Comuna dâmboviţeană este un model de transformare a agriculturii prin mecanizare, însă traseul progresului se opreşte la marginea şoselei. Aici duc sacii producătorii de cartofi şi varză, fie că au 30 de hectare de teren, fie că lucrează trei sau patru hectare. Niciunul nu ajunge însă în piaţă, iar plusul de valoare pe care ar fi trebuit să îl aducă investiţiile de zeci de mii de euro în tractoare se lasă aşteptat.
Tractoarele din Lunguleţu acoperă jumătate din numărul total al tractoarelor din întreg judeţul Dâmboviţa, având în vedere că în statisticile oficiale ale Ministerului de Interne apar 1.400 de tractoare în acest judeţ.
Cu toate acestea, primarul din Lunguleţu spune că după recoltă fermierilor abia le rămân bani pentru noua cultură ca urmare a preţurilor mici la care ţăranii îşi vând cartofii sau varza.
"Nu ştim să ne organizăm. Producătorii lucrează independent, nu se asociază, am încercat să facem un grup de producători, dar nu am reuşit", recunoaşte primarul Ion Vlad.
Lunguleţu înseamnă 4.000 de hectare de cartofi şi varză
Cele 4.000 de hectare din comuna Lunguleţu sunt acoperite în fiecare primăvară cu cartofi, în timp ce toamna aceleaşi terenuri sunt pline de varză. Aici fermierii spun că produc până la 50 de tone de cartofi/hectar şi aproximativ 30-40 de tone de varză/hectar. În total, recolta producătorilor de la Lunguleţu reprezintă 5% din producţia de cartofi de 3,6 milioane de tone a României şi aproape 10% din recolta totală de 0,9 milioane de tone de varză.
"Şi noi greşim pentru că toţi punem numai cartofi şi varză, dacă am fi diversificat un pic producţia, poate nu erau preţurile astea atât de mici", admite Constantin Necula, care are un tractor cumpărat în urmă cu zece ani şi 4 hectare de teren.
Fermierul spune că şi-ar mai cumpăra teren şi încă un tractor dacă ar avea bani suficienţi.
"Bineînţeles că aş mai lua un tractor. Dacă vrei să lucrezi mai mult de patru hectare, nu prea ai cum să o faci cu un singur tractor", spune el
Producţiile-record apasă însă greu pe preţuri, acum pe marginea şoselei în Lunguleţu un kilogram de varză sau de cartofi este vândut de ţărani şi cu 0,3 lei.
După 40 de kilometri în cele câteva zeci de pieţe din Bucureşti aceleiaşi legume ajung la preţuri şi de cinci ori mai mari. În Capitală un kilogram de cartofi costă între 0,8 şi 1,5 lei, preţul aceleaşi cantităţi de varză fiind similar, potrivit datelor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
"Nu suntem uniţi, iar de această dezorganizare profită intermediarii. Eu am 200 de tone de varză recoltată în această toamnă, nu am timp când să mă duc să vând. Înseamnă să stau un an în piaţă până vând tot. Nu avem timp şi nici loc pentru că pieţele sunt controlate de tigani", povesteşte şi Ion Drăghici, care speră să vândă repede lângă şosea producţia de pe cele şase hectare pe care le exploatează.
Producţia de varză a lui Ion Drăghici valorează în Lunguleţu circa 15.000 de euro, dacă ar vinde aceeaşi cantitate la preţuri apropiate de cele din Capitală, acest producător ar câştiga circa 70.000 de euro.
Au încercat să se asocieze, dar au eşuat
Fermierii din Lunguleţu şi-au dat seama că singura salvare în faţa intermediarilor este să se asocieze. Astfel, producătorii de aici au pus în 2009 bazele grupului de producători de cartof timpuriu din Dâmboviţa, însă în acest an organizaţia a intrat în dizolvare. Producătorii din Lunguleţu sperau că vor reuşi să ia bani europeni prin intermediul organizaţiei şi să îşi construiască un depozit frigorific. Investiţia vizată era de 0,6 milioane de euro, însă fermierii nu au reuşit să asigure cofinanţarea de 300.000 de euro necesară pentru derularea proiectului cu fondurile de la UE. În consecinţă, proiectul a fost trecut pe linie moartă.
"Nu am avut fondurile necesare pentru a asigura cofinanţarea pentru un astfel de proiect, iar ca să luăm bani de la bancă trebuia să punem toate tractoarele din Lunguleţu garanţie. Depozitul ar fi fost salvarea noastră", spune Vasile Costache, fost preşedinte al grupului de producători, actual viceprimar.
Dacă ar fi construit depozitul, fermierii din Lunguleţu aveau planuri şi mai mari. Ei sperau că ar fi putut să se extindă şi să pună bazele unei fabrici de spirt sau a unei unităţi de procesare a chips-urilor de cartofi. Unul dintre puţinele plusuri care au venit odată cu organizaţia de producători a fost că fermierii au reuşit să achiziţioneze seminţe dn Olanda, despre care ei spun că sunt cele mai bune pentru solurile din România.
