Mădălina Teodorescu, vicepreşedinte al First Bank
► Este adevărat că în zona creditelor de investiţii creşterea este ceva mai temperată, pe de altă parte există o creştere. Dacă ne uităm strict la nivelul portofoliului nostru, noi am crescut cu peste 25% volumele acordate companiilor şi vedem o creştere clară a utilizării liniilor pe zona de capital de lucru.
► Este clar că partea de capital de lucru a înregistrat în primele şase luni ale anului o dinamică superioară perioadei comparabile din anul anterior. Ceea ce susţine această creştere sunt programele guvernamentale, aici mă refer la IMM Invest şi fondurile nerambursabile din cadrul proiectelor europene. Noi ne-am constituit o echipă de experţi pe zona aceasta pentru că este momentul oportun pentru IMM-uri să se crediteze în cadrul acestor programe guvernamentale.
► Atât companiile mici, cât şi cele mijlocii nu aveau acces la finanţări cu preţurile actuale. Programul IMM Invest, care s-a lansat în 2020, a venit cu un beneficiu clar pentru IMM-uri, net superior costului de finanţare anterior, şi băncile având o garanţie guvernamentală în spate pot susţine acest lucru.
► Vedem schimbări care pot influenţa în sensul negativ evoluţia IMM-urilor, aici mă refer la costurile de exploatare, care au crescut substanţial.
Bogdan Speteanu, director executiv în BCR
► Această perioadă este caracterizată printr-o lipsă de predictibilitate. Toată lumea priveşte cu îngrijorare, fiecare îşi reface prognozele în funcţie de evoluţiile cele mai recente. În perioada imediat următoare, 6 luni - 1 an, lucrurile nu sunt atât de previzibile, motiv pentru care toată lumea lucrează cu mai multe scenarii şi sunt mai multe planuri de afaceri şi mai multe bugete.
► Credem totuşi că va fi un an pozitiv, cu creştere pe partea de finanţări pe zona persoanelor juridice, în special microîntreprinderi şi IMM-uri. Fie că vorbim de cele din PNRR, fie că vorbim de fostul cadru COVID, actualul cadru inflaţionist şi de război, toate acestea sunt oportunităţi care ne fac să credem că şi a doua parte a anului va fi pe plus.
► Dacă ne uităm la a doua jumătate a anului, efectele se vor vedea în prima parte a anului viitor. Trebuie să fim prevăzători şi să ne facem temele. În acelaşi timp nu ar trebui să trecem în latura negativă, nu cred că se pune vreo problemă de a închide robinetul finanţărilor.
► Suntem mai precauţi exact în contextul actual în care nimeni nu poate spune ce va fi peste 6 luni. În această perspectiveă, aş zice că noi în continuare susţinem clienţii din toate industriile, indiferent că vorbim de servicii sau producţie. Credem foarte mult în acest concept de «dezvoltat şi fabricat în România».
Felix Daniliuc, director departament IMM în BRD - SocGen
► Suntem într-o o etapă de convergenţă pe termen scurt în care vedem că firmele au interes, au încredere, există planuri de investiţii, există un element de conştientizare că afacerile vor merge mai departe. Existenţa acestor programe şi existenţa băncilor vin şi atenuează, facilitează accesul la finanţare şi impactul redus în economie.
► Băncile au rolul de formator de capital în care, în egală măsură, au responsabilitate asupra fondurilor, depozitelor, deponenţilor şi orice plasament pe care trebuie să-l facă trebuie să se încadreze în nişte parametri.
► Din acest punct de vedere, băncile vor finanţa, dar vor finanţa în acei parametri care să ne ofere nouă un confort cât mai ridicat cu privire la întoarcerea banilor pentru că rolul unei finanţări este acela de a fi vitamină, de a creşte o afacere, şi nu de a aduce presiune suplimentară în mod direct asupra companiilor şi, indirect, asupra băncilor, asupra sistemului şi asupra deponenţilor.
