum am văzut mai devreme, este încă la un nivel foarte crescut. Acesta este unul dintre simptomele pe care le observăm, scăderea capacităţii clienţilor de a economisi, în acelaşi timp, şi la nivelul comportamentului de plată. Se vede un trend de uşoară creştere a capacităţilor. Fie că ne uităm la rate de restanţă, sau că ne uităm la cantitatea discuţiilor pe care le avem cu clienţii, care sunt în fazele incipiente de întârzieri. Deja procentul celor care au dificultăţi reale începe să crească“, susţine Dragoş Călin.
Din punctul de vedere a lui Bogdan Pleşuvescu, director general adjunct, Banca Transilvania, aşteptările fiscale de la firmele româneşti ar putea fi mai mari decât pot produce.
„Prin activitatea mea zilnică mă confrunt cu clienţii care întâmpină dificultăţi. Văd lucrurile mai ponderat, nu atât de roz. Ceea ce evaluăm la momentul acesta este capacitatea de rambursare, dar nu în sensul acela clasic, ci mai mult capacitatea companiilor sau companiilor de a face faţă la condiţiile schimbătoare din mediul economic. De fapt evaluăm rezilienţa. Dacă dupa criza din 2007-2009, firmele au dovedit o rezilienţă şi au învăţat multe lucruri, în prezent cred că s-a întins prea mult firul şi se aşteaptă prea mult de la firmele româneşti, mai mult decât pot să producă. Mă refer la acest stres care se produce din zona de fiscalitate“, a spus Bogdan Pleşuvescu.
Florian Neagu, directorul Direcţiei de Stabilitate Financiară, BNR
► Sectorul bancar este bine poziţionat pentru a face faţă şi a fi parte a soluţiei pentru a continua finanţarea economiei. Dacă ne uităm la princialele criterii, vedem că în cazul ţării noastre suntem cu toţi indicatorii pe verde. Considerăm că sectorul bancar este bine poziţionat să sprijine economia şi în 2026.
► Avem cea mai mică intermediere financiară din România, dar atunci când te situezi la un nivel de două ori mai mic decât în cazul Bulgariei, Cehiei, sunt elemente care ar merita îmbunătăţite din perspectiva cantitativă.
► Nu numai băncile finanţează economia reală. Am adăugat la creditul bancar şi creditul dat de IFN-uri şi creditul financiar. Dacă adunăm toate fluxurile suplimentare, nivelul de îndatorare financiară a sectorului românesc ar fi dublu, ceea ce ameliorează într-o oarecare măsură mesajul că avem cea mai mică intermediere financiară.
► În ultimii 10 ani, adunând toate formele de finanţare pe care a obţinut-o populaţia din diverse surse, chiar şi aşa tendinţa este de scădere. De calitate, credem că este spaţiu de îmbunătăţire. Ne dorim o economie cu o valoare adăugată tot mai mare, deci ne dorim tot mai multe firme care acţionează pe zona de high-tech, medium – hightech.
Cristian Popa, membru în Consiliul de Administraţie, BNR
► Noi vedem presiunile inflaţioniste din partea cererii cedând. Salutăm consolidarea fiscală, era necesară, dar îcnetineşte economia. Nu avem un scenariu de soft landing. Până acum ne întrebam care vor fi măsurile fiscale, acum ne concentrăm pe cuantificarea lor. La nivel fundamental lucrurile se însănătoţesc, dar pe termen scurt avem inflaţie pe fondul celor două şocuri. Ne aşteptăm ca la mijlocul anului viitor ar trebui să coborâm brusc la 5% cu inflaţia. Sunt doi ani de însănătoşire economică în următorii doi ani, nu înseamnă recesiune, ci creştere mai mică.
► Creşterea economică dezechilibrată se corectează abrupt. Preferăm o creştere economică mai mică, dar sănătoasă. Este necesar să reducem deficitul fiscal, deficitul extern. Ne apropiem de 60% datorie publică din PIB. Vedem o schimbare de paradigmă, consumul nu mai încălzeşte economia, dar totuşi investiţiile se menţin.
► Fondurile europene rămân critice pentru România, reprezintă puţina creştere economică pe care o are România.
Tiberiu Moisă, director general adjunct, Banca Transilvania
► Câteodată numim aceste segmente, de la companiile mici la companiile de talie medie, aşa numitele corporaţii de talie medie, le mai numim segmente antreprenoriale pentru că acolo deciziile sunt foarte mult influenţate de starea de spirit a proprietarilor.
