ASIGURĂRILE DE SĂNĂTATE ŞI DE VIAŢĂ
Florin Golovatic, şef serviciu, Serviciul Automatizare Avizare, ASF
► Aş porni de la ritmul de creştere pe care l-am văzut afişat în ultimii 10 ani. Cred că totuşi în ciuda tuturor condiţiilor care au fost menţionate până acum nu neapărat favorabile pentru dezvoltarea asigurărilor de viaţă aceste caracteristici demografice, crize financiare, problematici diverse întâmpinate, piaţa asigurărilor de viaţă a avut acest trend ascendent în ultimii 10 ani şi noi credem că acest trend va continua.
► O dezvoltare mai bună a fost în linia asigurărilor de sănătate şi Autoritatea de Supraveghere Financiară cred că a contribuit destul de activ în grupurile de lucru care au fost înfiinţate în ultima perioadă în prezentarea avantajelor pe care aceste produse de asigurare le pot aduce sistemului public de sănătate. Au fost şi sunt în continuare discuţii cu Ministerul de Resort, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul de Finanţe referitor la cum se poate îmbunătăţi această colaborare dintre domeniul privat de finanţare şi domeniul public.
► Din punct de vedere al modului de organizare al societăţilor de asigurare sunt aceste două linii principale de asigurări de viaţă sau de asigurări de property, asigurările de sănătate putând să fie practicate şi de un tip de societăţi şi de celălalt.
Gerke Witteveen, CFO, NN Asigurări de Viaţă
► Este o diferenţă între asigurările de viaţă şi cele de sănătate pentru că în asigurările de sănătate vedem o creştere care este mult mai accelerată. Nevoile clienţilor legate de sănătatea lor şi de cea a familiei lor sunt în creştere rapidă şi cred că de acolo va veni creşterea în următorii câţiva ani.
► Când ne uităm la cifrele din România, asigurările de viaţă sunt stabile de 5-10 ani la o valoare de 0,25% - 0,3% din PIB, valoare care variază. Cred că este vorba de unde vor oamenii să-şi plaseze banii, România este o economie de consum, oamenii investesc mult în imobiliare, vacanţe, în consum. Aici este vorba de educaţie.
► Când vorbim despre asigurările de sănătate şi creşterea pieţei de asigurări de sănătate vorbim efectiv despre creşterea sistemului de sănătate şi calitatea serviciilor de sănătate din România, sunt mulţi actori implicaţi.
► Dacă ne uităm la studiile realizate de UNSAR despre interesul oamenilor, am văzut o creştere reală în ultimii doi-trei ani în ceea ce priveşte asigurările de viaţă şi de sănătate. Oamenii spun că sunt mult mai interesaţi de aceste produse.
► În acest moment nu este suficient doar ca ei să fie interesaţi pentru a cumpăra produsele în volume mult mai mari decât au făcut-o în trecut, dar cred că ultimii ani, cu pandemia, cu războiul, oamenii percep altfel riscul. Oamenii înţeleg riscurile din viaţa lor, acest fenomen este în creştere acum. Eu cred că suntem la un punct de cotitură din această perspectivă. Următoarea provocare este cum să transformăm acest interes în produs într-un proces prin care oamenii chiar cumpără acele produse. Acest lucru este legat de oferirea soluţiilor potrivite, iar când discutăm cu clienţii noştri îi întrebăm ce nevoi au.
► Când vorbim despre asigurări de viaţă şi de sănătate, este un domeniu divers, fie că vorbim despre o familie cu doi copii mici, fie că ai 55 de ani, fie că eşti necăsătorit, ai un stil de viaţă foarte activ, ai nevoi diferite. Astfel, faptul că oamenii înţeleg la ce riscuri se supun este foarte important. Cred că trebuie să avem răbdare, să continuăm ceea ce facem şi apoi vom vedea că va veni şi creşterea.