► Loc de creştere pentru IMM-uri pe piaţă este, dar pe de altă parte, din punctul de vedere al necesităţii, avem un număr suficient de companii şi de actori în rândul IMM-urilor. Prioritatea noastră o reprezintă companiile inactive, companiile subcapitalizate, companiile care au un impact, valoare adăugată redusă sau sub potenţialul pe care media companiilor îl are în economie.
Alexandra Smedoiu, partener servicii fiscale la Deloitte România
► Fiscalitate va fi o problemă extrem de stringentă şi un subiect arzător pentru toată economia şi pentru IMM-uri începând cu anul următor pentru că nu avem predictibilitate. Impredictibilitatea afectează firmele mai mici, nu pe cele mai mari, care au capacitatea să se reaşeze, să se reajusteze mai repede. Pe zona de IMM-uri, cele mai mari modificări sunt legate de plafonul de cifră de afaceri. În prezent, regimul de impozitare la cifra de afaceri se aplică la toate IMM-urile cu cifra de afaceri cu 1 mil. euro.
► Cred că ne este tuturor foarte clar că este nevoie de bani, iar întrebarea este de unde vor veni aceşti bani. Cu toţii înţelegem că ceva trebuie să se întâmple, dar nimeni nu vrea să fie la el în ogradă. Această modificare a plafonului de cifră de afaceri vine cu o schimbare de la 1 mil. euro la 500.000 de euro, dar mai vine cu ceva interesant, o limitare de a avea maximum trei întreprinderi pe acţionar, ceea ce înseamnă că există o practică de a fragmenta activitatea pe mai multe firme pentru a plăti un impozit mai mic. Să plăteşti un impozit de 6% pe o activitate economică ne duce în zona de paradis fiscal, adică 1% pe cifra de afaceri şi 5% pe dividende.
► Nu cred că fiscalitatea contează mai mult în operaţiunile unei companii decât nivelul de dobândă sau accesul la credit. Cred că este ceva ce poate să facă diferenţa între succes şi eşec, însă nu cred că poate să prevaleze în faţa unui plan de afaceri, în faţa unei finanţări.
Cosmin Vladimirescu, country manager Romania and Croatia, Mastercard
► Românii preferă să folosească în continuare cash-ul, mai ales în zona rurală, însă la oraş gradul de acoperire pe terminale este de 60%. În Bucureşti, Cluj este mult mai mare. Avem mult de lucru în zona rurală.
► Cash-ul din economie a crescut la aproape 100 mld. lei în februarie, un nou maxim istoric şi acest lucru înseamnă o creştere de 9,3% faţă de februarie 2021, iar ponderea numerarului în PIB a urcat de la 4,5% în 2008 la 8,5%.
► Problema României a rămas aceeaşi de 10-15 ani încoace, o problemă de infrastructură. Deşi a crescut numărul de terminale de plată.
► La sfârşitul anului trecut BNR spunea că avem aproape 19,6 milioane de carduri. 80% din ele sunt active. Banca Naţională omite să numere şi cardurile sociale şi cardurile de masă care însemnă vreo 5 milioane şi probabil or să ajungă 9 milioane până la sfârşitul anului. Mai sunt şi carduri precum Revolut sau altceva, încă 2 milioane, raportat la populaţia României şi dacă ne uităm la populaţia eligibilă a României şi la gradul de bancarizare înseamnă că avem deja peste 2 carduri per locuitor, aproape 3, ţinând cont că 40% dintre români nu sunt bancarizaţi.
► Programul Mese Calde este considerat de Comisia Europeană un ìbest practiceî ce s-a întâmplat în România. Un număr de 300.000 de persoane cu venituri mici cu vârste de peste 75 de ani, persoane fără adăpost etc au beneficiat de tichete pentru achiziţionarea de mese calde. Impactul pe acceptare în zona rurală a fost: 2.000 de POS-uri noi care au fost instalate pentru că beneficiarii au înţeles că cesta este modul în care poţi să accesezi acest beneficiu. @ Câteva date statistice pe care le extrag şi ies dintr-un tipar obişnuit: alimentările cu numerar, deci depunerile cu numerar la bancomate sau ATM-uri sau alte locuri în care se poate depozita numerarul, asta e o chestie nouă care a apărut de vreun an, deci se depun mulţi bani în conturi. Şi o altă chestie importantă pe care am văzut-o este că au crescut foarte mult....ce era considerat acum câţiva ani o excepţie, achiziţionarea unui automobil, acum se întâmplă din ce în ce mai des.