"Nu mai putem să luăm din România pentru că de institutele de cercetare s-a ales praful", spune Necula.
În lipsa capacităţilor de stocare producătorii din Lunguleţu admit că rămân pradă sigură în faţa intermediarilor, procesatorilor sau supermarketurilor.
"Nu putem să ne luptăm cu firmele mari. Am semnat anii trecuţi contract cu o fabrică de chipsuri la un preţ mediu înainte de recoltă, dar când cei de acolo au văzut că preţul pe piaţă este mai mic nu au mai respectat înţelegerea. Au cumpărat de la şosea. Eu de-abia am bani să îmi cumpăr seminţe, dar să plătesc un avocat să mă lupt la tribunal cu o mare firmă", îşi aminteşte Constantin Necula.
În lipsa investiţiilor în capacităţi de stocare fermierii vând vara toată producţia de cartofi, iar toamna îi prinde cu căruţele pline ochi de verze pe marginea drumului.
"Facem târg de varză aici la Lunguleţu şi până în luna decembrie stăm şi când vine zăpada. Varza îngheaţă doar de la -7 grade în jos. Nu are nimic dacă îngheaţă câteva frunze", povesteşte viceprimarul.
Lipsa spaţiilor de depozitare şi numărul mic al organizaţiilor de producători se vede şi în preţuri.
Preţul cartofilor a urcat şi la 3 lei/kilogram în acest an
Pe parcursul acestui an preţul cartofilor în pieţe, dar şi în supermarketuri a fluctuat între 3 lei/kilogram la începutul anului, când stocurile din 2010 erau pe terminate, şi 1 leu/kilogram în această vară, imediat după noua recoltă.
Aceste variaţii de preţ sunt unul dintre indiciile care arată că dezorganizarea fermierilor din Lunguleţu nu este singulară printre producătorii români şi că producătorii se grăbesc să vândă la preţuri mici imediat după recoltă. Singurii jucători care câştigă sunt cei care depozitează producţia pentru a o vinde în iarnă şi în următoarea primăvară la preţuri mari.
Mai mult, aproape toată producţia internă de cartofi rămâne în ţară pentru că fermierii români nu îşi procesează legumele în niciun fel.
"Nu am dat niciodată la export cartofi, singurii care vin şi iau de la noi sunt angrosiştii şi supermarketurile. Ca să ieşi la export trebuie să speli cartofii, să îi etichetezi, să îi arunci pe cei stricaţi şi să îi împachetezi. Pentru aşa ceva ai nevoie de o fabrică", subliniază viceprimarul Vasile Costache.
Fermierii români au recoltat în acest an 3,6 milioane de tone de cartofi, cu 12,5% mai mult ca anul trecut, însă sub 1% din recoltă pleacă la export, potrivit datelor MADR.
Consumul intern de cartofi se ridică la 3 milioane de tone anual, potrivit unor estimări anterioare ale Federaţiei Crescătorilor de Cartofi din România (FCBR). Astfel, deşi în acest an pe piaţă există un surplus de 600.000 de tone de cartofi, în străinătate au ajuns după primele şapte luni din acest an numai 9.000 de tone în valoare totală de 2 milioane de euro. Pe de altă parte, în România ajung în fiecare an peste 50.000 de tone de cartofi recoltaţi în Polonia sau Ungaria.
Dacă în 2010 importurile de cartofi s-au ridicat în bani la 11,6 milioane de euro, după primele şapte luni din acest an valoarea importurilor este dublă.
Cartoful este brandul comunei, însă toamna curţile sunt pline de varză
Fermierii din Lunguleţu au vândut de câteva luni toată producţia de cartofi de anul acesta, iar acum curţile ţăranilor sunt pline de varză. Pe terenurile din apropierea comunei mai sunt însă câteva zeci de hectare ce sunt încă nerecoltate.
"Pentru noi cartoful este un brand. Toată lumea ştie de cartoful de Lunguleţu. Acum mai avem doar varză. Pe câmp mai aveam în continuare de recoltat, unii mai şi irigă în speranţa că o să mai crească, dar este deja târziu, noaptea terenul îngheaţă", explică viceprimarul.
În fiecare toamnă 3.000 de hectare din cele 4.000 din Lunguleţu produc aproape 100.000 de tone de varză. "Nu punem pe tot terenul varză pentru că «obosim» pământul, lăsăm o parte să se odihnească după recolta de cartofi din primăvară", spune la rândul lui primarul Ion Vlad.
Fermierii din Lunguleţu rămân însă cu un gust amar pentru că au printre cele mai mari producţii de cartofi şi varză din ţară, investesc mii de euro în utilaje, seminţe şi fertilizatori. La sfârşitul zilei acceptă însă primul preţ oferit de intermediari sau de reprezentanţii supermarketurilor, doar să îşi vadă remorca goală. "Şi sunt sigur că producem exact ca în Vest", oftează unul dintre ei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
