Special

Directorii financiari din România sunt mai puţin optimişti decât omologii din Europa, dar companiile continuă investiţiile şi abordează prudent riscurile din 2025

Autor: Răzvan Botea

23.01.2025, 00:07 1922

Există şi premise pentru creşterea economiei şi businessului în România în 2025 l Riscurile din România sunt turbulenţele de pe pieţele externe, dar şi posibile creşteri de taxe din partea guvernului, care trebuie să reducă deficitul bugetar Economia europeană, de care depinde mersul economiei, accelerează uşor anul acesta şi Germania iese din recesiune.

Directorii financiari din România sunt mai puţin optimişti decât omologii lor din ţările europene, relevă cel mai recent sondaj Deloitte CFO Survey 2025, prezentat în conferinţa CFO Summit de anul acesta. Direc­torii financiari se uită cu prudenţă la 2025, pentru că, la fel ca în 2024, există  o serie de riscuri pentru evo­luţia businessului. Cu toate acestea, investiţiile nu au fost puse pe hold şi există premise pentru creşterea businessului şi a economiei, au spus speakerii conferinţei CFO Summit 2025. 

„Apoi există o tendinţă macro care este în continuare foarte pozitivă în ţara asta, de convergenţă cu Europa din care facem parte şi sper că vom continua să facem parte. Dinamica asta este susţinută atât de atuurile noastre, cele despre care discutăm dintotdeauna, cât şi de capitalul străin şi de foarte substanţialele fonduri europene, pe care le accesăm în tot mai mare măsură. Piaţa este relativ mare şi dispune de o putere de cumpărare în creştere continuă“, a spus Alexandru Reff, country managing partner  Deloitte România şi Moldova.

Zeno Căprariu, care este partener audit la Deloitte România, şi coordonatorul CFO Program în România, a prezentat rezultatele studiului CFO Survey de anul acesta, realizat în rândul a 130 de directori financiari din România. 

„Liderii financiari români se numără printre cei mai pesimişti din Europa în ceea ce priveşte perspectivele financiare ale companiei lor, ceea ce este oarecum îngrijorător. România se clasează pe locul al treilea ca ţară cea mai pesimistă dintre celelalte ţări europene din sondajul nostru, după Austria şi Germania. Şi majoritatea respondenţilor, din nou, nu este surprinzător, prevăd creşteri de taxe, deoarece autorităţile române s-au angajat să implementeze un plan de consolidare fiscală pe şapte ani menit să reducă deficitul bugetar. În acest context, aproape trei sferturi, 74% dintre respondenţi, se aşteaptă ca taxele locale să crească în 2025“, a spus el. 

Alexander Boersch, economistul-şef şi coordonatorul diviziei de cercetare a Deloitte Germania, a adus perspectiva macroeconomică europeană, unul dintre cei mai importanţi parametri în realizarea prognozelor la nivel local. 

„Ceea ce va susţine economia europeană în 2025 va fi politica monetară. După cum ştiţi, ciclul ratelor dobânzilor a început vara trecută. Banca Centrală Europeană şi, de asemenea, unele dintre băncile centrale est-europene au început să-şi reducă ratele dobânzilor. Şi pentru zona euro putem presupune destul de sigur că ratele dobânzilor vor continua să scadă în 2025. Aceasta este prognoza noastră pentru evoluţia din 2025, deci ne aşteptăm la o scădere constantă a ratelor dobânzilor“, a spus el.

Directorii financiari prezenţi la eveniment au explicat care sunt riscurile văzute din departamentele financiare şi, în aceeaşi vreme, cum sunt abordate investiţiile sau optimizările de costuri. 

„Suntem rezonabil de precauţi în ceea ce priveşte anul 2025, luând în considerare toate schimbările, perspectiva geopolitică, precum şi noile taxe implementate şi posibilele alte taxe care ar putea apărea în a doua jumătate a acestui an. Dar modul în care planificăm pentru acest an, aş spune că este încă rezonabil de pozitiv în ceea ce priveşte creşterea consumului. De asemenea, bugetele noastre sunt încă planificate să genereze creştere“, a spus Bogdan Văduva, CFO al grupului eMAG.

 

Alexandru Reff, country managing partner Deloitte România şi Moldova

Inflaţia, deşi rămâne ridicată în România, a scăzut peste tot, în general la niveluri care nu mai pun mari probleme şi este remarcabil că părem să experimentăm una dintre puţinele aterizări line din istorie după un episod inflaţionist major. S-au găsit soluţii, mai bune sau mai rele, şi economia a mers înainte, într-adevăr, cu eforturi mari din partea guvernelor, generatoare de mari deficite şi de îndatorare suplimentară.

Acum se încearcă peste tot corectarea acestora şi se pare că provocarea suplimentară este ajustarea fiscală, într-un moment în care se menţin probleme legate de costul încă mare al finanţării şi energiei - cele două ingrediente majore ale competitivităţii, alături de capitalul uman - şi în care cresc tensiunile geo-politice şi se prefigurează adevărate războaie comerciale.

În zona euro se aşteaptă o creştere economică modestă, de 1%, pe fondul dificultăţilor din Germania. Europa Centrală are o dinamică mai bună, cu predicţii de creştere în jurul mediilor globale, desigur şi datorită substanţialelor fonduri europene, care se pun în tot mai mare măsură în mişcare, atât în cadrul financiar multianual, cât şi din PNRR. În mod neplăcut surprinzător, în România se prefigurează o creştere mai mică decât se prognoza iniţial.

Deşi diferenţele între previziuni nu sunt neglijabile, toate indică o performanţă peste cea de anul acesta - doar 1,9% -, adică o aşteptare de îmbunătăţire a climatului economic care contrastează nu doar cu sentimentul general de aşteptare mai degrabă anxioasă sau cel puţin îngrijorată şi cu multiplele surse obiective de îngrijorare.

Situaţia este complicată în România şi de şocul alegerilor din noiembrie, şi de anxietatea cu care am început să ne raportăm la ceea ce consideram a fi prefacerile ireversibile ale ultimilor 35 de ani: economia de piaţă, apartenenţa la structurile lumii libere. E ultima lebădă neagră care, deşi nu a produs încă efecte directe, subminează fundamentul creşterii: încrederea.

Iar asta se combină cu ajustarea fiscală inevitabilă, despre care încă nu ştim cât se va realiza prin scăderea cheltuielor statului, cât prin îmbunătăţirea colectării şi cât prin creşterea taxelor şi impozitelor.

Să trecem în revistă şi raţiunile pentru care ar trebui să rămânem încrezători. Prima dintre ele este faptul că nu ne foloseşte la nimic să fim pesimişti, poţi face pariuri „short“ la bursă, dar nu-ţi poţi „shorta“ propria afacere, trebuie să-ţi propui să creşti, pentru că obiectivele asumate autentic au un magnetism care te trage spre ţinta respectivă.

Apoi există o tendinţă macro care este în continuare foarte pozitivă în ţara asta, de convergenţă cu Europa din care facem parte şi sper că vom continua să facem parte. Dinamica asta este susţinută atât de atuuri noastre, cele despre care discutăm dintotdeauna, cât şi de capitalul străin şi de foarte substanţialele fonduri europene, pe care le accesăm în tot mai mare măsură. Piaţa este relativ mare şi dispune de o putere de cumpărare în creştere continuă. Suntem cu totul în Schengen, beneficiem de Visa Waiver pentru Statele Unite, suntem în proces de aderare la OECD, investim masiv în infrastructură,  în sfârşit. Am făcut paşi importanţi spre digitalizarea fiscului şi putem spera că, ajunşi cu cuţitul la os, vom fi dispuşi şi capabili să reformăm statul. 

Băncile sunt puternice şi vor să crească finanţarea în toate segmentele.

 

Dr. Alexander Boersch, economistul-şef şi coordonatorul diviziei de cercetare, Deloitte Germania

În Europa este o provocare legată de competitivitate şi o economie cu creştere lentă, plus câteva provocări comerciale. Deci va fi dificil. Cu toate acestea, pe de altă parte, vedem că unele sectoare şi companii se descurcă destul de bine. Aşadar, vom observa o divergenţă considerabilă. 

Pentru economia europeană, vedem că 2024 a fost un an destul de volatil, aşa că a existat de fapt un început bun, cu o activitate economică în creştere până la începutul verii, dar din vara timpurie am mers în jos, ceea ce are mult de-a face cu lipsa consumului. Per total, avem o rată de creştere de puţin sub 1% în Uniunea Europeană în 2024 şi o recesiune foarte uşoară în Germania, minus 0,2%.

Cu toate acestea, acesta este al doilea an de recesiune în Germania. Şi dacă ne uităm la era pre-COVID, vedem o stagnare comparativ cu 2019.

În Europa, ţările care au un sector turistic puternic, precum Spania, Portugalia, Grecia, performează foarte, foarte bine. Deci sunt ţările cu cea mai puternică creştere din Europa. Pe de altă parte, vedem că industria, sectorul industrial, se confruntă cu dificultăţi. Astfel, sectorul industrial se află în recesiune de ceva timp, ceea ce are de-a face cu lipsa cererii externe, cu costurile ridicate ale energiei, cu mai mulţi factori. Dar mai ales în Germania, vedem că investiţiile, investiţiile industriale sunt destul de scăzute.

Şi observăm o reţinere generală în investiţii în Europa şi nu atât de multe investiţii în IA, cel puţin în comparaţie cu SUA. Şi aceşti doi factori, plus comerţul, au ţinut în frâu economia europeană în 2024.

Ceea ce va susţine economia europeană în 2025 va fi politica monetară. După cum ştiţi, ciclul ratelor dobânzilor a început vara trecută. Banca Centrală Europeană şi, de asemenea, unele dintre Băncile Centrale Est-Europene au început să-şi reducă ratele dobânzilor. Şi pentru zona euro, putem presupune destul de sigur că ratele dobânzilor vor continua să scadă în 2025. Aceasta este prognoza noastră pentru evoluţia din 2025, deci ne aşteptăm la o scădere constantă a ratelor dobânzilor.ââ

 

Zeno Căprariu, partener audit, Deloitte România, coordonatorul CFO Program în România

Conform sondajului nostru, rolul de CFO din România, la fel ca al colegilor lor din Europa Centrală, a evoluat de la o supraveghere financiară tradiţională a companiilor lor către un rol de conducere strategică mai largă. Peste 50% dintre respondenţii noştri indică faptul că sunt din ce în ce mai responsabili pentru domenii precum transformarea digitală, managementul riscurilor, construirea strategiei ESG şi raportarea pe aspecte ESG, precum şi procesele de guvernanţă la nivelul întregii companii, în timp ce influenţa lor în consiliul de administraţie a crescut semnificativ în ultimii cinci ani.

Managementul riscurilor a fost întotdeauna o responsabilitate semnificativă pentru CFO şi, conform studiului nostru, CFO din România au identificat o gamă largă de riscuri care ar putea afecta afacerile lor, de la inflaţie la instabilitate geopolitică şi ameninţări de securitate cibernetică. Creşterile inflaţiei, văzute ca fiind atât foarte probabile, cât şi severe, conform studiului nostru, se află în topul preocupărilor, în timp ce războiul în curs din Ucraina continuă să reprezinte un risc semnificativ pentru afacerile din România şi din Europa Centrală.

CFO din România se aşteaptă la o creştere a ratei anuale a inflaţiei pentru 2025, comparativ cu nivelurile din 2024, atât la nivel local, cât şi în zona euro, ceea ce nu este o surpriză. Aşteptarea medie a corespondenţilor indică o rată a inflaţiei de 5,4% pentru următoarele 12 luni, care este peste proiecţia emisă de Banca Naţională a României pentru 2025. Pentru zona euro, CFO din România estimează o rată a inflaţiei de 3,1% pentru 2025, în timp ce consensul este de 2,9%. Oricum, ambele aşteptări sunt peste proiecţia BCE pentru 2025.

Liderii financiari români se numără printre cei mai pesimişti din Europa în ceea ce priveşte perspectivele financiare ale companiei lor, ceea ce este oarecum îngrijorător. România se clasează pe locul al treilea ca ţară cea mai pesimistă dintre celelalte ţări europene din sondajul nostru, după Austria şi Germania.

Şi majoritatea respondenţilor, din nou, nu este surprinzător, prevăd creşteri de taxe, deoarece autorităţile române s-au angajat să implementeze un plan de consolidare fiscală pe şapte ani menit să reducă deficitul bugetar. În acest context, aproape trei sferturi, 74% dintre respondenţi, se aşteaptă ca taxele locale să crească în 2025.

 

Bogdan Văduva, CFO, Grupul eMAG

Suntem rezonabil de precauţi în ceea ce priveşte anul 2025, luând în considerare toate schimbările, perspectiva geopolitică, precum şi noile taxe implementate şi posibilele alte taxe care ar putea apărea în a doua jumătate a acestui an. Dar modul în care planificăm pentru acest an aş spune că este încă rezonabil de pozitiv în ceea ce priveşte creşterea consumului. De asemenea, bugetele noastre sunt încă planificate să genereze creştere.

Avem două motive principale: în ceea ce priveşte sectorul privat, majoritatea companiilor pe care le vedem încă vor creşte salariile, cel puţin pentru a ţine pasul cu inflaţia. Iar în ceea ce priveşte sectorul public, chiar dacă există o îngheţare acum şi poate se planifică o restructurare, anul trecut au avut loc creşteri semnificative în sectorul public din România. Aşadar, per total, suntem prudenţi, precauţi, dar încă rezonabil de pozitivi în ceea ce priveşte consumul şi sentimentul consumatorilor în acest an.

În privinţa investiţiilor, nu suntem într-o poziţie în care să fim atât de precauţi încât să punem în aşteptare sau să reducem planurile noastre de investiţii. Dimpotrivă, încă mergem înainte cu investiţiile planificate în planul nostru pe trei ani şi în prezent suntem în proces de finalizare a bugetului pentru anul viitor, care începe în aprilie.

Practic, încercăm să ne uităm la consumul generat în primul rând de creşterea salarială şi, în al doilea rând, încercăm să încorporăm sentimentul consumatorilor. Şi cred că ceea ce este mai bun pentru noi în România este că românii nu sunt neapărat primii care economisesc în perioade turbulente, deci nu reduc imediat consumul.

 

Carl Al Khawand, CFO, Grupul Orange România

Industria telecomunicaţiilor se confruntă în prezent cu propriile provocări, în principal un peisaj foarte complex din cauza concurenţei foarte ridicate la nivelul preţurilor, menţinând în acelaşi timp investiţii importante, deoarece trebuie să menţinem şi să păstrăm o calitate foarte înaltă şi un serviciu foarte bun pentru clienţii noştri. Astfel, ne strânge de fapt marja, dar nu este neapărat impactul direct al contextului economic. Este mai degrabă, aşa cum am spus, un peisaj competitiv. Aşadar, trebuie să găsim o modalitate de a ne menţine eficienţa şi de a contracara toate acestea.

În România, putem vedea, şi cred că toată lumea din panel poate vedea, avem probabil una dintre cele mai bune reţele din Europa în ceea ce priveşte latenţa şi eficienţa, în timp ce, în acelaşi timp, avem cu siguranţă cele mai mici preţuri pentru reţea din Europa. Astfel, face situaţia şi mai provocatoare în România decât în alte ţări europene. Şi, evident, nu beneficiem de inflaţia preţurilor în ceea ce priveşte partea de venituri.

De fapt, nu ne oprim investiţiile în România. Suntem destul de bine implantaţi. După cum am spus, industria telecomunicaţiilor este obligată să investească continuu pentru că tot timpul avem inovaţii noi. În prezent, este vorba despre implementarea 5G şi a fibrei optice. Şi suntem destul de avansaţi. România, ca ţară, este destul de avansată în aceste două domenii.