Alexandru Ciuncan, director general al UNSAR
► Piaţa asigurărilor voluntare de sănătate a crescut aproape de 3 ori din 2016 şi ca urmare a introducerii deductibilităţilor fiscale. Ceva de genul acesta ne-ar trebui şi în zona asigurărilor de viaţă, mai ales în zona asigurărilor de viaţă cu componentă de protecţie.
► Dacă mă uit la asigurările voluntare de sănătate, baromentrul UNSAR, cercetarea noastră sociologică anuală, arată că 4 din 10 români sunt mai interesaţi în 2022, decât erau în 2021 de protecţia oferită de asigurările voluntare de sănătate.
► Mai mult, 43% ar vrea să folosească asigurările voluntare de sănătate şi în spitalele publice. Aici este un punct important. În momentul de faţă, deşi legea nu interzice, acest lucru în practică operaţional nu prea se poate face. Avem nevoie de un cadru modern şi flexibil de reglementare să putem utiliza puterea pe care o oferă o asigurare de a contribui la finanţarea sistemului public de sănătate. În România doar 1% din finanţarea sistemului public de sănătate este oferită de zona privată, în timp ce media UE este undeva pe la 5%.
► Anul trecut s-au plătit 280 mil. lei despăgubiri, iar anul acesta suntem la 80 mil. lei T1/2022.
► Educaţia financiară este un factor. Am întrebat românii prin aceste cercetări sociologice ce i-ar motiva să încheie o asigurare, inclusiv de viaţă, iar 36% au spus că au nevoie de venituri mai mari, 27% au spus că vor mai multe informaţii.
► Suntem în paradigma în care 44% dintre români spun că sunt informaţi cu privire la asigurări, însă ce facem să translatăm distanţa dintre pecepţie şi acţiune.
► Ştim că există soluţii pentru anumite probleme, cum facem să ne apropiem de ele şi să decidem în cunoştinţă de cauză dacă un credit bancar, un produs de asigurare, un leasing ne este potrivit.
► Oamenii într-adevăr au auzit de multe tipuri de produse, dar dacă intri în detalii şi întrebi de exemplu, diferenţă între asigurarea obligatorie de locuinţă şi cea facultativă, aici începem să ne punem semne de întrebare.
► Sunt 47.000 de oameni care au certificare şi distribuie asigurări, încă 9.000 oameni care sunt angajaţi ai companiilor de asigurări, vorbim de aproape 60.000 de oameni în asigurări care fac educaţie financiară.
► Noi discutăm mult de educaţie financiară, dar nu ne uităm deloc la incluziune financiară. Sunt foarte mulţi oameni care stăpânesc aceste concepte, care ar şti ce să facă, dar nu au acces la un anumit tip de produse. Vedem chestia asta în multe locuri din Europa Centrală şi de Est.
► Unul din cinci români utilizează zona de online pentru a achiziţiona sau a gestiona o asigurare, dar 3 din 5 români folosesc zona de online pentru orice alt tip de serviciu în afară de asigurări.
Violeta Ciurel, profesor, ASEBUSS, fost executiv cu poziţii internaţionale în ING (actual NN) şi Axa
► Piaţa a crescut şi din punct de vedere cantitativ, s-a dezvoltat şi calitativ, dar nu suficient. Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în ultimii ani, această creştere de 44% pe care am calculat-o în ultimii 10 ani are o relevanţă foarte mare, dar dacă ne uităm în comparaţie cu alte ţări din regiunea noastră sau chiar cu aşteptările noastre, eu mă aşteptam să aibă o creştere mult mai mare piaţa asigurărilor în general şi a celor de viaţă în special.
► Nu ne diferenţiem într-un mod pozitiv sub aspectul calitativ şi nici cantitativ nici măcar faţă de pieţele din regiunea noastră. Dacă ne uităm la penetrarea asigurărilor, procentul de prime în PIB, Bulgaria are o valoare dublă faţă de noi, are peste 2,4% - 2,8% şi noi avem 1,4%, este foarte puţin la nivel de piaţă, este mult prea puţin. În toate ţările observăm că ponderea asigurărilor de viaţă este mult mai mare, este aproape jumătate, iar în ţările mature depăşeşte.