► Ce s-a întâmplat în ultimele 12 luni şi mă face bucuros ca român este că s-au donat prin intermediul cardurilor milioane de euro. Într-o singură platformă cu cardul Mastercard s-au donat peste 2 milioane de euro ca suport pentru Covid, ca suport pentru Ucraina etc.
► Câştigă teren în primul rând Apple Pay, piaţa este dominată încă din 2019, urmată de Google Pay, Garmin Pay, Fitbit Pay, wallet-uri de la Samsung Xiaomi.
► Infrastructura este cheia, odată ce creşte numărul de terminale unde se poate plăti cu cardul, chestie care este susţinută acum de tehnologie. Acum poţi să-ţi transformi smartphone-ul într-o soluţie de acceptare la plată a cardurilor, nu mai este nevoie de costuri pentru dezvoltarea infrastructurii, poţi să-ţi foloseşti propriul telefon. Ar trebui să profităm de luxul acesta şi ar trebui ca legea aceea a cashback-ului care spune că toţi comercianţii ar trebui să accepte carduri, dar doar dacă depăşesc un anumit plafon de cifră de afaceri să fie revizuită şi să fie scăzut acel plafon care acum este la 50.000 de euro la 10.000 de euro şi atunci o să crească fiscalizarea, o să albească economia etc.
► Cred că Revolut a câştigat teren pentru că au fost primii cu aplicaţie de mobile banking foarte prietenoasă.
► O să mă refer la zona de ESG din PNRR. Peste 40% din bugetul PNRR este alocat pe proiecte care ţin de ESG şi noi credem foarte mult în sustenabilitate. Este o componentă strategică şi în misiunea noastră pentru dezvoltarea unei economii digitale incluzive.ne vom axa pe asta de-a lungul anului 2022, cu siguranţă şi în 2023. (planuri mastercard)
Alina Stancu Bîrsan, country partener & head of banking & financial services, Filip & Company
► Cred că zona de suspendări de dobânzi este foarte relevantă şi este monitorizată continuu, dar cred că, aşa cum am văzut şi în anii de pandemie, băncile s-au adaptat destul de mult şi chiar în mai multe cazuri au mers dincolo de ce era cerut absolut prin lege şi foarte mult au implementat şi un soi de moratorii private, au avut anumite programe, s-a arătat flexibilitate în discuţiile one to one cu clienţii.
► Pe de-o parte, în timp ce băncile sunt aceste instrumente indispensabile în a implementa nişte lucruri vitale pentru noi si pentru viitorul nostru, când sunt anumite situaţii de criză sau dificile există şi o oarecare tendinţă din zona politicului de a demoniza băncile.
► Tot ce ţine de digitalizare este foarte important. Este clar că băncile sunt unele dintre entităţile care sunt vârf de lance în zona aceasta şi lucrurile sunt aici mai libere, dar există foarte mult de lucru şi în discuţiile noastre cu diverşi clienţi. Mai ales venind din afară ne lovim de anumite aspecte care nu sunt suficient de clare şi este nevoie de o ajustare continuă.
► În 2020 a fost creată o nouă autoritate, Autoritatea pentru Digitalizarea României, unde băncile trebuie să meargă şi să se notifice, ei sau anumiţi prestatori de servicii, dacă fac anumite identificări online ale clienţilor,..nu prea se mai poate fără asta.
► Ideea ete că sunt tot timpul cerinţe noi şi băncile trebuie să fie foarte alerte şi să investească foarte mult în zona aceasta de conformare indiferent din ce direcţie ne uităm la ea.
► Semnătura electronică ar putea fi îmbunătăţită şi actualizată pentru a fi în linie cu legislaţia la nivelul UE. Din cauza rolului pe care îl au şi cum îşi fac businessul pt bănci nu este important numai felul în care sunt reglementate ele însele, dar este foarte important modul în care sunt reglementate anumite sectoare pe care le creditează.
► Sunt anumite intervenţii guvernamentale şi lucruri care vin chiar de la instituţiile supranaţionale de intervenţie legislativă şi de impunere a anumitor obligaţii de conformare la nivelul băncilor care au un efect indirect foarte interesant. Băncile sunt transformate într-un partener din sectorul privat esenţial, cred eu, în felul în care se implementează politicile transformaţionale în societate.
► Începând din acest an, băncile au cerinţe de capitalizare mai mari. Trebuie să meargă să strângă surse de finanţare, datorii eligibile care pot să fie folosite ca şi capital în momentul în care se confruntă cu situaţii dificile, deci au fost crescute pragurile la care trebuie să ajungă începând din acest an. Înseamnă că probabil vom vedea tot mai mult în perioada următoare, am început să vedem mai multe bănci care au început să se îndatoreze, de exemplu, vor emite bonduri. Dar ce fel de bonduri se emit acum? Se emit bonduri verzi, albastre... există o direcţie foarte clară în sensul ăsta, să se prevină tot ce ţine de green-washing.
► Se aşteaptă că va intra în vigoare o nouă directivă care ţine de raportările de sustenabilitate şi este ceva cu impact mare. Se extinde sfera entităţilor care trebuie să raporteze asta. Băncile pentru ele însele trebuiau să facă astfel de raportări, dar asta se va extinde la foarte mulţi dintre clienţii lor. Se estimează undeva la 50.000 de societăţi care vor trebui să facă acest lucru în UE şi la peste 75 din cifra de afaceri din UE. Pentru o bancă asta înseamnă că trebuie să meargă să se îndatoreze şi să explice apoi unde merg banii. Pentru bancă mai departe înseamnă că în raportările sale legate de ESG să explice cum a folosit acei bani legaţi de ESG trebuie să analizeze rapoartele şi să vadă ce fac entităţile care le împrumută. Acest lucru înseamnă foarte multă investiţie din partea băncilor în a crea capabilităţile interne pentru a putea evalua toate aceste rapoarte care trebuie auditate, care trebuie să acopere anumite lucruri, care trebuie să se refere la anumite lucruri dintr-o taxonomie care vine de la UE.
► Mi se pare că indirect statul, UE şi aşa mai departe, plasează nişte lucruri care vin să implementeze politicile transformaţionale, adică tot ce ţine de zona aceasta de independenţă energetică, energie verde, nu se face întotdeauna foarte direct. Foarte direct ar fi fost să se impună anumite taxe pe energiile din anumite surse poluante sau pe anumite activităţi care nu se conformează unor criterii. Indirect prin intermediul băncilor se face accesul la creditarea anumitor activităţi mai dificil sau mai scump. Putem să îi spunem că este birocraţie. Cumva mi se pare o birocraţie externalizată spre mediul privat. Băncile sunt cele care devin un partener al guvernului, al statului şi al entităţilor supranaţionale în implementarea acestor politici.
► În special emisiunile de obligaţiuni durează câteva luni. Acum depinde de când calculăm momentul. Sunt de regulă nişte exerciţii care durează câteva luni, asta asumând că totul merge foarte bine.
Cosmin Călin, director executiv corporate, Banca Transilvania
► Cred că este cea mai provocatoare piaţă. Pot să spun că anul acesta este destul de provocator. Venim după un context postpandemic în care multe modele de business s-au reaşezat. Venim după o perioadă de lichiditate record, profituri record. Venim dintr-un context în care totul părea destul de bun, deodată au intervent mai multe evenimente.
► Prima jumătate de an este una dintre jumătăţile de an record pe piaţa de finanţări corporate în ultimii 10 ani de zile în ritm de creştere, ceea ce poate să pară un pic atipic, dar având în vedere că în contextul pandemic multe investiţii s-au amânat, având în vedere contextul inflaţionist, tot contextul cu limitarea resurselor, acestea, pe segmentul de companii mari au dus la finalizarea sau începerea unor investiţii şi într-o necesitate de capital circulant mult mai mare decât în trecut.
► Companiile multinaţionale în general îşi fac hedgingurile în diverse părţi şi merg pe lei pentru că au poziţiile deja acoperite. Pentru companiile locale oferim multi currency, astfel încât să existe flexibilitatea să îşi facă trezoreria între lei şi euro. Într-adevăr există o tendinţă de a migra un pic către euro, dar sunt anumite segmente în care pericolul derapajului cursului valutar este mult prea mare versus creşterea de ROBOR, atunci stau în general în planşa de dobândă pe lei.
Florin Ilie, deputy CEO, head of wholesale banking la ING Romania
► Companiile mari reprezintă foarte mult în economia României. Dormim cum ne-am aşternut. Este bine să vedem crescând ponderea companiilor locale. Este normal să fie aşa, pentru că ele sunt gara prin care trec toate trenurile companii mari. Situaţia seamănă cu Ungaria, Polonia.
► Avem acum inflaţie pentru că în pandemie s-a întrerupt economia dar, în acelaşi timp, nu s-au creat capacităţi de producţie noi. După ce am scăpat din pandemie, lumea a început să cheltuie din nou şi a fost o presiune a cererii foarte mare, pentru o ofertă care este încă gripată.
► La ora aceasta, relaţia dintre bănci şi companiile mari este bună, lucrurile merg bine, vedem creşteri mari. Cu alte cuvinte, accesul la finanţare nu este o problemă. Mai degrabă aş spune că este de văzut finanţarea în lei faţă de euro.
► Nu se vede recesiunea. Se vede o decelerare foarte inegal distribuită pe sectoare. A fost cerere mare pe bunuri de folosinţă îndelungată, acum a scăzut şi vedem creştere pe servicii.
Dragoş Popa, director departament companii mari, sctor public şi companii multinaţionale la Citi România
► Din punctul de vedere al finanţării pe termen lung, vedem o dependenţă clară de pieţele internaţionale. Finanţarea pe termen lung vine din anumite nevoi pentru că rolul unei bănci este să ajute compania atunci când are acele nevoi.
► Pe partea de achiziţii, vedem companiile la nivel global, dar şi cele din România luând o postură de expectativă. Au scăzut foarte mult evaluările, pieţele internaţionale, fie că vorbim de equity capital markets sau de debt capital markets sunt oarecum prudente şi puţin închise. Fenomenul acesta se resimte şi în România ca impact.
► În momentul în care piaţa de M&A stă pe loc, nici nu mai apar nevoi de finanţare mari pentru achiziţii. Pe de altă parte, vedem că în ceea ce priveşte atragerea de proiecte în România, mă refer la extinderi de capacitate de producţie, avem momentan două tendinţe contrare: o parte dintre investitori sunt reticenţi în a se angaja.
► Pe de altă parte, vedem influenţa acestui «ear shoring», capacităţi de producţie relocate din zona Ucraina sau care au legătură cu Ucraina sau Rusia, fie că vorbim despre partea de agricultură şi investiţia în infrastructură pentru Portul Constanţa sau pentru Portul Galaţi, fie că discutăm de anumite prepoziţionări şi în domeniul militar, aşteptăm să vedem cum se cristalizează această tendinţă pe termen lung din perspectiva investiţiilor noi.
Mircea Busuioceanu, vicepreşedinte risc la Raiffeisen Bank
► Începem să vedem două lucruri. Pe de-o parte vedem un anumit tip de reaşezare a investiţiilor: de la investiţii de expansiune, către investiţii de rezilienţă. Acesta este un subiect pe care cred că îl vom vedea în continuare. Când mă refer la investiţii de rezilienţă includ aici şi investiţii legate de protejarea capacităţii de producţie a companiilor - repoziţionări geografice.
