• Leu / EUR5.0891
  • Leu / GBP5.8684
  • Leu / USD4.3740
Special

ZF ESG 2025: De la cost la investiţie strategică. Cum îşi schimbă companiile modelul de business pentru a rămâne relevante. Companiile care se aliniază la ESG au nevoie de indicatori puţini şi clari pentru a implementa rapid schimbările. Sustenabilitatea este despre ce ne ajută să mergem înainte, să fim mai eficienţi

♦ Durabilitatea înseamnă adaptarea permanentă la piaţă, la mediul social. ESG-ul este un cadru practic, care ajută companiile să măsoare sustenabilitatea.

Viziunea pe termen lung a companiilor în ma­te­rie de ESG şi de rolul lui este un element im­portant în obţinerea de avantaje competitive, deşi raporta­rea poate să fie stufoasă şi cu costuri mari, a fost una din concluziile speakerilor prezenţi la conferinţa „ZF ESG 2025: De la cost la investiţie strategică. Cum îşi schimbă compa­niile modelul de business pentru a rămâne relevante“. Evenimentul a fost organizat de Ziarul Financiar în parteneriat cu cu TTS, Carbon Tool, Bolt Business şi Electrica Furnizare.

„Dacă vorbim de ESG şi rolul lui, este foarte importantă viziunea pe termen lung a companiei, alături de durabilitate şi competitivitate. Pentru a putea să se dezvolte, o companie mică are nevoie de o aliniere la nevoile pieţei. Companiile mari vor fi obligate să raporteze ESG şi să res­pecte anumite standarde, iar compa­niile mici trebuie să se alinieze la nevoile şi cerinţele clienţilor lor, să fie eficiente la consumul de energie şi să-şi adapteze produsele“, a spus Răzvan Nica, CEO & cofounder, BuildGreen & CarbonTool.

Companiile au nevoie de KPI (key performance indicator) foarte clari şi puţini pentru a implementa rapid schimbările. Dacă un sistem are prea mulţi KPI de raportat, devine o povară pentru companii. În afară de amprenta de carbon, în varianta ini­ţia­lă erau sute de indicatori, dar prin noul regulament Omnibus aprobat în primăvară s-au redus mult. Am rămas pe zona de guvernanţă, de social.

„În tot ce am discutat în ultimii ani legat de raportare, clienţii voiau să ştie unde se raportau faţă de concu­renţă. Cerinţele ESG au creat pentru companii o nevoie de documentare, de consultanţă şi de aceea a fost iniţial conceput ca un cost. Dar multe nu au înţeles la început ce înseamnă ESG. Dar acum văd multe companii care implementează proiecte de ESG pentru că şi-au dat seama că le reduc costurile“, a mai precizat Nica.

Partea de durabilitate este dinco­lo de zona de strategie, face parte din orice companie pentru că înseamnă adaptarea permanentă la piaţă, la mediul social, la situaţia financiară, a spus Gabriel Ţecheră, corporate governance & IR director la Trans­port Trade Services, cel mai mare transportator de pe Dunăre.

Pentru ca Dunărea să devină o „autostradă“ a României este nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de navi­gaţie, de lucrări de dragaj. Au lipsit însă astfel de proiecte pentru valori­fi­carea potenţialului, în condiţiile în care consumul specific al transportu­lui fluvial este, de departe, cel mai mic. Dacă vrei să transporţi o tonă pe un kilometru, transportul fluvial bate tot.

El a mai subliniat că pe an pentru a face o raportare ESG se cheltuiesc şi 100.000 euro. „Trebuie să raportez la 150–200 de puncte de date, dar cred că în total sunt peste 1.000 de puncte de date. (…) Problema este că tot acest ansamblu legislativ, cu eticheta asta ESG, nu pleacă de la realitatea pieţei“, a spus Ţecheră.

Mihnea Jurca, senior manager, sus­tainability la Deloitte România, a su­bli­ni­at că sustenabilitatea este o abili­ta­te care, dacă o dobândeşti, te ajută să re­zişti mai bine în timp. Încă este un pro­ces de învăţare, companiile sunt într-o perioadă de adaptare şi de aliniere.