► Sunt mulţi factori de care depinde această creştere - în primul rând partea economică, nivelul veniturilor disponibile. Covid-ul a ajutat pentru că oamenii nu au mai cheltuit atât de mult pentru că nu au mai putut, dar banii disponibili au fost puşi de multe ori în asigurări de viaţă şi asigurări de sănătate, ceea ce este un lucru pozitiv.
► Partea de legislaţie, mă refer în special la partea de stimulente fiscale, încă nu există în România. Pentru persoane fizice nu există niciun fel de stimulare a economiei prin asigurările de viaţă, ceea ce este inadmisibil. Aici cred că toată piaţa, inclusiv ASF, ar trebui să facă nişte demersuri masive către Guvernul României, să-i facă pe guvernanţi să înţeleagă de ce este necesar, de ce investiţii poate beneficia economia ca urmare a creşterii domeniului asigurărilor de viaţă.
► Un lucru important este legat de demografie. Dacă ne uităm pe perspective de durată, pe un termen mediu şi lung în România, populaţia României îmbătrâneşte, deci cine vor fi cei care vor cumpăra asigurări de viaţă de acum înainte?
Benjamin Turquin, director comercial la BRD Asigurări de Viaţă
► Cred că este nevoie să avem setul complet de produse. Cu siguranţă cred că ar trebui să mergem către companii, să creăm sistemul, posibilitatea de a le propune angajaţilor asigurări, într-un mod mai simplu. Avem o facilitate fiscală aici, dar cred că putem face mai multe.
► Suntem foarte departe ca piaţă, în România. Vedem că este nevoie să creăm beneficii pentru companii, astfel încât să ajutăm oamenii să primească asigurări la un preţ mai mic. Cu siguranţă cred că avem un potenţial mare, dar de asemenea şi mijloacele să îmbunătăţim.
► Când mă uit la cererile din partea companiilor, am văzut în ultimii ani că au crescut foarte mult, dar dacă vin dinspre companii, în spate, înseamnă că cererile vin din partea angajaţilor. Dacă ne uităm cu câţiva ani în urmă, oamenii preferau să primească bani mai degrabă decât asigurări. Acum, din ce vedem, din ce în ce mai mulţi angajaţi cer un nivel mai bun de asigurări de sănătate şi pun presiune pe angajaţi să vină cu aceste beneficii. Personal, sunt optimist că această creştere va continua.
► BRD Asigurări de Viaţă a început cu produse care asigură creditele luate de clienţii BRD. Aşa am început, dar ne-am extins şi către toată piaţa.
► Când investeşti în asigurarea de viaţă, protejezi proprietarul poliţei, dar de asemenea ajuţi beneficiarul. Alt element esenţial este că după 8 ani nu plăteşti taxe pe acest sistem în Franţa. În România este şi o problemă de educaţie financiară, dar este, de exemplu, şi o problemă de taxare.
► În piaţa românească nu sunt atât de mulţi investitori direcţi în fonduri mutuale, ci îşi păstrează banii în depozite. Este pentru că ne este frică. Ce vedem este că din ce în ce mai multe persoane investesc în fonduri mutuale, îşi diversifică investiţiile.
► Cred că avem o oportunitate să îmbunătăţim acest sistem de taxare pentru investiţii. Per ansamblu, cred că piaţa asigurărilor de viaţă va creşte împreună cu dezvoltarea economică a ţării.
Costi Stratnic, vicepreşedinte directorat, chief sales officer la Omniasig
► Cel mai mare consum în zona de asigurări de sănătate este în zona de prevenţie, de analize şi investigaţii, acolo unde domeniul public nu face faţă. Oamenii au nevoie de aceste servici şi merg către zona privată, pentru că zona publică nu face faţă.
► Eu cred că ritmul de creştere a pieţei poate fi mai mare de 30%, dar nu neapărat dintr-o creştere atât de accelerată a numărului de asiguraţi, cât mai ales din păcate, dintr-o creştere a primei medii. Inflaţia medicală se va vedea cu siguranţă în preţurile poliţei de asigurare. Chiar dacă păstrezi numărul de asiguraţi, prima colectată va fi mai mare.
► Piaţa de asigurări de sănătate din România este dominată de asigurările încheiate de companii pentru angajaţi. Prin urmare, nu există un istoric al unui individ în relaţia directă cu un asigurător.
► Suntem încă o ţară dominată de buticuri, de pariuri şi farmacii. O ţară de oameni care nu sunt îndemnaţi să facă sport, iar asta nu o să putem să o rezolvăm la discuţiile de la masa aceasta.
► Despre oportunităţi aş spune că o mare oportunitate a asigurărilor de sănătate este consumul. Avem o frecvenţă foarte mare, prin urmare asiguratul, chiar dacă este angajat al unei companii sau asiguratul nostru pe retail se întâlneşte foarte des cu serviciile asigurătorului pe sănătate şi acest lucru îl face ca ulterior să devină un instrument bun pentru a promova asigurările de sănătate.
► Văd o altă oportunitate în zona digitală. Serviciul de asigurare este mult mai uşor de accesat. Văd oportunităţi în zona de telemedicină, pentru a oferi un suport medical înainte de a merge către un medic.
► Nu în ultimul rând, văd o mare oportunitate de a exploata zona de bancassurance.
Irina Bejan, şef serviciu, expert asigurări de sănătate la Euroins
► Piaţa asigurărilor de sănătate a crescut în fiecare an. În anul 2021 a ajuns la 500 mil. lei, iar în T1/2022, la nivelul pieţei a fost raportată o creştere a primelor brute subscrise de 28%.
► La nivelul companiei noastre estimăm că trendul ascendent din prima parte a anului se va menţine şi în a doua parte a anului 2022.
► Asigurările de sănătate din portofoliul Euroins ar putea creşte de 3 ori la finalul anului 2022, faţă de anul 2021.
► De curând am realizat un studiu de piaţă în parteneriat cu IRES privind nevoile şi comportamentul consumatorilor din piaţa de asigurări şi aceştia au poziţionat în topul preferinţelor acoperiri precum spitalizarea şi intervenţiile chirurgicale. Marea majoritate a poliţelor acoperă servicii medicale în ambulatoriu, consultaţii, analize, pentru că sunt mai uşor de accesat, dar interesul crescut este în cazul spitalizării şi intervenţiilor chirurgicale. Aici sunt costurile cele mai mari.
► În perioada următoare estimăm o creştere la nivelul pieţei de asigurări de sănătate prin migrarea companiilor din piaţa de abonamente către piaţa de asigurări şi avem astfel de exemplu în portofoliu pentru că multe companii prin abonament nu acoperă aceste nevoi de intervenţii chirurgicale, spitalizare.
► Cu referire strict la asigurările de sănătate, noi considerăm că pandemia a adus cu ea şi un aspect pozitiv şi anume creşterea interesului pentru asigurările voluntare de sănătate, dar şi pentru produsele care oferă protecţie. Piaţa este într-o continuă creştere. Clienţii au devenit foarte interesaţi şi conştienţi de riscurile care le ameninţă sănătatea şi sunt mult mai îngrijoraţi cu privire la protecţie.
► Decontarea directă a costurilor este un beneficiu foarte apreciat şi acesta este important să se facă la nivel naţional, iar în prezent în portofoliul nostru avem o reţea de peste 1.000 clinici puncte de lucru la nivel naţional. Toate aceste beneficii sunt incluse şi în produsele a căror primă de asigurare porneşte de la 20 euro pe an de persoană, deşi spunem că asigurarea de sănătate este scumpă, clienţii au fost surprintşi că există pe piaţă şi produse accesibile. Bineînţeles că există şi produse premium care pot ajunge şi la prime de 1.000 euro pe an/persoană.
► Chiar şi pentru produsele a căror primă porneşte de la 20 de euro pe an/persoană, decontarea se face direct între asigurător şi clinicile medicale cu care asigurătorul are contract. Clienţii nu sunt implicaţi financiar. Beneficiază de serviciile acoperite de poliţă şi asigurătorul plăteşte pentru acestea.
► Dacă vorbim de produsele cele mai simple, acestea pornesc pentru pachetele de bază şi ajung şi la produse mult mai scumpe. Avem planuri care de exemplu, la 100 euro pe an, mai puţin decât un RCA, acoperă inclusiv partea de prevenţie. Este important să previi şi ţările dezvoltate fac acest lucru cu succes. În ţările mai dezvoltate, dacă un asigurat nu efectuează acel pachet preventiv el nu este acoperit. Dacă vorbim de produsele mai scumpe, acolo nu există restricţii privind metodele de tratament aplicate şi a diagnosticării.
► Piaţa de retail nu este păguboasă. Un produs accesibil nu înseamnă că trebuie să faci rabat la calitate. Se pot acoperi 3-5 episoade de îmbolnăvire pe an la un preţ accesibil.
Educaţie Financiară
Gabriela Folcuţ, director executiv, ARB (Asociaţia Română a Băncilor)
► Cel mai important progres pe care l-a făcut România din punctul de vedere al educaţiei financiare a fost să introducă ca disciplină obligatorie pentru elevii clasei a opta disciplina educaţie socială, care de fapt este educaţie financiară. În 2025 vom avea o primă generaţie de utilizatori de produse şi servicii financiare educaţi financiar.
► Cred şi sper să ajungem la un nivel de educaţie financiară în România în care românii să nu mai afle despre riscurile pe care le poate genera o criză în momentul în care resimt efectele crizei, precum cea pe care o traversăm în momentul acesta.
► Cred că România ar trebui să acorde o atenţie mult mai sporită fenomenului de emigrare. Înainte de pandemie ne uitam pe cifre şi aveam 25% din forţa de muncă activă care a emigrat. Lipsa alternativelor optime în piaţa muncii, alături de nivelul scăzut de educaţie pe tot parcursul vieţii ñ doar 0,9% dintre adulţi se pregătesc pe tot parcursul vieţii, în comparaţie cu o medie europeană de 11% - şi nivelul actual de cultură financiară sunt unele dintre cauzele pentru nivelul sărăciei în România.
► Rata de sărăcie şi excluziune socială în România este de 38,5% faţă de o medie europeană de 22%. Aceasta a crescut în perioada pandemiei. Cred că noi, ca stat, ar trebui să implementăm măsuri pentru aceste probleme, care se vor acutiza pe un termen mediu şi mai ales lung.
Daniel Apostol, director al direcţiei ASF de comunicare şi educaţie financiară
►Educaţia financiară face diferenţa de alocare de buget într-o familie. Vorbim despre finanţele personale, banii familiei, bunăstarea sau lipsa bunăstării familie. Educaţia financiară dă tonul.
► Educaţia financiară este una dintre activităţile strategice şi o misiune de mare importanţă, responsabilitatea noastră, pe care ne-am asumat-o. Tot ceea ce demarăm sub această umbrelă a educaţiei financiare înseamnă o sumă de programe şi proiecte pe care le oferim gratuit tocmai în baza acestei responsabilităţi publice.
► Vă recomand să descoperiţi site-ul edutime.ro, este un site dedicat efortului de educaţia financiară, construit de ASF. De la relansarea sa, s-a transformat într-un instrument util celor care au nevoie de educaţie financiară sau sunt activi în programe de educaţie financiară: traineri, profesori.
► Avem două variante fireşti de a măsura ceea ce facem (impactul educaţiei financiare - n. red.). Susţin ideea creării unui index al educaţiei financiare. Noi urmărim date numerice, de la an la an, care este dinamica publicului ţintă şi a beneficiarilor care trec prin programele de educaţie financiară pe care le derulăm.
► Să vedem în ce măsură regăsim în piaţă impactul eforturilor de educaţie financiară, pe care nu numai ASF le depune.
Marian Siminică, director executiv, ISF (Institutul de Studii Financiare)
► Încrederea se poate dobândi prin educaţie. În momentul în care o persoană capătă încredere într-un produs, îi ştie modalitatea de funcţionare, avantajele, riscurile asociate, atunci va fi şi interesant să-l acceseze.
► În momentul în care noi ne calibrăm proiectele de educaţie financiară, ne uităm pe deficienţele constatate în baza unor astfel de studii (precum OECD), dar avem şi propriile cercetări. Am realizat în primăvara acestui an un sondaj, este vorba de un chestionar cu privire la percepţia consumatorilor de servicii financiare nebancare, asigurări, pensii private, piaţă de capital. Sunt date interesante care arată cunoştinţele utilizatorilor de servicii financiare şi cât de mult aplică pentru un anumit tip de produs financiar. De exemplu, în ceea ce priveşte asigurarea de răspundere civilă, vestitul RCA, 83,4% dintre respondenţi au cunoştinţă despre existenţa produsului. Inclusiv asigurarea de sănătate este cunoscută, dar mai puţin accesată.
► În România ar trebui pus la punct un sistem de educaţie finanicară formală, în care să se introducă educaţie financiară la clasa a opta.
► La fel sunt discuţii pentru a introduce elemente de educaţie financiară în ciclul primar la clasele III-VIII. Avem două programe de educaţie financiară a profesorilor care predau la clasa a opta şi deja se văd rezultatele. Cuantificăm rezultatele obţinute prin aceste programe. La nivel de ISF, respectiv de IBR, avem peste 1.000 de profesori şcolarizaţi în mai puţin de un an. Dacă multiplicăm cu cel puţin două clase de elevi la care vor preda avem între 50-100 de elevi impactul direct al fiecărui profesor.
► Avem în curs de acreditare un program de educaţie financiară pentru învăţători.
► Urmează un program de educaţie financiară în licee. Acolo vom targeta clasele de elevi cu reprezentanţi din pieţele financiare care să le vorbească elevilor pe probleme actuale.
► Avem programe financiare în universităţi. Avem 20 de universităţi partenere la acest moment în România, majoritatea cu profil economic, insistăm şi către universităţile cu profil tehnic sau non-economică.
► Există şi metodologii clare de cuantificare a nivelului de educaţie financiară şi cel mai relevant este studiul realizat de OECD, cam la 5 ani lansează un astfel de studiu. Ultimele rezultate sunt publicate în 2020, în cadrul căruia, pe bază de chestionar, realizat în mai multe ţări, ultimul studiu a fost făcut în 26 de state ale lumii printre care şi România, a fost aplicat un chestionar pe un eşantion reprezentativ al populaţiei.†În România, a fost un eşantion de 1.060 de persoane, şi a fost măsurat direct nivelul de educaţie financiară prin întrebări adresate persoanelor chestionate.†Au fost întrebări pe trei categorii de teme: cunoştinţe, categorii şi comportamente şi în funcţie de răspunsul persoanelor la acele întrebări s-a evaluat printr-un indicator compozit nivelul de educaţie financiară nivelul de educaţie financiară în fiecare stat în care a fost organizat studiul. Din păcate, România nu a obţinut un scor foarte bun, 11,2 puncte dintr-un maxim de 21 de puncte, deci un grad de conformare de 51%. Pe primul loc este Hong Kong, urmat de Slovenia şi încă un stat european.
