Special

Pagina verde. Analiză ZF. O piaţă unde nu se vorbeşte (destul) despre reciclare. „România este un important producător de textile, dar unităţile care pot valorifica deşeurile textile sunt mult prea puţine“

Pagina verde. Analiză ZF. O piaţă unde nu se vorbeşte...

Autor: Alina-Elena Vasiliu

29.01.2023, 11:41 467

Industria textilă este „o nişă“ şi din acest motiv textilele nu sunt introduse în procesul de colectare selectivă, aşa cum se întâmplă, de pildă, cu plasticul, hârtia sau sticla Minet din Râmnicu Vâlcea reciclează peste 4.000 de tone de deşeuri textile industriale anual, volum din care nu fac parte hainele second-hand Deşeurile textile din fibre naturale, precum bumbac, lână sau in, sunt biodegradabile, aşa că nu afectează mediul, însă deşeurile din fibre sintetice au acelaşi impact major precum plasticul Datele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului (ANPM), transmise la solicitarea ZF, arată că, dintr-o cantitate totală de 30.360 de tone de deşeuri textile generate în 2020, doar 977 de tone – adică circa 3% – au ajuns la reciclare.

Plastic, hârtie, sticlă - sunt numai câteva dintre deşeurile pe care cetăţenii au învăţat să le colecteze separat în ultimii ani, informaţi că acestea nu reprezintă gunoaie, ci materii prime pentru noi produse. Nu se întâmplă însă la fel şi cu materialele textile, care ajung, de cele mai multe ori, la groapa de gunoi, deşi pot fi şi ele extrem de dăunătoare mediului şi pot constitui baza pentru noi procese de producţie.

Legislaţia referitoare la reciclarea deşeurilor textile se limitează la cea privind deşeurile în general, fără cerinţe specifice pentru acest segment. În aceste condiţii, numă­rul fabricilor care dau o a doua viaţă acestui gen de ma­terial este mic, spun cei din in­dustrie.

„Este obligatoriu pentru toţi ope­ra­torii eco­nomici din industria textilă care deţin auto­rizaţie de mediu să recicleze selectiv deşeurile textile. După cum ştim, România este un important pro­ducător şi exportator de textile, dar unităţile/fabricile care pot valorifica deşeu­rile textile sunt mult prea puţine“, spune Daniela Tudor, responsabil social la Asociaţia Naţională a Industriei Textilelor din România, care numără aproximativ 200 de membri.

Industria textilă este „o nişă“, adaugă ea, şi din acest motiv textilele nu sunt introduse în procesul de colectare selectivă, aşa cum se întâmplă, de pildă, cu plasticul, hârtia sau sticla. În plus, pentru deşeurile textile nu există ţinte de recuperare, ca în cazul celorlalte materiale.

„Este adevărat faptul că toţi deţinem acasă îmbrăcăminte pe care, la un moment dat, nu o s-o mai purtăm, iar aceasta va ajunge deşeu, însă volumul generat nu se poate compara cu plasticul, hârtia, sticla.“

Astfel, în acest moment, cea mai mare parte a deşeurilor textile generate de opera­torii economici de profil este transformată în energie, prin coprocesare, adică o me­todă care recuperează integral energia şi conţinutul de minerale din deşeuri drept combustibil pentru generarea de energie şi ca aditivi în produse prefabricate. Deşeurile sunt colectate prin operatori autorizaţi şi valorificate de companii producătoare de prefabricate.

Minet, din Râmnicu Vâlcea, este, potrivit celor mai recente date, cel mai mare producător de textile neţesute din România, iar în activitatea sa reciclează deşeurile textile industriale prin destrămare mecanică, transformându-le în fibră şi filament textil. Compania reciclează astfel peste 4.000 de tone de deşeuri textile industriale anual, volum din care nu fac parte hainele second hand.

„S-ar putea recicla mai mult, dar nivelul de responsabilitate este scăzut – încă se mai confundă deşeurile cu gunoiul. Generatorii nu sunt organizaţi intern, nu sortează deşeurile din punctul de vedere al compo­ziţiei, nu presează deşeurile, blocând astfel lanţul logistic. Cei mai organizaţi şi corecţi generatori sunt companiile multina­ţionale, în special din zona automotive“, spune Cristian Niculae, director comercial la Minet.

El estimează că doar 20% din deşeurile textile generate în România ajung să fie reciclate. Restul fie ajunge la export (20%), fie este incinerat (60%). Datele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului (ANPM), transmise la solicitarea ZF, arată că, dintr-o cantitate totală de 30.360 de tone de deşeuri textile generate în 2020, doar 977 de tone – adică circa 3% – au ajuns la reciclare.

