Special

De ce nu mai vrea Gen Z copii? „Îi fac abia după ce voi fi pregătit să nu mai fiu eu cea mai importantă persoană din viaţa mea.” Sociolog: Tinerii nu fac copii doar pentru că li se dau bani. Au nevoie de o infrastructură de familie, de creşe, transport, de oraşe prietenoase cu copiii

De ce nu mai vrea Gen Z copii? „Îi fac abia după ce...

Autor: Alexandra Matei

16.06.2022, 00:06 3452

„Acum, cariera, bunăstarea şi timpul liber definesc reuşita pentru această generaţie, iar copiii şi familia nu au loc între aceste elemente. Împlinirea unui ţel individual nu mai are legătură cu familia. Cred că, în ritmul acesta, şansele României de a dispărea în următorul secol ca naţiune sunt din ce în ce mai mari“, Ana Bulai, sociolog.

Pentru ca tinerii din Generaţia Z să îşi schimbe percepţia asupra întemeierii unei familii este nevoie de un efort concentrat care să nu se rezume doar la aspectul economic. Ei au nevoie de valorizarea socială a familiei cu copii, de o întreagă infrastructură care să le permită să îşi îmbine performanţele individuale cu o viaţă de familie - creşe, bone, transport public pentru copii, after-school sau oraşe prietenoase cu copiii.

Individualismul, siguranţa financiră, locul de muncă, studiile, cariera de vis, cât mai puţine responsabilităţi şi cât mai mult timp liber sunt doar câteva elemente importante care conturează portretul Generaţiei Z, formată din cei născuţi între 1997 şi 2012. Dar, între toate aceste idealuri pe care ei le au, unde se află întemeierea unei familii şi dorinţa de a avea copii?

„Aş face copii abia după ce aş fi sigur că sunt pregătit ca eu să nu mai fiu cea mai importantă persoană din viaţa mea. Momentan, mă simt ca şi cum nu sunt eu destul de adult să am copii. Şi nu am nici răbdarea necesară“, spune C, un tânăr sub 25 de ani.

Cei mai mulţi dintre pionierii generaţiei Z, care au astăzi între 20 şi 25 de ani, nu au loc, în planurile şi dorinţele lor, pentru copii, pentru întemeierea unei familii prea curând sau pentru alte responsabilităţi care nu se referă strict la propria persoană.

„La 20 şi ceva de ani încă ne conturăm personalitatea, încă descoperim direcţia pe care ar trebui să ne concentrăm. La 20 şi ceva de ani esti începător la ceea ce înseamnă, în primul rând, cariera. La această vârstă nu ai tocmai un job stabil sau un salariu din care să poţi întreţine şi investi în educaţia unui copil. Stilul de viaţă este destul de haotic, iar găsirea unui oarecare echilibru necesită timp. Personal, cred că un moment potrivit pentru a avea un copil este după 30 de ani, când ar trebui să ai deja o oarecare stabilitate financiară, să ştii deja pe ce te concentrezi în carieră, să ai un echilibru din punct de vedere emoţional“, spune Olivia, 23 de ani.


Mircea Coşea, economist Pensiile vor fi plătite de migranţi. În condiţiile actuale, acest sistem de pensii nu va mai funcţiona în 10-15 ani.


Stilul de viaţă este un motiv pe care mulţi tineri ai Generaţiei Z îl invocă atunci când apare întrebarea „te gândeşti să ai un copil?“. Ei încearcă neîncetat să împace jobul, unde petrec câte opt sau nouă ore pe zi, cu viaţa socială şi, în unele cazuri, cu studiile. Astfel, ajung să doarmă doar câteva ore pe noapte, să petreacă timp cu cei dragi din ce în ce mai puţin şi chiar să nu mai simtă oboseala. În acest peisaj, după cum spun majoritatea dintre ei, un copil nu ar avea cu siguranţă loc, cel puţin deocamdată.

„Sunt student la doctorat, lucrez în paralel opt-nouă ore pe zi, iar în timpul liber, care este foarte puţin, încerc să mă relaxez. Un copil ar fi, în următorii trei, patru ani, ceva imposibil pentru mine“, a spus şi Alex, 25 de ani.

Dezvoltarea profesională este, pentru Generaţia Z, un „must“. Idealul, pe care mulţi dintre ei şi l-au creionat încă din anii de liceu, implică obligatoriu cel puţin trei sau patru ani de facultate şi o diplomă de licenţă după care mai toţi urmează trendul mersului la master. Tinerii acestei generaţii simt nevoia să facă mai mult, să ştie mai mult şi din cât mai multe domenii şi să adauge în CV-ul lor chiar şi o a doua sau a treia diplomă, astfel că mulţi încep încă o facultate după ce o termină pe prima. Astfel, imaginea întemeierii unei familii se vede din ce în ce mai blurată şi este plasată într-un cadru tot mai îndepărtat pentru ei.

„Îmi doresc copii, dar consider că până pe la 30-35 de ani oamenii din generaţia noastră nu sunt suficient de maturi să îşi asume rolul de părinte. În plus, suntem mult prea focusaţi pe careiră. Mulţi se apucă pe la 21-22 de ani de a doua facultate sau de un master şi termină pe la 26 de ani toate studiile, iar după se concentrează pe joburi şi pe ei înşişi“, adaugă Tudor, 24 de ani.

