ZF Agrobusiness Summit 2025 - Partea I. Fermierii români au crescut prin capital şi cunoaştere. Acum, motoarele agrobusinessului sunt investiţiile şi cuvântul de ordine este cooperativa. Cel mai ambiţios plan de investiţii îl are Carmistin – peste 350 mil. euro în unităţi noi de procesare pentru următorii trei ani

♦ Grupul Maxagro vrea să facă o moară şi o fabrică de pâine, investiţii de 30 mil. euro. ♦ Pentru Agroland, investiţiile ajung la 20 mil. euro în ferme noi ♦ Agricultura înseamnă astăzi strategii de business care să prindă trenul oportunităţilor cu ajutorul tehnologiei.

Businessurile din agricul­tură, pornite iniţial din ne­voile identificate de an­treprenori în piaţă, au crescut prin capitalul pus la bătaie în diverse ramuri de la ferme de cereale la ferme legumicole ori zoo­tehnice până la abatorizare şi producţie de carne, lapte sau pâine. În paralel, a evoluat şi nivelul de cunoş­tinţe al fermierilor, iar acum pasul următor este să facă investiţii mari, la care nici nu îndrăzneau să viseze la început, de zeci sau chiar sute de milioane de euro. În plus, tot mai mulţi antreprenori mici şi mijlocii din acest sector îşi dau mâna pentru a realiza împreună in­vestiţii mari. Acestea sunt prin­cipa­lele conclu­zii ale ZF Agrobusiness Summit 2025 „Agricultura: de la hrană la business. Care este viitorul fermierului român?“. Evenimentul a fost organizat de Ziarul Financiar cu sprijinul CEC Bank, Aqua Carpatica, Agroland Group, PepsiCo, Carrefour, Expur, Carmistin The food company.

„Avem pe toate liniile investiţii şi în departamentul pe care îl conduc pla­nul pentru următorii trei ani de inves­tiţii de peste 350 mil. euro în unităţi noi de procesare şi abatori­zare“, a spus Octavian Păltănea, di­rector de dezvol­tare în cadrul Carmistin The Food Com­pa­ny. Carmistin este cel mai mare busi­ness din industria cărnii, cu o cifră de afaceri consolidată de 1,8 miliarde de lei în 2024 şi 4.600 de angajaţi. El a precizat că în cazul Carmistin focusul este acum pe producţia de carne de porc, după ce la carnea de pasăre au devenit lideri în 2025. Astfel, face un abator de mari dimensiuni şi speră să echilibreze balanţa negativă pe care o are România în prezent în această piaţă, unde importurile au atins un miliard de euro anul trecut, conform INS.

Şi Horia Cardoş, CEO al Agroland Group, a precizat că are în plan investiţii în ferme noi care ajung la suma de 20 mil. euro. Pentru aceste proiecte, finanţarea este deja asigurată. „Această finanţare vine în primul rând prin bănci, cu garanţii de la Banca Europeană de Investiţii. Nu am mai încercat să obţinem ajutoare de stat sau alte forme de sprijin. Pentru antreprenori, oportunităţile sunt importante, iar noi am considerat că faptul că putem face investiţia foarte repede, cu ajutorul creditorului bancar, ne va aduce o poziţie foarte bună pe piaţă“, a menţionat Horia Cardoş.

Agroland s-a dezvoltat pe trei direcţii majore - retail, producţie de alimente şi agro­business - şi care îşi propune să devină un jucător de referinţă în sectorul agroalimen­tar, cu o cifră de afaceri de 100 milioane de euro şi o reţea de 300 de magazine în ur­mătorii 2-3 ani, cu obiectivul listării pe Piaţa Principală a Bursei de Valori Bucureşti.

Pentru Ianco Zifceak, cofondator al gru­pului Maxagro din Timiş, şi fondurile euro­pene reprezintă însă un ajutor, mai ales când nu există încă posibilitatea ca investiţiile mari să fie susţinute din fonduri proprii integral.

„Majoritatea investiţiilor le facem şi noi cu ajutorul băncilor, care sunt foarte aproape de grupul Maxagro. În ultimii ani, avem mai multe zeci de milioane de euro credite luate de la bănci. E un lucru extraordinar, pentru că merge mult mai repede, dar în acelaşi timp este binevenit şi un ajutor din fondurile europene - şi la moară, şi la fabrica de pani­fi­caţie pe care vrem să le facem şi ne-am gân­dit la viitoarele măsuri care sunt în derulare prin Planul Naţional Strategic 2023-2027“, a spus Ianco Zifceak. În cazul unită­ţilor de pro­cesare – moară şi fabrică de pâi­ne, pe care Maxagro le are în plan, valoarea investiţiei ar fi de cel puţin 30 mil. euro.

Maxagro exploatează 20.000 de hectare în judeţul Timiş, din care jumătate sunt cultivate în sistem ecologic, iar o parte sunt irigate şi creşte peste 3.000 de vaci de lapte. Este unul dintre cele mai mari businessuri agricole din vestul ţării, iar grupul are şi investiţii în domeniul construcţiilor.

De asemenea, Ionel Burtea, fondator, Abund Berry, vrea să investească în sere pentru a produce căpşuni tot timpul anului, nu doar în sezon.

„Cultura în câmp deschis nu mai este o opţiune sigură pe termen mediu şi lung, mai ales în cazul fructelor moi, foarte sensibile. Din păcate, sunt deja foarte mulţi fermieri care au renunţat la aceste culture“, a spus Ionel Burtea.

Valoarea investiţiei va fi de 4 mil. euro, iar producţia ar putea ajunge la 200 de tone de căpşuni. Abund Berry este o companie care produce fructe de pădure, dar şi procesează, înfiinţată în 2017. Abund Berry produce circa 300 de tone de afine, zmeură, mure şi căpşuni pe 20 de hectare în Gorj şi Făgăraş. Anul trecut, Abund Berry a avut o cifră de afaceri de peste 58 mil. lei (peste 11 mil. euro), iar anul acesta vrea să atingă un rulaj de 20 mil. euro.

„Am dezvoltat proiecte pe fonduri europene Am luat o finanţare pentru o fabrică de procesare legume şi un depozit. Acolo avem o capacitate de 3 tone de procesare pe oră“, a menţionat la capitolul investiţii şi Alina Filip, asociat în cadrul Transmeteorit, care pune pe piaţă legume sub brandul Generaţii.

Transmeteorit este o fermă din Sarichioi (judeţul Tulcea) care este şi membră a Kalinka Eco Farm Cooperativă Agricolă. Membrii cooperativei Kalinka cultivă o suprafaţă totată de 250-300 de hectare. Transmeteorit a ajuns deja la a treia generaţie a afacerii, iar povestea fermei a început în urmă cu 25 de ani, atunci când tatăl Alinei Filip a pus primul hectar de ceapă.

„Agricultura nu mai e doar despre ce plantezi în camp, ci despre strategii de business, de marketing, digitalizare, eficientizare. Altfel nu rezişti. Fondurile europene sunt foarte importante pentru orice busienss. Noi am făcut şi o cooperativă. Cred că asocierea este esenţială pentru fermierii mici, pentru a investi impreună în tractoare, utilaje, sisteme de irigaţii, pentru a avea avantajele unei ferme mari“, a concluzionat Răzvan Prelipcean, co-fondator, Naturleg Organic Farming, companie care cultivă 400 de hectare cu cereale şi 60 de hectare cu legume în comuna Valea Ciorii din judeţul Ialomiţa. El a intrat şi într-o cooperativă şi a accesat fonduri europene pentru dezvoltare, un proiect de 1,7 milioane de euro. De asemenea, mai are un proiect de investiţii pe propria fermă, cu fonduri europene, de 850.000 de euro.

Bogdan Alexandrescu, director, direcţia agricolă, CEC Bank

♦ Au fost nişte ani grei pentru agricultură, dar soldul creditelor pentru agricultură a crescut de la an la an, în medie cu 10-15%, anul acesta ajungând la 33 de miliarde de lei.

♦ Această creştere vine pentru că agricultorii şi-au îmbunătăţit foarte mult activitatea. Acum văd utilaje performante, văd agricultori care au educaţie tehnică şi financiară mult mai bună. Activitatea lor s-a îmbunătăţit.

♦ O bancă cu o linie dedicată de agricultură nu se uită la un singur an. În general, se uită pe mai mulţi ani pentru că poţi să ai deviaţii foarte mari din cauza secetei sau un an spectaculos care nu poate fi considerat o medie.

♦ În afară de cultura mare, noi, ca bancheri, vedem foarte multe progrese şi în zona de creştere a animalelor, şi în cea de procesare. Vedem companii în zona de pui foarte profitabile, cu investiţii noi.

♦ Vedem progrese foarte mari şi, dacă ne-am propune ca la nivel de hectar să nu ne mai gândim numai câte tone de grâu facem, ci câte fripturi de porc, de vită s-ar vinde la un hectar sau câte kilograme de brânză, eu cred că soldul creditelor pe agricultură nu ar mai fi de 33 de miliarde, ci profitabilitatea în plus pe care ar aduce-o produsul finit ne-ar duce spre 70 de miliarde de lei.

♦ Toată lumea a demonstrat, inclusiv agricultorii din cultura mare, că ne-am adaptat. Aşa şi sistemul bancar şi-a adaptat produsele în funcţie de evoluţia acestui domeniu.

Octavian Păltănea, director de dezvoltare, Carmistin The Food Company

♦ Noi privim pozitiv piaţa cărnii de pui şi de porc din România. Dorim să copiem la linia de porc acelaşi model pe care îl avem şi pe linia de pui, de a integra complet lanţul de producţie, de la fermă la furculiţă.

♦ Noul proiect pe care îl implementăm al unei unităţi noi de abatorizare de porc este unul strategic pentru România.

♦ Problema procesării cărnii de porc este că orice unitate mică generează nişte costuri foarte mari pe kilogram de carne abatorizat, fapt pentru care carnea românească de porc nu este competitivă la raft. Ne luptăm cu produse aduse din import, din Spania, Germania, Olanda, Belgia, unde sunt unităţi mastodont care sacrifică peste 10.000 sau 12.000 de suine zilnic.

♦ Lupta agriculturii româneşti, a fermierilor români este de a creşte eficienţa, de a creşte investiţiile în eficienţă.

♦ Fără irigaţii şi fără un sistem de management foarte concret în agricultură prima bază, piramida producerii cărnii în România, respectiv agricultura se clatină. Dacă vom investi în infrastructura de irigaţii, noi putem creşte cu peste 20-30% capacităţile de producţie agricolă în unităţile de producţie pui sau carne de porc.

♦ Carmistin nu mai importă niciun purceluş din afara României. Avem mai mult de jumătate din capacitate asigurată din fermele proprii, iar cealaltă din ferme din România.

♦ Planul pentru următorii trei ani este de investiţii de 350 mil. euro în unităţi noi de procesare şi abatorizare.

♦ Exporturile trebuie încurajate. Acum suntem cu produsul nostru la raft, atât private label, cât şi brand în Bulgaria, Slovenia, Grecia, Anglia, Franţa, în pieţe dezvoltate. Consumatorii europeni au nevoie să îşi creeze o încredere pentru produsele din Europa de Est. Nu se rezumă doar la carne de pui sau de porc, ci şi la brânzeturi, şi la uleiuri şi la orice alt produs pe care îl realizăm aici.

Andrei Solomon, director comercial, Expur România

♦ Acum 30 de ani industria uleiului avea multe fabrici, pe tot teritoriul, acum au rămas cinci producători mari.

♦ România e pe primul loc la cultura de floarea-soarelui, dar nu şi la producţia de ulei. Exportăm seminţe în Bulgaria, Turcia, în nordul Europei pentru că la noi producţia de floarea-soarelui este de 1,8-2 mil. tone de seminţe, iar capacitatea de procesare este de 1-1,2 mil. tone. Avem şi noi în vedere extinderea capacităţilor de procesare.

♦ În 2025, România a produs aproape 3 milioane de tone de rapiţă şi o producţie mai mică, de 1,8 milioane de tone de floarea soarelui. România e într-adevăr primul producător de seminţe de floarea-soarelui din Europa, pentru că celelalte ţări au capacitate de procesare şi nu exportă aşa mult.

♦ Acum 20-25 de ani, România cultiva undeva între 50 şi 60 de mii de hectare de rapiţă. A ajuns în 2025 să cultive aproape 920 de mii de hectare, deci un salt absolut spectaculos. Acest lucru a fost determinat atât de cerinţele de business, de dezvoltarea afacerii, cât şi de condiţiile pedoclimatice.

♦ Suntem primul producător de biodiesel, iar în zona alimentară am adus în faţa fermierilor noi oportunităţi de afaceri, am încurajat cultivarea seminţelor de floarea-soarelui cu conţinut ridicat de acid oleic. Un produs care le-a oferit fermierilor români un plus de profitabilitate de 20-30 până la 100 dolari pe tonă în ultimii 5 ani.

Indra Mihăilă, corporate affairs manager, PepsiCo East Balkans

♦ PepsiCo are nevoie de materii prime vegetale pentru divizia de chipsuri şi snackuri şi ne aprovizionăm local. Am început cu cantităţi mici, prin 2004, când am achiziţionat Star Foods, cu vreo 5.000 de tone de cartofi. Importam mulţi cartofi atunci. Între timp am ajuns la 50.000 de tone de cartofi achiziţionate de la fermierii de aici.

♦ Lucrăm cu 22 de fermieri anul acesta. Ei cultivă 1.600 de hectare de cartofi industriali şi ne acoperă 90-95% din nevoia pentru chips-uri.

♦ Avem un partener din Covasna de exemplu care avea 750 de hectare de cartofi în 2014 şi ne livra 100 de tone de cartofi. Acum livrează 5.000 de tone către noi. E o poveste frumoasă de business, produc acum şi alte culturi, inclusiv rapiţă, şi au dezvoltat şi partea de irigaţii şi depozitare.

♦ Pe partea vegetală, avem o problemă de depozitare. Reuşim să producem în sezon, mai nou şi în extrasezon. E greu pentru fermieri din perspectiva finanţării, dar şi pentru că trebuie să respecte standardele cerute pe perioade mai lungi. Ei preferă să livreze culturile imediat, mai degrabă decât să le depoziteze.

♦ Costul de construcţie pentru un depozit de 4.000 de tone este de 1-1,4 mil. euro şi aceşti bani nu sunt uşor de obţinut. E nevoie şi de o parte proprie, pe lângă finanţare bancară sau grant. Aici cred că putem susţine mai mult la nivel de ţară.

♦ Cartoful este o materie primă versatilă. Şi cred că producătorii români au şanse mai mari dacă investesc în parteneriate. Avem fermieri pe care îi cofinanţăm, pentru care garantăm, nu e o măsură valabilă la toţi, trebuie să ne uităm la nevoile individuale.

Radu Gherman, ultra fresh (PFT) buying director, Carrefour România

♦ Pentru cartoful comercializat în formă neprelucrată depozitarea începe din cultură.

♦ Ca să poţi investi şi să ai o viziune, măcar pe termen mediu, dacă nu lung, ai nevoie de stabilitate şi încredere. Fără aceste lucruri, obiectivele pot fi atinse doar pe termen scurt.

♦ Noi avem mai multe programe, inclusiv pe produs românesc, şi o strategie pe termen mediu şi lung.

♦ Programul „Grădina Noastră“ a ajuns la 13 cooperative exclusiv înfiinţate la iniţiativa Carrefour România, din care Carrefour nu face parte.

♦ Aceste cooperative sunt deţinute exclusiv de fermieri, dar cu care noi facem planificare anuală de producţie şi cu o parte dintre ele planificare de investiţii.

♦ În proiectul Grădina Noastră, care anul acesta va depăşi o cifră de afaceri de 120 de milioane de lei, mai avem şi alte programe: „Deschidem Vinul Românesc“, „Creştem România Bio“, Grădina Noastră Bio, aflată aproape de Bucureşti.

♦ Aş menţiona şi programul de promovare a lactatelor şi brânzeturilor româneşti „Poftim Brânză Românească“.

♦ În sectorul de peşte avem, de asemenea, mai multe programe. Este un domeniu cu un potenţial mare, dar valorificat încă prea puţin.

♦ Avem aproximativ 600 de fermieri care livrează direct către magazinele Carrefour din zona în care îşi desfăşoară activitatea.