„Trebuie avut în vedere faptul că deşeurile textile sunt constituite nu doar din fibre sintetice (plastic), ci şi din fibre naturale, însă nu deţinem informaţii privind ponderea celor două tipuri de materiale“, spun reprezentanţii ANPM, într-un răspuns semnat de Laurenţiu-Alexandru Păştinaru.

Reciclarea deşeurilor textile este cuprinsă, legislativ, în Legea 465/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, unde se precizează că deşeurile textile fac parte din categoria celor care pot fi reciclate, iar deţinătorii sunt obligaţi să le reutilizeze în propriile procese de producţie, să valorifice şi comercializeze produsele reutilizabile obţinute prin reciclare sau să le predea către agenţii economici specializaţi.

O modificare de la începutul acestui an în Legea 17/2023 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2021 privind regimul deşeurilor specifică însă că este obligatoriu ca autorităţile să asigure colectarea separată din deşeurile municipale şi a textilelor începând cu 1 ianuarie 2025.

Potrivit unor date Minet din 2021, deşeurile textile reprezintă peste 35% din deşeurile de la groapa de gunoi. Care este impactul lor asupra mediului, atunci când ele ajung la groapa de gunoi?

„Dacă privim din punctul de vedere al termenului de degradare în mediul înconjurător, probabil că efectele sunt asemănătoare (cu cele din cazul plasticului – n. red.), însă volumele de deşeuri textile generate sunt mult mai mici faţă de cele din plastic generate“, mai spune Daniela Tudor de la Asociaţia Naţională a Industriei Textilelor din România.

De precizat este că deşeurile textile din fibre naturale, precum bumbac, lână sau in, sunt biodegradabile, aşa că nu afectează mediul, însă deşeurile din fibre sintetice au acelaşi impact major precum plasticul.

„Avem posibilitatea de a reduce generarea acestor deşeuri printr-o relaţie strânsă de colaborare stat – operator economic – consumator.†Statul român (ar trebui – n. red.) să permită autorizarea mai multor reciclatori de deşeuri textile, deoarece în acest moment sunt mult prea puţini.“

Prin administraţiile locale, propune Daniela Tudor, ar trebui să se monteze containere stradale care se adresează consumatorilor, astfel încât colectarea să se efectueze selectiv, la fel ca în cazul altor categorii de materiale.

Garda de Mediu vorbeşte despre o altă problemă, cea a importurilor de deşeuri textile din alte ţări.

„Cele mai multe deşeuri textile provin din afara României, iar din lipsa unor facilităţi tehnice şi tehnologice necesare pentru întreaga cantitate introdusă în ţară, ele ajung pe filierele de produse second hand o parte vândute către populaţie, altă parte direct în gropi de gunoi sau la marginea localităţilor“, au transmis, la solicitarea ZF, reprezentanţii Gărzii de Mediu, într-un răspuns semnat de comisarul general Aurelian Păduraru.

Industria de reciclare pentru aceste tipuri de deşeuri cu provenienţă postindustrială naţională de la ateliere de croitorie, fabrici de tricotaje, industria conexă inclusiv cea auto, producţie de mobilă sau deşeurile textile postconsum naţional sau din import este extrem de firavă, adaugă Garda de Mediu. Producţia din deşeuri textile se limitează la procedeele de destrămare mecanică a deşeurilor textile şi transformarea în fibre reciclate folosite în diverse industrii.

Industria textilă din România ajunsese, în 2020, la o cifră de afaceri cumulată de 18,3 miliarde de lei, cu un total de 143.000 de angajaţi, număr în scădere de la un an la altul.

 

Situaţia în Europa

Conform unui studiu din vara anului 2022 realizat de compania de consultanţă globală McKinsey, fiecare european generează peste 15 kilograme de deşeuri textile anual. Reducerea producţiei şi diminuarea supraconsumului ar fi două dintre soluţiile la această problemă. O pondere de 70% din deşeurile textile ar putea fi reciclată în alte produse textile, însă în realitate mai puţin de 1% ajunge pe acest traseu, media de colectare a acestor materiale fiind cuprinsă între 30 şi 35% la nivel european. Pentru a veni cu soluţii, Comisia Europeană a prezentat în martie 2022 o strategie UE pentru textile sustenabile, scrie Euractiv. Conform acesteia, textilele plasate pe piaţa europeană va trebui să fie mai durabile, mai uşor de reparat şi reciclabile. Companiile din domeniu spun că o viitoare obligaţie impusă ţărilor UE de a colecta şi sorta textilele vechi va ajuta industria să ia avânt, mai notează Euractiv. Ratele de reciclare pentru textile sunt în prezent destul de reduse, undeva între 1,7 şi 2,1 milioane de tone de textile uzate fiind colectate anual la nivelul Uniunii Europene, potrivit statisticilor.

 

30.360 de tone este cantitatea de deşeuri textile GENERATÂ în 2020 în România

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO