România trebuie să găsească nişe la care suntem buni în industria de apărare. Avem ingineri extrem de creativi, putem să rezolvăm probleme peste noapte, suntem foarte buni în partea de aerospaţial şi de aviaţie, facem faţă proiectelor complexe, dar cheia este să fim într-un lanţ global

♦ Tot mai multe companii se uită spre reconversia în domeniul apărării ♦ România are ingineri foarte bine pregătiţi şi creativi, trebuie să profite de acest avantaj ♦ Integrarea în lanţuri de producţie europene, globale este vitală pentru o ţară ca România, astfel încât domeniul apărării să producă şi impact economic vizibil.

Strategia României în do­me­niul apărării trebuie să fie găsirea unor nişe în care suntem buni, astfel încât companiile mari să nu mai poată pleca din ţară fără ca această decizie să nu implice costuri uriaşe. Astăzi, industria de apărare este un domeniu fierbinte, iar punctele tari ale României sunt chiar adaptarea şi creativitatea inginerilor români. Lip­seşte însă o strategie clară din partea statului, a armatei, care trebuie să ştie ce nevoi de înzestrare are, pentru a cere apoi produse companiilor care le pot fabrica.

Acestea sunt concluziile specialiş­tilor din domeniul apărării, antrepre­nori, avocaţi, specialişti în fiscalitate, bancheri prezenţi la conferinţa Dia­loguri despre România: evoluţie şi perspective, organizată de Ziarul Financiar, cu sprijinul firmei de avocatură NNDKP. Este cea de-a treia serie de conferinţe din acest an, iar tema principală a fost domeniul apărării şi potenţialul României în această direcţie.

„Putem fi competitivi, trebuie să ne găsim acele nişe unde să creăm plusvaloare şi să legăm marile com­panii prin dezvoltare de proprietate intelectuală astfel încât să nu mai plece. Industria românească nu e ca­pa­­bilă să dezvolte un produs cu un grad mare de tehnologie. Trebuie să ne integrăm într-un lanţ european sau in­ternaţional, aducând plusvaloarea noastră. Suntem foarte buni în zona de inginerie, IT, tehnic, dar nu pro­duc­ţie de masă. Noi suntem buni să rezol­văm probleme peste noapte“, a spus Cristian Sfichi, regional director Ro­mania & Caucasus, Thales România.

Subsidiara locală a gigantului tehnologic francez Thales operează un centru de excelenţă în inginerie la Bucureşti ce dezvoltă aproximativ ju­mătate din „creierul“ navelor militare utilizate de zeci de forţe navale NATO şi aliate. Compania are 800 de angajaţi în România şi planurile pentru următorii patru ani sunt să crească acest număr până la 2.000 de oameni.

Alina Timofti, partener, NNDKP a subliniat că există acces la finanţare, inclusiv prin proiectul SAFE - Secu­rity Action for Europe, un instrument financiar de împrumuturi al Uniunii Europene, care aduce aproape 17 mi­li­arde de euro României pentru inves­tiţii în industria de apărare. Pentru a vedea efecte concrete în economie, este nevoie şi de susţinerea statului.

„Cred că avem acces la bani, nu numai la SAFE, deci inevitabil parte din firmele româneşti se vor cupla la acele lanţuri de producţie, aprovizio­nare. Efectul de multiplicare la care sperăm depinde de cum îl susţine statul. Dacă nu va exista o susţinere reală cred că vom avea un efect de multiplicare minimal, în timp ce datoria publică va fi la nivel maxim. Avem nevoie de nişte programe strategice. Cât timp eşti conectat la lanţurile diverse, aceasta pare a fi concluzia şi cheia rezistenţei şi a rezilienţei“, a spus Alina Timofti.

Reconversia spre industria apărării, tot mai prezentă

Tendinţa de reconversie a firme­lor spre domeniul apărării se vede din ce în ce mai mult şi în România, fiind un „val“ care vine din Germania, sus­ţin specialiştii prezenţi la conferinţă. Totuşi, este nevoie de o strategie a statului român pe termen lung şi susţinută, astfel încât să ştim ce nevoi sunt şi unde se pot implica firmele.

„Ar trebui să reconvertim o parte dintre cele două industrii care au funcţionat extrem de bine, mă refer la cea auto, care genera un procent mare din PIB, şi la partea de software, care, la fel, în anii trecuţi genera 7% din PIB. Dacă reconvertim un pro­centaj din aceste industrii, cu sigu­ranţă vom genera plusvaloare. Pentru asta, statul român ar trebui să aibă o direcţie şi o stabilitate, să avem un plan pe termen mediu şi lung“, a spus Răzvan Pîrcălăbescu, general ma­nager, Romarm.

Romarm pro­duce armament, mu­niţie şi echipa­men­te militare. Circa 80% din producţie merge la export.

Un exemplu de investiţie spre domeniul apărării este compania Wolf-e Robotics, startup românesc care dezvoltă roboţi autonomi şi siste­me inteligente pentru comba­terea infecţiilor nosocomiale. În ultimul an, compania dezvoltă drone terestre şi are în plan inclusiv crearea unei drone marine.

„În ultimul an am început să acordăm timid resurse, dar am hotărât că este o direcţie de viitor. Dezvoltăm drone terestre, facem cercetare pentru o dronă marină. Avem o capacitate de producţie pe care o putem folosi, suntem în căutare de parteneriate unde să integrăm tehnologie pe care nu o putem dezvolta momentan. Ar fi de ajutor un minim dialog pe care posibilii beneficiari să îl aibă cu noi ca să înţelegem cam care ar fi, în mare, nevoile pe care aceştia le au“, a spus Ştefan Toma, cofondator şi CEO, Wolf-e Robotics.

Adina Chilim-Dumitriu, partener executiv, NNDKP a subliniat că interesul pentru industria de apărare este foarte mare la nivel european, iar România face parte din acest tablou.

„Mulţi dintre producătorii care sunt focalizaţi pe produse dual-use vor să facă reconversie spre apărare pură. Avem producători în industria locală cărora le-am făcut traininguri pentru a face această reconversie spre apărare“, a completat specialista.

Alina Timofti, partener, NNDKP Consultanţă Fiscală

♦ Cred că dezbaterea publică a fost foarte puţin orientată spre impactul economic al acestor programe, cu precădere SAFE.

♦ Constatăm deja tendinţa de reconversie în automotive, este o tendinţă strategică, a început o reconversie, nu e masivă, dar e important.

♦ Vrem, nu vrem, suntem într-o tranziţie de la modelul economic bazat pe consum la cel care tinde spre investiţii. Acesta este un avantaj în contextul în care vorbim, lumea corporatistă este împinsă să facă investiţii, să-şi găsească nişele în care să devină competitivă. Programele acestea de apărare este foarte greu să nu creeze un multiplicator în economie. Efectul de multiplicare este 1-3, un euro investit se duce la un nivel de trei ori mai mare ca efect în economie.

♦ Este imposibil să nu materializăm investiţiile în infrastructură, cea de transport de exemplu, în reindustrializare.

♦ IMM-urile nu vor produce echipamentul final, dar se vor integra pe nişe şi se va crea un ecosistem.

♦ Cred că avem acces la bani, nu numai la SAFE, deci inevitabil parte din firmele româneşti se vor cupla la acele lanţuri de producţie, aprovizionare.

♦ Cred că efectul de multiplicare la care sperăm depinde de cum îl susţine statul. Dacă nu va exista o susţinere reală, cred că vom avea un efect de multiplicare minimal, în timp ce datoria publică va fi la nivel maxim. Avem nevoie de nişte programe strategice.

♦ Conectarea la lanţurile diverse, aceasta pare a fi concluzia şi cheia rezilienţei.

♦ Industria de apărare funcţionează în ciuda politicului.

♦ Un an mi se pare un termen scurt pentru a vedea efecte macro. Dacă multiplicatorul economic va crea efecte va fi un lucru bun, dar se va întâmpla asta în măsura în care statul se va implica.

Răzvan Pîrcălăbescu, general manager, Romarm

♦ Romarm ar putea să facă orice este nevoie şi spun asta din perspectiva know-how-ului pe care îl avem, dar alături de parteneri.

♦ Lucrăm deja să fabricăm în România radare şi multe echipamente. Capabilităţile Romarm sunt extrem de dezvoltate şi vorbim de o infrastructură care se afla acum 50-60 de ani în primele 10 din lume.

♦ Dacă vom genera plusvaloare în economia naţională pe termen mediu şi lung, cu siguranţă va fi un business în care se va investi constant. Astăzi vorbim de 16,68 miliarde de euro pentru programul SAFE, dintre care aproximativ 11 mld. euro pentru industria de apărare.

♦ Apărarea se dezvoltă foarte mult pe orizontală şi pe verticală. Şi vorbim de companii care integrează produse noi, drone de exemplu.

♦ Astăzi avem acreditate în jur de 160 de companii din industria de apărare care generează circa 50.000 de locuri de muncă. Dacă noi nu avem o stabilitate şi nu ştim planurile de înzestrare ale armatei pe următorii 10 - 20 de ani, nu vom avea niciodată disponibilitatea de a le face produsul mâine, dacă eu nu am făcut cercetare şi dezvoltare.

♦ Ar trebui să reconvertim o parte dintre cele două industrii care au funcţionat extrem de bine, mă refer la cea auto, care genera un procent mare din PIB, şi la partea de software, care la fel, în anii trecuţi genera 7% din PIB. Dacă reconvertim un procentaj din aceste industrii, cu siguranţă vom genera plus valoare.

♦ Nu văd de ce nu am putea noi să construim ce am achiziţionat din alte ţări cu know-how-ul de la Dacia sau de la Ford, cu tehnologia noastră. Pentru asta, statul român ar trebui să aibă o direcţie şi o stabilitate, să avem un plan pe termen mediu şi lung, cum îndrumăm economia.

Cristian Sfichi, regional director Romania & Caucasus, Thales România

♦ Thales este de peste 20 ani prezentă în România, a început iniţial cu activităţi în domeniul semnalizărilor feroviare, apoi dezvoltarea de tehnologie în transporturi. Ulterior am extins portofoliul de afaceri în zona de apărare. De opt ani suntem implicaţi în zona de apărare.

♦ În industriile strategice, România trebuie să îşi stabilească direcţii cheie pe care să le urmărească, indiferent de ciclurile electorale.

♦ Industria de IT din care fac parte nu are probleme de necompetitivitate. Acum în România avem aproximativ 800 de ingineri care dezvoltă soluţii de software, inteligenţă artificială, cybersecurity, militare, plecând de pe fundul oceanelor până la sateliţi. Planurile noastre sunt de a angaja, probabil în următorii patru ani vom ajunge la 2.000 de oameni. Va trebui să investim în produse cu nivel intelectual ridicat.

♦ Putem fi competitivi, trebuie să ne găsim acele nişe unde să creăm plusvaloare şi să legăm marile companii prin dezvoltare de proprietate intelectuală astfel încât să nu mai plece.

♦ Sunt două centre de inginerie Thales în lume în afara Franţei, în România şi în India. Cel din România este creat după chipul şi asemănarea NATO şi UE, partea de siguranţă a informaţiei, de procese, de infrastructură este la cel mai înalt nivel. Când ai investit milioane în astfel de infrastructură, nu pleci mâine.

♦ Industria românească nu e capabilă să dezvolte un produs cu un grad mare de tehnologie. Trebuie să ne integrăm într-un lanţ european sau internaţional, aducând plus valoarea noastră.

♦ Suntem buni în zona de inginerie, IT tehnic, să rezolvăm probleme peste noapte. Tot ce fac colegii mei livrează întocmai, la timp şi în buget. Suntem foarte buni în partea de aerospaţial, de aviaţie.

Sebastian Tudor, directorul general al TNT Productions România, organizatorul BSDA

♦ Au fost multe companii româneşti (la ediţia BSDA – Black Sea Defence Systems & Aerospace din 2026 – n.red.) care până acum nu au avut legătură cu domeniul apărării şi care au venit să caute parteneriate la nivel de firme, dar să se şi promoveze în faţa instituţiilor publice pe care le targetează.

♦ Este important să vedem că există disponibilitate şi flexibilitate a companiilor de a se adapta noilor tendinţe globale, regionale şi locale.

♦ Este important să implicăm educaţia şi instituţiile de învăţământ pentru că degeaba ai 16 mld. euro, dacă nu are cine să muncească pentru acei bani, să facă ceva în România.

♦ Apărarea nu înseamnă doar cheltuială. Tendinţa este vizibilă, că firmele vor să se reprofileze, finanţarea se pare că există, băncile vin către industria de apărare, sunt mult mai deschise.

♦ Fără suportul marilor jucători, este greu să ai partea de tehnologie peste noapte. Sunt firme care au multă experienţă şi produc diverse componente pentru companii internaţionale.

♦ Avionul F-35 a fost vedeta expoziţiei BSDA 2026 (o expoziţie internaţională dedicată industriei aeronautice, apărării, securităţii naţionale şi securităţii private).

♦ 2027 va fi un an bun din perspectiva interesului pe care îl acordă societatea şi industria domeniului apărării. Sper să fie un an bun şi pe partea economică, şi pe domeniul de apărare. Nu cred că vor fi schimbări majore în niciun domeniu.

♦ Au fost multe firme care nu au legătură cu domeniul care au venit la BSDA, din agricultură de exemplu, au participat şi au înţeles care e specificul acestui domeniu.

♦ BSDA a avut 40.000 de vizitatori în ediţia din 2026. Au fost mulţi care au legătură cu domeniul, militari, oameni din business.

Oana Macoveiciuc, head of construction & transportation & private defense industry, BCR

♦ Am implementat o strategie pe zona de apărare, atât la nivel local, dar şi de grup, împinşi de contextul geopolitic. Am stabilit parametri de finanţare.