♦ Avem o echipă de buyers în toată ţara, care gestionează această reţea de fermieri locali.

♦ Recent, am demarat un proiect-pilot pentru a extinde colaborarea şi către producătorii mici şi mijlocii din zonele unde avem magazine - un proiect de achiziţii ultralocale la Piatra-Neamţ, care se aplică across pe toate categoriile.

Horia Cardoş, CEO, Agroland Group

♦ Tatonăm extinderea pe pieţele din Vest cu conceptul nostru de magazine pentru animale şi grădini. Prima ţintă, Italia, dar nu mai devreme de trei ani.

♦  În ultimii patru-cinci ani, România a crescut producţia de ouă cu aproximativ 20%, ca urmare a investiţiilor.

♦ Noi vrem să ajungem la un milion de păsări în producţie.

♦ În primele şase luni, am exportat 40% din ouăle pe care le-am produs şi în continuare ne bazăm foarte mult pe export. Este o conjunctură foarte bună.

♦ Este o piaţă cu deficit, care probabil va mai ţine doi-trei ani.

♦ Este o oportunitate pentru producătorii români.

♦ Cu aproximativ 10 milioane de găini, suntem capabili să asigurăm consumul intern şi să exportăm.

♦ Agroland şi alte companii mari exportă deja pe pieţele din Europa de Vest.

♦ Avem securizată finanţarea pentru proiectele noastre, care înseamnă 20 de milioane de euro investiţii în ferme noi.

♦ Finanţarea vine în primul rând prin bănci, cu garanţie de la Banca Europeană de Investiţii.

♦ Ne aşteptăm atât la Guvernul României, cât şi la măsurile adoptate de Comisia Europeană şi de Parlamentul European, să sprijine în continuare sectorul de producţie.

♦ Chiar dacă nu este la fel de atractiv ca alte domenii, cum este tehnologia, agricultura este un domeniu strategic.

♦ Europa trebuie să fie capabilă în continuare să-şi asigure consumul de hrană din surse proprii.

Carmen Burtea, preşedinte, Comitetul Sectorial de Agricultură, Piscicultură şi Pescuit din România

♦ În 2024, am sesizat că există o ruptură între piaţa forţei de muncă, între sistemul de educaţie de tip dual în România şi între cercetare şi dezvoltare.

♦ La finalul anului 2024 am avut o luptă cu cei de la Ministerul Muncii pentru a nu arhiva nişte ocupaţii.

♦ În agricultură, avem standarde ocupaţionale care nu s-au revizuit din 1982. Ce competenţe generale şi specifice vrem de la omul din faţă pentru a semna un contract de muncă dacă avem un standard şi o fişă a postului din 2009?

♦ Am primit nominalizare prin ordin de ministru să constituim un comitet interministerial pentru promovarea locurilor de muncă verzi.

♦ Avem proiectul „Ştiinţa în şcoli“, unde avem patru licee din Bucureşti şi un liceu din Bragadiru şi pentru care am găsit cu greu finanţare. Avem pentru prima oară în agricultură o meserie care este de fapt o ocupaţie care poate intra ca loc de muncă verde, ceea ce înseamnă că va putea să absoarbă bani europeni şi îndeplineşte şi acel jalon din PNRR de economie circulară.

George Safir, director general, Familia Safir

♦ În ultimii 35 de ani noi ne-am dezvoltat doar în urma nevoilor pe care le-am avut şi dacă mă uit la drumul de la materie primă până în farfurie, noi am plecat de la porumb, am ajuns la abator, FNC, fabrica de procesare deşeuri. Toate au plecat doar ca rezolvarea unei nevoi.

♦ La un moment dat, am fost blocaţi pentru că prestatorul de servicii de distrugere a deşeurilor nu ne-a luat deşeurile două zile, abatorul s-a oprit. Atunci am luat decizia de a face o fabrică care să ardă deşeurile, dar între timp am făcut o fabrică unde producem făinuri proteice care se folosesc în mâncarea de animale şi aşa am intrat şi în economia circulară. De la o nevoie la alta am dezvoltat businessul.

♦ Abatorul nostru exportă cam 20% din carnea de pasăre pe care o producem, iar din puiul cu creştere lentă exportăm 90% din producţie.

♦ Exportăm în Olanda şi suntem singurul producător de pui cu creştere lentă din România care are o certificare better level din Olanda. Certificarea aceasta are o particularitate că trebuie să certifice tot lanţul - de la părinţi, ouă, incubaţie, FNC, fermă, abator.

Arnaud Charmetant, preşedinte, Asociaţia pentru Agricultură Integrată, Durabil Economică şi Rentabilă (AIDER)

♦ Ca fermier, provocarea cea mai mare este să asigurăm un flux constant ca volum, dar acum dorim să avem şi produse sustenabile. Trebuie să jonglăm cu mulţi factori care sunt imposibil de controlat - vreme, preţ. Cu toate acestea, fermierii rămân în România şi fac performanţă.

♦ Vedem un interes mai mare al fermierilor care doresc să schimbe practicile în ferme, să devină mai sustenabile nu numai din punctul de vedere al mediului, ci şi din punct de vedere economic.

♦ Irigaţiile sunt un factor foarte important, dar vedem că următoarea provocare este accesul la apă. Pentru fermieri, schimbările climatice sunt o realitate.

♦ Fermierii au nevoie de ajutor, de susţinere, să fie încurajaţi să schimbe tehnologii.

♦ În Franţa, sectorul de cooperative este foarte dezvoltat, cel de desfacere, vânzarea producţiei este mult mai organizat, mai structurat.

♦ Faţă de Franţa, România are în plus calitatea terenurilor, sunt foarte bune. Avem fermieri care sunt mult mai flexibili decât cei francezi, care moştenesc businessul din familie.

Marius Petrache, director general, Marcoser

♦ Sectorul legumiculturii este cel mai puţin băgat în seamă, nu avem o strategie naţională pentru legumicultură.

♦ Când vorbim de legumicultură, vorbim de cea din spaţii protejate. În România avem aproximativ 4.500 - 5.000 de hectare, ceea ce nu acoperă nici măcar consumul intern pe perioada lunilor de vară.

♦ România produce legume în mare majoritate în sol, ceea ce este un mare avantaj, solul nostru este de bună calitate.

♦ Fără un plan, fără o strategie naţională pentru legumicultură, nu putem să dezvoltăm acest sector pe nicio verticală.

♦ Cei care au posibilitatea să irige ar trebui să se gândească să mai cultive şi legume. Noi avem deficit la producţia de cartofi, de ceapă, de morcovi.

♦ Legumicultura are tot ce-i trebuie în România. Avem apă, avem unul dintre cele mai bune şi fertile soluri din Europa, avem şi inputuri de cea mai bună calitate şi acces la tehnologie de ultimă oră.

♦ Faţă de acum 20 de ani, din perspectiva tehnologiilor nu mai există grad de comparaţie, fermierii sunt antreprenori şi profită de oportunităţi.

Alexandru Andrieşi, fondator, Aronia Bio Hănţeşti

♦  Aronia este o cultură din ce în ce mai cunoscută. Aronia Bio Hănţeşti este o fermă de familie, noi am testat direct rezultatele şi beneficiile acestui fruct minune. Ne adresăm unui consumator care are anumite afecţiuni, este un produs nişat.

♦ Cultura de aronia în România a fost mai puţin exploatată până în anii 2010. Aveam o suprafaţă de teren de trei hectare pe care am decis să o punem la treabă, plantând arbuşti de aronia. Ulterior, am mai extins cu încă o suprafaţă de 1,26 hectare.

♦ Am ajuns şi în zona Bucureştiului. Probabil că schimbarea climatică a permis ca noi să putem cultiva aronia în nordul ţării. Aceste schimbări climatice ne ajută să diversificăm culturile prezente şi sunt totodată şi o provocare.

♦ Noi avem nevoie de protecţie şi pentru irigaţii, să continuăm cultivarea plantelor şi o protecţie împotriva fenomenelor meteorologice extreme.

♦ Nu am găsit un asigurător care să asigure această cultură de aronia, nu poate fi încadrată într-un nomenclator al lor. Probabil că pe viitor vom rezolva şi această problemă.