► Acolo, aceste mecanisme de adaptare, exact ca în cazul populaţiei se văd imediat pentru că un consum mai mic duce la vânzări mai mici şi atunci încearcă să raţionalizeze. Nu încearcă doar să-şi optimizeze costurile în funcţie de cum sunt pregătite pot face şi investiţii care să ducă la optimizarea costurilor în timp.
► Când ai investiţii în digitalizare, tehnologie, din punctul meu de vedere, tot acest comportament adaptiv din perioada următoare, cât timp rămâne la un orizont de creştere călduţă, dar care nu este nici recesiune, tot acest comportament adaptiv îşi va face treaba.
► Întrebarea care contează este ce avem de făcut, cum putem stimula comportamentul pentru a ne cataliza motoarele de creştere pentru că România nu este o insulă separată de restul lumii în care noi avem timp pentru propriul challenge şi restul lumii ne aşteaptă.
Bogdan Pleşuvescu, director general adjunct, Banca Transilvania
► Ceea ce evaluăm la momentul acesta este capacitatea de rambursare, dar nu în sensul acela clasic, ci mai mult capacitatea companiilor de a face faţă la condiţiile schimbătoare din mediul economic. De fapt evaluăm rezilienţa. Dacă dupa criza din 2007-2009, firmele au dovedit o rezilienţă şi au învăţat multe lucruri, în prezent cred că s-a întins prea mult firul şi se aşteaptă prea mult de la firmele româneşti, mai mult decât pot să producă. Mă refer la acest stres care se produce din zona de fiscalitate
► Totul este pe bază de modelare şi în funcţie de acest lucru se produce evaluarea bonităţii sau capacităţii unei companii de a fi finanţată sau a primi finanţare. Un lucru este clar, băncile au lichiditate foarte mare pe care poate să o plaseze. Ne dorim să găsim cât mai multe companii care să facă faţă exigenţelor unei bănci pentru a primi acele credite.
► 2026 din perspectiva noastră suntem în plin exerciţiu de bugetare. Ca şi cost al riscului noi alocăm un buget ceva mai mare faţă de 2025 pe zona de evaluare a riscurilor. Din perspectivă de ţară, ceea ce mi-aş dori pentru 2026 pe lângă veşnicile discursuri să discutăm şi despre natalitate.
Juan De Rus Gutierrez, managing partner, Neovantas; professor of behavioral science and marketing at UC3M, IE and UB; behavioural science at London School of Economics
► Vorbim de iraţionalitatea oamenilor, dar nu-mi place să vorbesc despre raţionalitate când analizăm deciziile pentru că acest lucru ne ajută să supravieţuim.
► Când analizăm comportamentul nu trebuie să uităm contextul. Dacă ne gândim la open banking, care este un hot topic peste tot, să ne gândim că dăm clienţilor diferite opţiuni pentru a ne da datele pentru open banking. Prima opţiune este un plan personalizat în schimbul open banking.
► Dacă împingi prea tare, dacă văd că mă manipulezi, fac opusul.
► Reciprocitatea nu este aplicată mereu corect. Trebuie să fie neaşteptat, intangibil, la momentul potrivit şi explicit.
► Un exemplu, în comunicarea scrisă, reciprocitatea este activată atunci când depui un efort.
♦ Noi avem tendinţa să decidem în termeni relativi, nu avem certitudinea numerelor. De exemplu, nu ştiu ce este mai scump sau mai ieftin, dar ştiu ce este mai scump decât sau mai ieftin decât.
► S-a demonstrat că societatea vestică este mai paternalistică. Este de obicei mai uşor să fii influenţat. Ai încredere în cineva să ia decizii pentru tine. Dacă eşti mai libertarian, eşti mai conştient de cineva care încearcă să te manipuleze.
Cosmina Marinescu, CEO, KRUK România
► Băncile, IFN-urile, instituţiile, investitorii, cu toţii avem un singur scop: acela de a face performanţă, de a fi pe podium, dar ca să ajungem acolo, avem nevoie de ore de antrenament împreună, în acelaşi ritm şi, bineînţeles, cu aceeaşi forţă să împingem în vâsle ca să ne putem păstra echilibrul.
