Conferinţa ZF/BT - Agricultura în 2026, Constanţa. Fermierilor le lipseşte asocierea, este „mantaua de protecţie“ într-un domeniu impredictibil. Putere mai mare de negociere, preţuri mai bune sunt principalele rezultate ale asocierii

♦ Doar 5% dintre fermierii din România sunt asociaţi în cooperative, susţine Bogdan Roşca, director executiv al Cooperativei Agricole Dobrogea Sud ♦ Putere mai mare de negociere, preţuri mai bune sunt principalele rezultate ale asocierii ♦ Cum se vede anul agricol 2026 şi ce soluţii au fermierii din sud-estul României la cele mai mari provocări din domeniu?

Fermierii români trebuie să înveţe să se asocieze pen­tru a putea să treacă mai bine peste perioadele de criză care apar negre­şit, mai ales în domeniul agricol, fie că vorbim despre provocări economice sau cele de mediu, şocuri internaţio­nale. În plus, antreprenorii din agri­cultură trebuie să mizeze şi pe un plan de creştere şi investiţii pe mai mulţi ani, nu doar pe termen scurt. Acestea sunt concluziile conferinţei Agricul­tura în 2026: provocare, adaptare, oportunităţi, organizată de Ziarul Financiar cu sprijinul Băncii Transil­vania la Constanţa.

„Cuvântul pe care l-aş puncta este asocierea. Este mantaua de protecţie ce lipseşte fermierilor în aceste vre­muri turbulente. Şi nu doar din punct de vedere comercial, pentru că putem obţine preţuri mai bune la inputuri, la output. Din păcate, nivelul de aso­ciere în România este scăzut. Doar 5% din fermierii din România sunt asociaţi în cooperative.

Ne-am dori să existe şi alte coo­perative, ca fermierii să se asocieze şi atunci probabil vor avea o putere mai mare“, a spus Bogdan Roşca, director executiv al Cooperativei Agricole Do­brogea de Sud, care adună peste 50 de fermieri cu o suprafaţă de 20.000 de hectare. Cooperativa are 17 ani de activitate.

El a precizat că forţa cooperativei s-a văzut direct în 2020, un an afectat puternic de secetă, când unii fermieri din asociaţie au avut probleme finan­ciare, dar au fost susţinuţi de ceilalţi membri.

„Individual şansele de colaps sunt destul de mari. Din păcate, nivelul de asociere în România este scăzut. Doar 5% din fermierii din România sunt asociaţi în cooperative. Ne-am dori să existe şi alte cooperative, ca fermierii să se asocieze în cooperative şi atunci probabil vor avea o putere mai mare“, a completat Bogdan Roşca.

Şi Theodor Ichim, proprietarul Unigrains Trading, unul dintre cei mai mari fermieri din Constanţa, a vorbit despre nevoia de unitate în rândul fermierilor.

„Unul dintre mecanismele pe care le putem folosi noi, fermierii, la momentul acesta este unitatea. Este dovedit că atunci când interesele sunt identice, faptul că mai mulţi agenţi economici se unesc, obţin ce îşi doresc pentru că se împarte efortul“, a spus Theodor Ichim.

Unigrains lucrează o suprafaţă de 3.300 de hectare, din care 700 sunt irigate. Compania are mai bine de două decenii de activitate şi s-a dez­voltat pe verticală. El a precizat că fer­mierii trebuie să se adapteze şi să înveţe să îşi promoveze munca, să o vândă atunci când este cel mai bun moment. În plus, modul său de lucru este un plan pe mai mulţi ani.

„Degeaba producem dacă nu vin­dem. Un fermier a ajuns şi broker de Bursă, consultant financiar, se uită la dobânzi. Suntem oameni de afaceri, trebuie să ni le asumăm pe toate ca să putem să mergem mai departe. Planul financiar în agricultură, după părerea mea, trebuie făcut pe cinci ani, nu an de an“, a mai spus Theodor Ichim în cadrul eveni­men­tului.

Tiberiu Moisă, director general ad­junct – MidCorporate si IMM, Banca Transilvania a explicat că, deşi anul agricol are premise bune, există în continuare incertitudine şi oamenii din acest domeniu au nevoie de susţinere.

„O prioritate pentru noi toţi este să ne asigurăm că nivelul de încredere în­tre finanţatori şi fermieri rămâne unul foarte bun. Ştim că am mai tre­cut prin astfel de perioade şi cu alte industrii că dialogul, transparenţa, soluţiile imple­mentate la momentul potrivit contează cel mai mult. Refe­ritor la agricultură, angajamentul nostru este pe termen lung“, a spus Tiberiu Moisă.