Principalele provocări la Orange în 2025 vor fi, evident, fuziunea, dar şi eficienţa costurilor. Nu voi folosi cuvântul reducere a costurilor. 

Este mai degrabă eficienţă a costurilor. Întrucât suntem strânşi în ceea ce priveşte partea de venituri şi achiziţii, găsim modalităţi de a ne optimiza cheltuielile prin valorificarea inovaţiei, a inteligenţei artificiale, cum putem livra mai mult cu mai puţin folosind aceste instrumente.

 

Stefan Frangulea, Group CFO, Electrica

Cred că ar trebui să luăm în considerare faptul că, din fericire, avem o iarnă care nu este foarte dură cu noi şi, cel mai probabil, va fi o iarnă uşoară până la sfârşit. Aşadar, cred că în ceea ce priveşte preţurile energiei, aş vedea o uşoară scădere, dar nu ceva semnificativ. Rămâne de văzut. 

Din punctul nostru de vedere, încercăm să atenuăm riscul, să asigurăm energia şi să cumpărăm energie de pe pieţe pentru contractele noastre, pentru a avea un anumit procent acoperit pentru portofoliul nostru, astfel încât să nu depindem atât de mult de piaţa pentru ziua următoare şi de piaţa de echilibrare.

După listare, acest grup a investit peste 6 miliarde de lei în România, în proiecte de investiţii în România, în principal în reţeaua de distribuţie, dar şi în producţia de energie. Deci, deşi proiectele noastre nu sunt atât de spectaculoase per proiect în ceea ce priveşte sumele, cred că suntem unul dintre investitorii importanţi în România, comparând şi cu sumele pe care le-am auzit mai devreme de la colegii mei din panel.

Pentru distribuţie, companiile de distribuţie vor trebui să continue să investească până în 2030 sume semnificative, similare cu cele pe care le-am investit în anii anteriori, deoarece companiile de distribuţie trebuie să se transforme, să se digitalizeze pentru a deveni un tip diferit de entitate pentru a se adapta la transformarea sectorului energetic în Europa.

Cealaltă parte ar fi finanţarea dezvoltării energiei verzi, generarea, parcurile pe care le avem în construcţie şi cu planurile clare de a fi puse în funcţiune, şi pentru aceasta, aşa cum a menţionat şi directorul nostru general şi aţi observat şi din aprobările AGA, vom lua în considerare emiterea unei obligaţiuni în euro. 

 

Elke Meier, CFO, BCR

Privim spre viitor într-un mod pozitiv moderat, profitând de oportunităţi, dintre care una este în continuare afluxul de bani din fondurile europene, care va stimula creşterea şi cred că acesta este încă unul dintre factorii care contribuie la creşterea PIB-ului în România. Al doilea subiect menţionat anterior este, de asemenea, posibilităţile de nearshoring. Acestea apar din cauza perturbărilor care pot apărea în lanţurile de aprovizionare şi, de asemenea, din cauza ameninţării, în special în acest moment, venind din partea SUA, care impune tarife destul de ridicate.

Din punctul meu de vedere, principala ameninţare este de la ministerul de finanţe, pentru că atrage toţi banii de pe piaţă cu rate ridicate ale dobânzii. Noi credem în continuare că pe parcursul anului 2025 ratele dobânzilor vor scădea. Ele poate nu vor scădea la fel de repede precum şi-ar dori unii, din cauza faptului că inflaţia în România va rămâne, în comparaţie cu alte ţări europene, încă la un nivel puţin mai ridicat.

Am observat că în sondajul CFO Survey reducerea costurilor a fost principala prioritate, iar creşterea a doua. Pentru noi, este mai degrabă invers. Vrem să creştem organic. Şi al doilea lucru este că nu îl numim reducere de costuri, deoarece BCR este printre băncile mari cea cu cel mai scăzut raport cost-venit. Deci nu este atât de necesar să reducem în continuare costurile, dar vrem să rămânem eficienţi.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Urmează ZF Power Summit 2025