► În sistemul financiar, datoria nu este doar o obligaţie de plată. Este promisiunea care pune capitalul în mişcare. Este acel mecanism prin care oamenii pot să-şi cumpere locuinţe, companiile pot investi pentru a prospera şi statul poate construi infrastructura.
► Acest ecosistem financiar este, practic, o reţea de datorii, în care avem un ingredient invizibil, dar indispensabil: încrederea, „această monedă tăcută a sistemului financiar”.
► Băncile, IFN-urile au încredere că persoanele sau companiile îşi vor duce la bun sfârşit angajamentele. Dacă acest lucru nu se întâmplă, au încredere că există companii de management al datoriilor care să se ocupe de acest lucru.
► Datoria este cea care pune lucrurile în mişcare, iar încrederea este cea care le menţine stabile.
► Sistemul financiar este barca în care suntem cu toţii şi AFX-ul – indicele fluxului financiar - este cel care ne arată direcţia.
Radu Magdin, analist geopolitic, CEO, Smartlink Communications
► Încă ne permitem să trăim bine, dar avem temeri cu privire la viitor. Acest lucru se reflectă foarte clar social; o simţim şi în sondaje. Separat de acest lucru, acest fenomen este accelerat de instabilitatea politică.
► Este foarte bine că reducem deficitul. Însă pentru că economia este puternic influenţată de percepţii, modul în care au fost comunicate unele măsuri în ultimele luni a reuşit să sperie o parte dintre investitori. Cred că este momentul să ne revenim.
► Văd foarte multă determinare în sectorul privat, o încăpăţânare pozitivă, care cred că reprezintă una dintre marile diferenţe faţă de perioada 2010.
► Pe de altă parte, baronii locali s-au săturat de planul naţional şi vor să aibă poveşti de succes la ei în judeţe. Au parcuri industriale pe care vor să le populeze. Deci planul local devine iarăşi un partener, din punctul meu de vedere.
► S-ar putea să vedem schimbări inclusiv în dinamica politică, dacă nu au loc anumite schimbări de mesaj. Nu neapărat o altă coaliţie, dar s-ar putea să vedem alţi oameni care populează cabinetul, inclusiv la cel mai înalt nivel, începând cu venirea primăverii.
► Pe moment, atenţia noastră se duce către primărie, dar pe ansamblu, dincolo de zgomote, semnalul este următorul: clasa politică încă nu are un model. Cred că trebuie să fim gata să-i ajutăm cu un model la care să dea copy-paste, pe modelul 2012–2013.
Adina Călin, director produse, CEC Bank
► Vedem o uşoară scădere şi în zona de economisire, iar pentru 2026 ne aşteptăm, pe baza analizelor şi bugetelor noastre, la o evoluţie similară cu cea din 2025, cu condiţia să nu apară şocuri macroeconomice majore.
► Chiar dacă economisirea ar putea scădea, un comportament preventiv ne ajută, în final, să traversăm mai uşor perioadele de incertitudine.
► Rata creditelor neperformante rămâne la niveluri minime, ceea ce arată că populaţia îşi achită în continuare, fără probleme, creditele ipotecare.
► Observăm o presiune mai accentuată în zona creditelor de nevoi personale, în special acolo unde clienţii au ajuns la gradul maxim de îndatorare.
► Analiza portofoliului nostru arată că aproximativ 30–40% dintre creditele intrate în default provin exact din această categorie, a sumelor maxime acordate.
► Avem în dezvoltare soluţii de machine learning cu componente de predicţie. Putem anticipa anumite evoluţii, însă aceste estimări trebuie întotdeauna corelate cu realitatea.
► Căutăm soluţii punctuale pentru cazurile concrete din portofoliu şi analizăm datele în profunzime – fără ca perspectiva geografică să fie criteriul principal.
Andreea Nica, CFA Society analyst
► În 2026 vom resimţi în întregime măsurile fiscale pe care le-am văzut anul acesta.
► Va fi un efect de dezinflaţie, dar preţurile rămân mari, deci nu o să fie creşterea preţurilor negativă.
► PIB-ul real pentru 2025 îl estimăm la 0,6%, suntem destul de pesimişti. Pentru anul următor ne uităm la 1%.
► Vedem riscuri de recesiune, un impact direct pe care îl vom avea în economie.