Generaţia Z este foarte preocupată de situaţia geopolitică actuală, iar ultimii doi ani de pandemie au fost, de asemenea, o confirmare pentru ei că nimic nu este sigur şi că oricând se poate întâmpla ceva fără precedent în lume. Toate acestea au creat multe temeri în rândul Generaţiei Z, iar dacă înainte percepţia generală era că siguranţa viitorului copil depinde de ei, acum nu mai este aşa.

„Acum aş avea nevoie de mai mult timp de reflecţie în legătură cu decizia de a avea sau nu un copil. Toate acestea duc la o perioadă şi mai lungă de amânare a momentului în care m-aş gândi la posibilitatea apariţiei unui copil în viaţa mea“, susţine Andreea, 22 de ani.

Excepţiile sunt puţine.

„Da, îmi doresc copii“, spune N., care subliniază că merge regulat la doctor tocmai pentru a fi sigură că totul este în regulă. „Mi-i doresc până în 30 de ani, cam 27 de ani este obiectivul. Bine, mie îmi şi plac foarte mult copiii“, spune N.


Ana Bulai, sociolog: În zece ani, generaţia decreţeilor va ieşi la pensie. Sistemul de pensii va intra în colaps. Deficitul de forţă de muncă va fi masiv. Sistemul educaţional va trebui reconfigurat pentru că vor fi mai puţini elevi. Presiunile spre privatizarea educaţiei şi sănătăţii probabil vor fi obligatorii.


Sociologul Ana Bulai spune că tot acest comportament individualist, aproape generalizat, al tinerilor Generaţiei Z vine dintr-o presiune valorică, de integrare în piaţa forţei de muncă, lucru ce a schimbat radical modul de definire a reuşitei personale. Astfel, pentru această generaţie, susţine ea, reuşita vine odată cu împlinirea unor pasiuni sau ţeluri individuale, care nu au legătură cu viaţa de familie.

„Nu mai este ca în cazul părinţilor noştri, unde cele trei imperative  casă, copil şi plantatul unui pom  defineau, în termeni foarte succinţi, reuşita. Decizia de a nu avea copii vine dintr-o presiune a pieţei şi dintr-o presiune valorică ce a schimbat radical modul de definire a reuşitei personale. Acum, cariera, bunăstarea şi timpul liber definesc reuşita pentru această generaţie, iar copiii şi familia nu au loc între aceste elemente. Cred că, în ritmul acesta, şansele României de a dispărea în următorul secol ca naţiune sunt din ce în ce mai mari“, spune Ana Bulai.

O contribuţie la percepţia actuală a tinerilor asupra familiei o are şi sistemul educaţional, care, după cum menţionează ea, pregăteşte tinerii ca individualităţi, ca atomi, care să se poziţioneze cât mai sus ierarhic.

Din punct de vedere economic, pe termen scurt, adică în următorii cinci ani, declinul demografic nu se va vedea foarte puternic. Însă, pe termen mediu, în zece ani, afirmă sociologul, situaţia va fi catastrofală.

„În zece ani, generaţia decreţeilor va ieşi la pensie. Sistemul de pensii va intra în colaps. Deficitul de forţă de muncă va fi masiv. Sistemul educaţional va trebui reconfigurat pentru că vor fi mai puţini elevi. Presiunile spre privatizarea educaţiei şi sănătăţii probabil vor fi obligatorii.“

Tot legat de sistemul de pensii, economistul Mircea Coşea spune că există două variante ca acesta să nu ajungă într-un punct mort şi anume pensiile private sau aducerea în ţară a unor generaţii tinere. „Pensiile vor fi plătite de migranţi. În condiţiile actuale, acest sistem de pensii nu va mai funcţiona în 10-15 ani.“

Totodată, el susţine că nu există nicio preocupare din partea decidenţilor politici români, încă din 1990, pentru impulsionarea procesului demografic, astfel că nu există nici facilităţi în ceea ce priveşte întemeierea unei familii.

Mircea Coşea consideră că ar trebui să existe o politică eficientă a locuinţei, iar în contractele de muncă ar trebui să se regăsească nişte stipulări legate de menţinerea în muncă a unor persoane care sunt îngrijitori de copii, până la o anumită vârstă a acestor copii, lucru practicat în ţările scandinave.

România ar trebui să găsească instrumente pentru motivarea valorică a tinerilor să contribuie la creşterea natalităţii, mai adaugă şi Ana Bulai. Însă, acum, dacă s-ar schimba complet opinia tinerilor, deficitul demografic înregistrat până astăzi va fi greu de acoperit într-un interval deja mediu, de zece ani, consideră aceasta.

Pentru ca tinerii să îşi schimbe părerea despre întemeierea unei familii, sociologul crede că este nevoie de un efort concentrat care să nu se rezume doar la aspectul economic.

Tinerii nu fac copii pentru că li se oferă o sumă de bani, spune ea, această perspectivă economică dovedindu-şi falimentul în toată Europa. Ei au nevoie de valorizarea socială a familiei cu copii, astfel încât calitatea de a fi părinte să devină o mândrie, un element de prestigiu.

Totodată, este nevoie de o întreagă infrastructură care să permită tinerilor să îşi îmbine performanţele individuale cu o viaţă de familie, cum ar fi  creşe, bone, transport public pentru copii, after-school, oraşe prietenoase cu copiii, „în care să nu-ţi fie frică să laşi copilul de 5-6 ani să vină singur acasă“.

„Nu sunt optimistă că aceste lucruri se vor întâmpla „ investiţiile în infrastructură sunt modeste, România nu are niciun oraş prietenos cu copiii, iar despre educaţie, discuţiile par a fi interminabile“, a conchis ea.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO