♦l Pentru combustibilii sustenabili, resursa e aici, dar piaţa e foarte fragmentată. Investiţiile se mişcă doar atunci când toată lumea e la masa discuţiilor.
România are multe piese din „puzzle-ul“ necesar pentru proiectele de captare şi stocare a carbonului (CCS) şi a combustibililor sustenabili, dar pentru claritatea dezvoltării este necesar un dialog susţinut, cu toate părţile implicate. După boomul regenerabilelor, este momentul pentru a pregăti noi verticale de business în contextul în care conflictul din Orientul Mijlociu arată, din nou, că pentru Europa decarbonizarea este, înainte de toate, securitate energetică.
Acestea au fost câteva dintre concluziile conferinţei ZF & ING Bank România - Energy Forward România / Rolul captării şi stocării carbonului (CCS) şi al combustibililor sustenabili în tranziţia energetică – de la strategie la implementare. Conferinţa a reunit lideri din industrie, autorităţi publice, experţi internaţionali şi actori-cheie din sectorul financiar şi juridic, pentru a discuta soluţii concrete de accelerare a investiţiilor în energie.
„Cred că potenţialul acestor tehnologii se va materializa în următorii cinci ani, dar oportunitatea pentru ele este creată chiar de tranziţia energetică“, a declarat Raluca Ţintoiu, Deputy CEO & Head of Wholesale Banking, ING Bank România.
„Provocările sunt legate de reglementări, de curba de învăţare, dar nu cred că sunt provocări care să nu poate fi depăşite. Nevoia de a avea energie produsă la nivel european, din surse cât mai diversificate, este mai importantă ca niciodată în contextul conflictului din Orientul Mijlociu“
Pe partea de combustibili sustenabili, OMV Petrom are cel mai mare proiect de investiţii în derulare din regiune, la Petrobrazi, dar în această etapă calculele legate de investiţie sunt strâns legate de reglementări.
„Este un angajament major care se ridică la 750 mil. euro. Cererea este determinată de reglementări, un domeniu care este foarte vast. Oamenilor le place ideea de verde, dar nu vor să plătească pentru acest lucru“, a spus Radu Căprău, membru al directoratului OMV Petrom, responsabil pentru rafinare şi marketing.
O altă problemă este legată de accesul la resursă.
„Avem potenţialul resursei pentru biogaz şi biometan, dar terenul este foarte fragmentat. Avem infrastructura de gaze, avem ţintele naţionale şi legislaţia pentru dezvoltarea biogazului şi biometanulu, dar avem şi o criză politică. Avem un cost al capitalului ridicat“, a atras ateţia Alina Arsani, Head of the Energy Systems Department, Energy Policy Group.
Mergând în zona de CCS, discuţia este şi mai complicată din cauza complexităţii proiectelor, a riscurilor pe care acestea le ridică şi a nevoii majore de investiţii, pentru care, în acest moment, în absenţa unei scheme de suport calculele nu ies.
Discuţiile se duc şi aici în zona de Contracte pentru Diferenţă (CfD), adică un mecanism care să acopere diferenţa într-o costurile stocării unei tone de CO2 într-un depozit şi plata unui certificat. Tocmai de aceea, una dintre cele mai importante idei care au reieşit din discuţiile de ieri este necesitatea de a aborda proiectele de CCS ca proiecte de infrastructură.
„Stocarea carbonului poate fi un proiect de infrastructură, nu corporate. Este nevoie de multă expertiză tehnică şi multă complexitate în zona de reglementare pentru că implică colaborarea dintre mai multe autorităţi. Suntem norocoşi că avem multe tehnologii pe plan local, doar trebuie să vedem cum mergem mai departe“, a spus Ramona Rusu, director general, Dacian Petroleum.
Astfel, ambele sectoare, CCS şi combustibili alternativi, au nevoie ca toate categoriile de public să fie implicate pentru a mişca lucrurile.
„Este ca un joc de Tetris în care toate piesele trebuie să se aşeze. Avem nevoie de o abordare integrată“, a conchis Peter-Paul Ekelschot – Global Lead Low Carbon Solutions, ING Group.