► Ne agăţăm de puţine motoare de creştere, de fondurile PNRR şi de coeziune. Dacă acestea nu se întâmplă şi nu dezvoltăm capacitatea de absorbţie, vom avea o creştere economică foarte mică.
► România este în procedură de deficit excesiv din 2019. Vom avea o creştere accelerată a datoriei.
► Inflaţia o vedem în octombrie 2026 la 6,26%; vedem un curs leu/euro de 5,2 în 12 luni.
► În ultimele luni vedem o reducere a consumului. E o precauţie, dar la nivel agregat, când se agregă cererea, în momentul în care scade consumul, e un semn foarte negativ în economie.
► Împreună cu echipa KRUK România am lucrat împreună pentru a dezvolta AFX– Indicele fluxului financiar-, un indice care ne ajută să punem într-o perspectivă macroeconomică comportamentul persoanelor care sunt sau nu clienţi ai sectorului financiar.
Alina Bârgăoanu, profesor universitar doctor la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice (SNSPA)
► Încrederea este de patru feluri: încredere cognitivă, încredere emoţională, încredere instituţională şi încredere macrosocială.
► Încrederea cognitivă înseamnă că, pentru a stârni acest tip de încredere, instituţia sau persoana care vorbeşte trebuie să dea impresia de transparenţă, de competenţă, de predictibilitate.
► Încrederea emoţională este bazată pe empatie, pe arătarea interesului, pe arătarea atenţiei.
► Încrederea instituţională înseamnă impresia că instituţia cu care interacţionăm este corectă, legitimă, justă şi imparţială şi că aplică regulile tuturor în aceeaşi manieră.
► În ceea ce priveşte încrederea macrosocială, acţionăm într-un ecosistem, iar încrederea macrosocială şi sursele ei sunt mult mai complexe. Aici, dacă ar fi să ne referim la România, valorile încrederii macrosociale sunt foarte scăzute.
► Acţionăm într-un context macrosocial, într-un context cultural, şi toate lucrurile, de exemplu, modul de luare a deciziilor, sunt influenţate şi de anumite criterii de natură culturală, socială şi, la un moment dat, chiar politică.
► Încrederea este un produs asimetric prin excelenţă. Se construieşte foarte greu şi se poate pierde imediat. Există o corelaţie puternică între neîncrederea în sistem, în general, şi neîncrederea pe care o manifestăm la nivel personal.
Urszula Okarma, CEO, KRUK Poland
► Este un an important pentru Kruk. Împlinim 10 ani în Italia, 10 ani in Spania şi tocmai am anunţat strategia noastră pe următorii ani. După 28 de ani de prezenţă pe diferite pieţe, după investiţii de 4 miliarde euro, ne gândim la viitor, la următoarea mişcare. Ce am făcut în 28 de ani vrem să facem în următorii 5 ani, să investim alte 4 miliarde euro.
► Iubim România. Ne simţim bine aici, e un loc minunat pentru a face afaceri. Credem că putem crea un ecosistem. Contribuţia României este foarte importantă. 20% din investiţiile noastre au mers spre România.
► Investim 700-800 mil euro pe an, iar în 2025 România a atras 30% din invesţiile noastre. Viitorul depinde de acest ecosistem şi cum ne vom simţi aici. Cred că ne vom simţi minunat.
► Transformarea propusă de noi este despre procese, dar mai ales despre oameni. Ne uităm la trenduri, la ce oameni ne trebuie în companie, ce skilluri sunt necesare, cum îi putem pregăti. În final totul depinde de oameni.
Florin Dănescu, director executiv, ARB – Asociaţia Română a Băncilor
► Pentru bănci, şi economie, principala problemă este predictibilitatea. Acest indicator nu a evoluat foarte bine până acum. Industria bancară este puternică, dar pe un volum de piaţă mic. Aşteptările sunt ca ea să rezolve problemele economiei, dar ea are o tracţiune mică, pe o intermediere mică.
► Ne lăudăm cu o infrastructură IT puternică, dar pe această autostradă a transparenţei merg puţine maşini. Asta duce la situaţii discrepante. Avem un sistem bancar stabil, cu un nivel de prudenţialitate mare. Dar taxa pe cifra de afaceri se cumulează cu un impozit pe profit, iar împreună se duc peste 30%. Dacă suprataxezi acest motor al economiei îl opreşti.