El a subliniat că firmele cu ani de activitate în spate sunt pregătite să facă faţă unor situaţii de criză şi chiar găsesc oportunităţi de dezvoltare.

„Firmele bine pregătite au în spate nişte ani de activitate în care au luat decizii mai mature şi mai echi­li­bra­te decât alţii. Asta înseamnă să fii o firmă bine pregătită: eşti atent la cât de mult te îndatorezi, la când faci investiţii şi când nu“, a precizat Tiberiu Moisă.

Alina Creţu, director executiv, Fo­rumul Agricultorilor şi Procesato­rilor Profesionişti din România (FAPPR) a punctat că una dintre principalele probleme cu care s-au confruntat fermierii a fost faptul că nu au putut utiliza îngrăşăminte pentru culturile de cereale păioase (grâu, orz) şi rapiţă la nivelul optim.

Acest lucru s-ar putea vedea di­rect ca impact într-o scădere cu 20% a potenţialului de producţie pentru aceste culturi, susţine ea.

„Sectorul agricol merge înainte, avem o viziune clară că ceea ce facem noi astăzi nu poate fi oprit imediat de orice sincopă la nivel politic şi ne ve­dem de treabă, semănăm, recoltăm, continuăm să investim, atât cât se poate, din fonduri proprii sau din cre­dite. Trebuie să ne uităm foarte atent la costurile de producţie, preţul de vân­zare şi accesul la creditare. Aces­tea fac pachetul astăzi. Nu mai este vorba doar despre producţie“, a spus Alina Creţu.

Forumul Agricultorilor şi Pro­cesa­torilor Profesionişti din România este una dintre cele mai repre­zen­ta­tive organizaţii ale fermierilor de pe plan local, cu peste 1.800 de membri care exploatează aproximativ 2 mili­oa­ne de hectare. Majoritatea fermie­rilor sunt din zona Bărăganului, una dintre cele mai puternice regiuni agricole din ţară.

Iar Alina Filip, asociat în cadrul Cooperativei Agricole Kalinka Eco Farm şi companiei Transmeteorit, din Sarichioi, judeţul Tulcea, a precizat că modelul pe care l-a urmat a fost acela de a creşte capacitatea de procesare şi astfel să poată deveni competitivi pe piaţă. „Cred că şi noi, producătorii, trebuie să ne facem cunoscuţi pentru că putem influenţa viziunea persoanei care alege să cumpere produsul acela. Dacă noi arătăm munca, trasabi­litatea şi transparenţa de la sămânţă până la produsul finit şi şi ajungem la cumpărător, cred că aici putem să îmbunătăţim şi să fim competitivi cu importurile“, a spus Alina Filip.

Membrii cooperativei Agricole Kalinka Eco Farm cultivă între 250 şi 300 de hectare de legume, rădăcinoase, precum ceapă, morcov, sfeclă sau ţelină, care sunt comercializate în hipermarketuri. În 2025, cooperativa a demarat un nou proiect finanţat din fonduri europene pentru extinderea unităţii de producţie şi condiţionare.

Tiberiu Moisă, director general adjunct – MidCorporate si IMM, Banca Transilvania

► Referitor la agricultură, angajamentul nostru este pe termen lung. Tocmai pentru că avem un portofoliu foarte mare de finanţări, vedem că există probleme şi oameni care au nevoie de susţinere. Ne dăm seama foarte bine că nu este unul din momentele cele mai grozave nici pentru finanţare. Şi noi suntem mult mai atenţi la garanţii.

► Unul dintre plusurile fundamentale ale economiei româneşti este această rezilienţă, ceea ce înseamnă că economia noastră are o adâncime, are o maturitate care este dincolo de un şoc de scurtă durată sau mai amplu.

► Noi vedem că, în general, firmele bine pregătite fac faţă mai bine unor situaţii, ele au în spate nişte ani de activitate în care au luat decizii mai mature şi mai echilibrate decât alţii. Asta înseamnă să fii o firmă bine pregătită: eşti atent la cât de mult te îndatorezi, la când faci investiţii şi când nu.

► Este o oportunitate pentru cei stabili financiar, pentru cei care au un potenţial de dezvoltare să crească în detrimentul altora care nu se simt la fel de bine.

► O prioritate pentru noi toţi este să ne asigurăm că nivelul de încredere între finanţatori şi fermieri rămâne unul foarte bun. Aici fiecare trebuie să acţioneze acolo unde se finanţează, este reciproc valabil, şi băncile trebuie să înţeleagă cât mai bine ceea ce se întâmplă. Ştim că am mai trecut prin astfel de perioade şi cu alte industrii că dialogul, transparenţa, soluţiile implementate la momentul potrivit contează cel mai mult.