► În ceea ce priveşte partea de finanţare discuţia în viitor se va muta puţin către partea de venturi. Până acum am fost orientaţi către a susţine această creştere de costuri. Vedem pe anumite zone chiar o tendinţă de ajustare a costurilor ñ am văzut petrolul ñ acum rămâne partea de cerere. România este foarte dependentă de ce se întâmplă în afară.
► Cred că vorbim de o încetinire economică în pieţele externe, dar în România nu. Vom vedea, eventual, o transmisiune către finalul anului.
► România, prin PNRR, are resurse să amortizeze şocul ñ amortizarea scăderii cererii externe prin ridicarea cererii interne din implementarea proiectelor PNRR.
Carmen Peli, partener, PeliPartners
► Băncile în România sunt supuse presiunii concurenţiale, atât din partea colegilor bancheri, cât şi din perspectiva finanţărilor prin emiterea de bonduri. Asta cel puţin s-a întâmplat mai curând în cursul anului trecut. Acum vedem că aceleaşi presiuni asupra sistemului bacar sunt şi asupra tranzacţiilor de finanţare prin bonduri.
► În calitatea noastră de casă de avocatură, care a asistat în peste 15 finanţări în cursul anului trecut, putem să vedem această încetinire privind finanţările proiectelor noi.
► Am văzut investiţii pe care companiile mari aleg să le facă din surse proprii. Am văzut situaţii în care comapniile aleg să aştepte şi să se uite de două ori la un activ în speranţa că îl va lua la un preţ mai redus şi deci, mă aştept să vedem aceste lucruri pe mai departe.
► Cred că băncile vor fi din ce în ce mai atente, chiar dacă băncile au învăţat foarte multe din pandemie şi din criza precedentă şi nu au mai acordat finanţări la fel de riscante precum cele de până acum 10 ani
► Am avut chiar foarte repede după începerea războiului solicitări şi am asistat clienţi companii multinaţionale care nu intră în sfera obişnuită a multinaţionalelor, dar companii de origini diverse europene, americane, care voiau să îşi mute operaţiunile din Ucraina în România şi se izbesc aici de diverse limitări, iar unul dintre aspectele blocante poate fi fiscalizarea excesivă a muncii.
Paul Dieter Cîrlănaru, CEO, CITR
► S-a vorbit mult despre ce înseamnă rezilienţă sau antifragilitate, cred că şi zona de educaţie, cât şi partea despre cum gândim câteva strategii care să ne ajute, reprezintă fundalul a ceea ce au reprezentat aceste modificări.
► Ce se întâmplă acum este că, printre altele, una dintre soluţiile pe care Uniunea Europeană le-a propus este o creştere a nivelului general valabil în toate ţările din UE cu privire la soluţiile în ceea ce priveşte redresarea, restructurarea şi astfel de situaţii, cazuri şi măsuri care să ajute în o fază cât mai incipientă.
► Cred că trebuie să ne uităm la două lucruri: dacă avem instrumentele necesare şi credem că prin această transpunere suntem on par cam cu toate reglementările din Europa în acest domeniu, precum şi dacă avem mentalitatea necesară, dacă avem o deschidere spre a adresa aceste probleme mai devreme, mai eficient şi într-un cadru cât mai colaborativ, nu intempestiv, cum este acuzată insolvenţa că o face.
► Cred că este important să fim mult mai deschişi şi să ne uităm la realitatea problemei. Am văzut în foarte multe discuţii pe care le-am avut recent că din partea creditorilor bancari există o deschidere spre a înţelege cum pot vedea mai devreme problemele şi ce soluţii pot implementa pentru ca lucrurile să nu se acutizeze.
► Mi se pare important să conştientizăm că drumul unei companii nu se împarte în sănătoase şi nesănătoase, ci că el are un parcurs sinusoidal, mai cu seamă când avem astfel de evenimente pe care nu le putem controla.
CREDITAREA COMPANIILOR MARI