► Industria bancară nu reuşeste să fie convergentă cu Europa pe intermediere financiară. Suntem la 23%, iar Europa la 75%. Avem bani din credit comercial, cu dobânzi de 5-10 ori mai mari şi pe zona asta nu avem transparenţă
► Întotdeauna am avut un raport de 10-11 milioane de deponenţi, care acordă încrederea băncilor, şi vreo maxim 3 milioane de oameni care iau credit de la bănci. Problema este câtă încredere are sistemul bancar în cei care au nevoie de finanţare.
Dragoş Călin, director executiv reţea retail, BRD
► Se vede o tendinţă de scădere a ratei de economisire. Se vede un trend de uşoară creştere a capacităţilor. Fie că ne uităm la rate de restanţă, sau că ne uităm la cantitatea discuţiilor pe care le avem cu clienţii, care sunt în fazele incipiente de întârzieri. Deja procentul celor care au dificultăţi reale începe să crească.
► Dacă vorbim de câtă lume poate să facă faţă problemelor, doar 30% din români spun că au o acumulare financiară care să le permită un nivel de minim 6 luni de cheltuieli. Deci, perspectiva aici nu arată bine.
► 2026 este foarte mult despre gestionarea finanţelor personale, despre gestionarea bugetului personal şi despre schimbarea obiceiurilor de consum. Nu cred că suntem echipaţi mental, noi, ca naţie, să fim structuraţi când vine vorba de cheltuieli. În continuare, cheltuielile neesenţiale sunt un pansament moral pentru noi.
► Două categorii de clienţi par să se distingă în momentul acesta la nivel de comportament, cu situaţii delicate. Cei cu venituri foarte mici şi zona clienţilor îndatoraţi aproape de maxim. Pe zona companiilor, sunt firme care lucrează cu statul şi ar trebui să fie un punct de atenţie.
Frank Rokers, chief risk officer, ING Bank România
► Portofoliile şi clienţii sunt foarte rezistenţi. Am văzut unele lucruri destul de neaşteptate în ultimele 12 luni aici, în România, dar şi în afara României. Toate acestea au influenţă asupra portofoliului nostru şi asupra clienţilor.
► Românii îşi plătesc datoriile. Standardele BNR privind creditarea persoanelor fizice sunt mult mai stricte aici decât în alte ţări.
► Dacă mă uit la companii, ele ar dori cu adevărat un mediu mai stabil. Pentru că mediul actual nu este chiar stimulativ pentru ele. Cererea de împrumuturi în sectorul corporativ este mai mică decât înainte. Se observă tensiuni în unele sectoare.
► Sunt puţin mai optimist pentru 2026. La jumătatea anului viitor vom asista la o scădere a inflaţiei. Şi atunci cred că vom avea o perspectivă mai optimistă.
► Va fi important în viitor este să investim în continuare în adaptabilitate şi rezilienţă, deoarece incertitudinea va rămâne. Trebuie să fim foarte vigilenţi în ceea ce priveşte investiţiile în sănătatea financiară şi educaţie.
Lavinia Ţânculescu, preşedinta Asociaţiei de Psihologie Industrială şi Organizaţională din România (APIO)
► Din punct de vedere psihologic, există trei piloni principali în construirea încrederii, respectiv aspectul legat de predictibilitate,cel legat de transparenţă şi aspectul legat de reciprocitate.
► În interacţiunea individuală cu instituţiile contează foarte mult şi alte elemente de natură individuală, de exemplu, istoria personală, cât de mult ai fost învăţat cu o educaţie financiară încă de acasă.
► Încrederea este un sentiment extraordinar de fragil. Merge mână-n mână cu pierderea controlului. Nu mai oferi încredere pentru că nici tu nu mai ai de unde să dai încredere.
► Românii preferă să fie pe cont propriu, să aibă propriul lor succes. Inclusiv tinerii care nu au trăit comunismul percep această stare de neîncredere de la părinţii şi bunicii lor. Starea aceasta de pervazivă, de neîncredere, parcă contaminează întreaga societate românească.
► Trebuie să simplifici cât mai mult mesajul. Când livrezi un mesaj extraordinar de complex, omul are sentimentul că pierde controlul, pentru că nu înţelege ceea ce îi se cere sau ce urmează. În momentul în care se simplifică şi comunicarea şi procesele, omul poate face o planificare a următoarelor etape.