► Volumele de finanţare de acum 10-15 ani erau incomparabil mai mici cu cele din prezent. Uitându-mă la modul în care am văzut cum agricultura românească s-a retehnologizat în ultimele două decenii, eu sunt mulţumit.

► Din punctul meu de vedere, finanţarea a însoţit dezvoltarea agriculturii. Întotdeauna finanţarea este un braţ mai prudent care te susţine.

► Din punctul nostru de vedere, strict într-un sens agricol, vedem un an bun în 2026. Echilibrul dintre producţie şi sustenabilitatea financiară este foarte important şi cred că merită să ne ajustăm comportamentele şi deciziile în funcţie de fiecare an în parte, mai ales că, mai nou, regula în agricultură este că fiecare an aduce ceva diferit.

Alina Creţu, director executiv, Forumul Agricultorilor şi Procesatorilor Profesionişti din România (FAPPR)

► Există o rezilienţă şi sectorul privat din agricultură continua să-şi facă treaba. Este unul dintre sectoarele cel mai afectate de orice decizie politică pentru că este extrem de reglementat şi depinde de modul în care sunt gestionate şi direcţionate fondurile europene şi naţionale.

► Anul agricol încă nu ştim cum va fi. Ne-am obişnuit cu câţiva ani foarte grei, cu secetă în zona de sud-est, nord-est sau centru-sud, dar culturile nu arată neapărat foarte bine. Ele nu sunt afectate de probleme grave ca seceta sau îngheţul târziu ca în anii trecuţi, dar nu ne aşteptăm la potential de producţie foarte mare din cauza faptului că mulţi fermieri nu au reuşit să-şi cumpere inputurile la timp şi nu reuşesc să se finanţeze cu capital de lucru.

► Doar din faptul că nu s-au utilizat îngrăşăminte în perioada aceasta şi până la finalul perioadei de vegetaţie pentru culturile de cereale păioase şi rapiţă, poate avea un impact direct de scădere cu 20% a potenţialului de producţie.

► Creditarea sectorului agricol rămâne extrem de importantă şi o sensibilitate foarte mare. Facem comparaţie cu colegii noştri din Olanda sau din Franţa, unde nivelul creditării pe hectar este de 2.000-3.000-5.000 de euro. Această sumă înseamnă că se investeşte şi în sectoarele secundare, în procesare, în inovaţie în agricultură, în credite pe termen lung pentru a achiziţiona teren agricol. Astăzi noi cumpărăm teren agricol tot cu credite pe şapte, maximum zece ani.

► Suntem mulţi dintre noi care ne facem treaba, suntem corecţi, încercăm să fim rezilienţi. Potenţialul de producţie pe hectar nu s-a atins în România, nu am atins nici măcar media europeană.

► La prima vedere, din punct de vedere al producţiilor, tehnic vorbind, anul agricol pare să fie mai bun, pentru că am avut condiţii, am avut precipitaţii în majoritatea zonelor ţării, în special în zona de sud, sud şi est, care de obicei este cea mai afectată de secetă.

► Trebuie să ne uităm foarte atent la costurile de producţie, preţul de vânzare şi accesul la creditare. Acestea fac pachetul astăzi. Nu mai este vorba doar despre producţie.

Bogdan Roşca, director executiv, Cooperativa Agricolă Dobrogea Sud

► Cooperativa Agricolă Dobrogea Sud reuneşte un grup de 50 de fermieri cu o suprafaţă de 20.000 de hectare şi 17 ani de activitate. În 17 ani de activitate, cooperativa s-a înrădăcinat, iar acum ne alungim tulpina.

► Suntem în implementarea unui proiect pe fonduri europene. Vom crea spaţii de depozitare în jur de 32.000-33.0000 de tone vom depozita şi vom condiţiona.

► Cuvântul pe care l-aş puncta este asocierea. Este mantaua de protecţie ce lipseşte fermierilor în aceste vremuri turbulente. Şi nu doar din punct de vedere comercial, pentru că putem obţine preţuri mai bune la inputuri.

► Din păcate, nivelul de asociere în România este scăzut. Doar 5% din fermierii din România sunt asociaţi în cooperative.

► Ne-am dori să existe şi alte cooperative, ca fermierii să se asocieze în cooperative şi atunci probabil vor avea o putere mai mare.

► Preţurile sunt într-o zonă de platou şi atunci, dacă nu putem umbla la preţuri, trebuie să facem orice pentru a umbla la producţie. Şi aici este datoria fermierilor să reuşească să obţină din acel hectar o producţie cât mai mare, cu o cheltuială cât mai mică.

► Din punct de vedere agronomic, mă aştept să fie un an bun. Fermierii membri au aplicat tehnologia necesară, nu au făcut rabat la ce înseamnă zona de imputuri. Ar trebui să avem cel puţin nivelul de producţie din 2025.

► Aş atrage atenţia aici ca fermierii să nu aibă tendinţa să investească mai mult doar de dragul anului care promite.

► Eu sper să avem cel puţin nivelul de producţie de anul trecut, poate chiar şi mai bine din punct de vedere al veniturilor. Nu ştiu ce va fi până în timpul recoltatului.

Alina Filip, asociat, Cooperativa Agricolă Kalinka Eco Farm şi Transmeteorit, Sarichioi, judeţul Tulcea

► Întotdeauna am fost atenţi la cât investim şi care o să fie gradul de profit. Am încercat tot timpul să fim cu un pas înainte pe partea de investiţii. Am identificat oportunităţile, am fost atenţi la nevoile românilor şi care sunt plusurile noastre, ce putem noi să oferim către cumpărătorul final.

► Am plecat de la un depozit şi o fabrică de procesare de rădăcinoase de 4 tone pe oră şi am ajuns, cu ajutorul Băncii Transilvania, să facem o a doua investiţie de 10 milioane de euro şi să ne mărim şi capacitatea de procesare de la 4 tone la 10-15 tone pe oră. Şi cred că aşa putem să devenim competitivi pe piaţa din România.

► Se vorbeşte de produsul românesc la raft. Cred că şi noi, producătorii, trebuie să ne facem cunoscuţi pentru că putem influenţa viziunea persoanei care alege să cumpere produsul acela. Dacă noi arătăm munca, trasabilitatea şi transparenţa de la sămânţă până la produsul finit şi şi ajungem la cumpărător, cred că aici putem să îmbunătăţim şi să fim competitivi cu importurile.

► Pentru noi premisele sunt bune în 2026, a plouat. Oricât de multă apă dai din irigaţii, dacă nu vine şi de sus, nu este cultura optimă. Aşa că ploaie a fost, tehnologia am făcut-o cât de bine am ştiut şi am putut şi sunt premise bune.

Theodor Ichim, proprietar, Unigrains Trading

► Unul dintre mecanismele pe care le putem folosi noi, fermierii, la momentul acesta este unitatea. Este dovedit că atunci când interesele sunt identice, faptul că mai mulţi agenţi economici se unesc, obţin ce îşi doresc pentru că se împarte efortul.

► Competiţia creează valoare, ne întăreşte, ne căleşte. Dacă suntem pe poziţii divergente, deşi interesele sunt aceleaşi, vom ajunge să răzbim, dar cu cheltuieli mai mari.

► Noi, fermierii, trebuie să învăţăm şi să ne punem la adăpost. Dacă aţi obţinut producţia, nu faceţi nimic dacă n-aţi vândut-o când trebuia. Asta e vânzarea inteligentă.

► Noi trebuie să punem presiune, ca societate civilă, pe politic să dezvolte industria alimentară, industria îngrăşămintelor, să ne pună la dispoziţie toate resursele României, pentru că aşa este normal. Când vom fi relaxaţi din punctul de vedere al securităţii alimentare, atunci, eliminând această preocupare, poate ne gândim şi la educaţie, spre exemplu.

► Statul trebuie să susţină agricultura, producţia, dar prin mai multe mecanisme, cu măsuri complementare, cu irigaţii, cu perdele forestiere. Asta trebuie să facă un stat deştept şi va scoate bani din agricultură.

► Primul lucru dacă aş fi ministru al agriculturii ar fi dialogul. M-aş înconjura de specialişti pe care i-aş însărcina să cheme tot ce înseamnă mediul de afaceri, să discute, să ia informaţia din piaţă.

► Eu sunt foarte optimist în ceea ce priveşte anul acesta. Producţiile sunt bune, totul arată bine. Singurul lucru pe care îl aduc în atenţie este că degeaba producem dacă nu vindem.

► Un fermier a ajuns şi broker de bursă, consultant financiar, se uită la dobânzi. Suntem oameni de afaceri, trebuie să ni le asumăm pe toate ca să putem să mergem mai departe.

► Anul este extraordinar dacă ştim să ne poziţionăm aşa cum trebuie. Planul financiar în agricultură, după părerea mea, trebuie făcut pe cinci ani, nu an de an.

► „Specula” pe care noi o facem într-un an favorabil, în nişte condiţii climatice favorabile, trebuie făcută în nişte limite care să se încadreze cumva per global pe un plan pe cinci ani.