♦ În România, putem finanţa orice tipologie de arme sau de echipamente pasive, dual use (care pot fi folosite atât în scop civil, cât şi militar – n.red.), care sunt livrate către ţări membre ale NATO, UE sau parteneri strategici UE.

♦ Dacă vorbim despre tipologia de produse, vorbim de o industrie ciclică. Ne uităm la cash-flow-ul companiei pe care o finanţăm să poată rambursa acele credite.

♦ Nu finanţăm încă extinderea de capacitate pentru că nu vedem încă cerere în piaţă, nu vedem încă solicitări de investiţii în extindere de capacitate.

♦ Nu finanţăm zona de R&D cât timp nu avem vizibilitatea clară a rezultatelor.

♦ NLa SAFE putem să ne implicăm în zona de cofinanţare, băncile vor avea acest rol de multiplicare. Avem nevoie de predictibilitate, de o strategie foarte clară.

♦ Avem companiile mari producătoare, dar pentru a creşte această industrie nu putem ocoli zona de IMM-uri. Ne-ar plăcea să vedem mai multe proiecte de investiţii pentru că există disponibilitate financiară de a le susţine în piaţă. Dacă o muniţie se produce în România, orice componentă, dacă beneficiarul final este statul român, vom putea finanţa toată producţia pentru acel bun. Este extrem de important cine este beneficiarul şi utilizatorul acelui produs, pentru ce este el fabricat.

♦ Poţi rămâne în piaţă dacă eşti competitiv şi poţi fi integrat în lanţuri valorice europene. Dar acum, din păcate, este o piaţă superfragmentată, în care nu prea eşti integrat în lanţurile valorice europene, să poţi avea acces la alte contracte, dacă în ţara ta nu ai cerere.

Valentin Voinescu, partener, NNDKP

♦ Orice finanţare este legată de profitabilitatea finală a celui finanţat. Asta se traduce în competitivitate, aspect la care noi avem, ca ţară, o problemă majoră.

♦ Acum intervine şi o conversie care este contradictorie cu modelul economic al României. Noi eram pe varianta cu salarii mici şi forţă de muncă relativ bine calificată. Acum, cu epoca AI, o să ne trezim cu un şomaj structural exact în zona unde ne consideram puternici, adică în zona mai puţin sofisticată, de servicii.

♦ România are un sistem bancar sănătos. Dar în realitate avem o problemă majoră de competitivitate, care nu se rezolvă de la sine. Cred că cele 17 mld. euro din SAFE reprezintă un test pentru noi, să vedem cât o să se ducă real într-o multiplicare coerentă, supraunitară.

♦ Trebuie să fim competitivi, trebuie să fim integraţi într-un ecosistem, unde avem calitatea de a fi proiectanţi foarte buni. Absenţa acestei preocupări legate de competitivitate este o problemă.

♦ Peste un an ce îmi doresc este să văd mai multe finanţări în zona de apărare, mai mulţi jucători ai noştri care să fie integraţi în ecosistemul acesta şi să văd că adaptabilitatea aceasta românească cumva se transferă în acest supply chain.

Adina Chilim-Dumitriu, partener executiv, NNDKP

♦ Cred că este o discuţie foarte importantă transformarea economică pe care o poate aduce industria de apărare în România şi în Europa, în general. Observăm că industria de apărare trece printr-un proces foarte dinamic de transformare.

♦ Avem startup-uri care se dezvoltă foarte mult în tehnologie, drone, cybersecurity. Este o zonă pe care sunt convinsă că şi noi o putem dezvolta foarte mult în România, pentru că avem premisele, avem partea de specialişti IT, tehnologie extrem de dezvoltată şi foarte competitivă în Europa şi nu numai.

♦ Mulţi dintre producătorii care sunt focusaţi pe produse dual-use vor să facă reconversie spre apărare pură. Avem producători în industria locală cărora le-am făcut traininguri pentru a face această reconversie spre apărare.

♦ Cercetarea şi dezvoltarea sunt foarte importante. Timpul de cercetare este din ce în ce mai limitat. Este important ca jucătorii din această industrie să se adapteze, să-şi găsească partenerii de discuţie. Este un context european care necesită o abordare coordonată pentru a putea fi independenţi din punctul de vedere al producţiei.

♦ S-ar putea să avem probleme în a atrage banii, pentru că avem într-adevăr nevoie de coordonare strategică la nivelul statului şi la nivelul autorităţilor pentru implementare cu efect util în economia noastră a acestui program (SAFE – n.red.) şi a celorlalte programe la care avem acces pe finanţare.

♦ Mă aştept să văd mai multe companii locale de componente din automotive care să facă trecerea spre industria de apărare. Vreau să văd finanţări din zona bancară. În Germania sunt finanţatori de private equity care finanţează industria de apărare. Industria de apărare va fi „hot“ în următoarea perioadă.