Adoptarea principiilor ESG re­pre­zin­tă elementul care diferenţiază companiile, care care le oferă avan­taje competitive. Oferă un cadru prin care companiile pot măsua suste­nabilitatea

„Dacă măsurăm anumiţi indica­tori, putem să îi gestionăm mai bine. Cred că, în momentul de faţă, com­pa­niile sunt un pic împovărate de con­tex­tul economic general, care e unul dificil, şi privesc totul strict din punctul de vedere al costurilor. Nu cred că au avut încă răbdarea să vadă, dincolo de costuri, care sunt beneficiile, unde este valoarea adăugată şi aşa mai departe“.

Şi Bogdan Clipici, country manager al Bolt Business România, a spus că cel puţin pe zona de corporate, observă tot mai multe companii care se uită din ce în ce mai atent la obiectivele de sustenabilitate.

„Soluţiile pe care le-am găsit împreună cu clienţii au fost, spre exemplu, să ne uităm la cum putem să-i ajutăm în obţinerea unor obiective cât mai bune în zona de ESG. Investim masiv în categoriile electrice. Cererea este din ce în ce mai mare, iar ca să putem face faţă cu succes, am început să finanţăm flotele şi şoferii parteneri, astfel încât să ţinem ritmul cu cererea care vine atât din partea companiilor, cât şi a clienţilor finali“.

Compania a încurajat folosirea maşinilor electrice prin oferirea de preţuri preferenţiale, în aşa fel încât adopţia să fie cât mai uşoară. El a mai sbliniat că este foarte important să fie corelate două elemente: sustenabilitatea, ESG, şi eficienţa operaţională.

Raluca Cruţu, lead analyst, ESG methodology, climate product excellence and oversight, Sustainalytics, a subliniat că în prezent digitalizarea este cea mai maar provocare pentru toate companiile şi că infrastructura digitală trebuie să existe pentru a colecta aceste date de ESG, pentru a le măsura, pentru a le integra în factorii de decizie. „În primul rând, ne referim la implementarea platformelor digitale integrate, care pot colecta date din surse interne, externe, diverse, financiare, nefinanciare. Timpul de colectare scade comparativ cu o colectare manuală, unde eroarea umană este foarte posibilă şi sunt şi alte riscuri de calitate“

Pentru unele companii, ESG nu este o strategie de business ci motorul strategiei, după cum a precizat Ana Zagor, head of legal, AJ BRAND.

„Fiind o companie care operează mai ales în zona energiei regenerabile. Livrăm proiecte verzi şi ajutăm clienţii să atingă criteriile de ESG şi sustenabilitate. Fondatorul nostru este un antreprenor atipic, care şi-a dorit să creeze un business în care oamenii să se simtă validaţi. Noi ne implicăm mult în comunităţi, pe fiecare proiect, incercăm să integrăm cât mai mulţi oameni în câmpul muncii“

Şi în turism s-au făcut investiţii sustenabile, un exemplu fiind chiar traseul turistic Via Transilvanica, de 1600 km, demarat de Tăşuleasa Social.

„Via Transilvanica este un circuit economic şi social. Are această componentă de economie circulară pentru că pe măsură ce numărul de drumeţi creşte pe Via Transilvanica, cu atât există o şansă mai mare de regenerare a mediului rural“, a spus Andrei Toniuc, directorul general al Via Transilvanica,

Din 2024 faţă de 2023, numărul de ospitalieri pe întreaga Via Transilvania a crescut cu 63% şi acum am ajuns în 2025 la peste 560 de puncte de ospitalitate, iar numărul drumeţilor aproape s-a dublat de la an la an. Mai mult, 12% sunt străini care vin în România pentru acest traseu.

Pe de altă parte, în producţie, pentru unii antreprenori motorul creşterii l-au reprezentat fondurile europene.

„Suntem la al şaptelea proiect pe fonduri europene. Facem toată activitatea, de la colectare până la produsul finit. Ne găsiţi în piaţa românească, în special în marile supermarketuri. Încercăm să reciclăm absolut toate tipurile de materiale. Pentru anul 2025–2026 vom scoate pe piaţă inclusiv produse injectate din lemn. Este o idee a noastră la care lucrăm şi sunt convins că vom reuşi să o implementăm“, a spus Adrian Stanuşoiu, proprietarul Crilelmar, care a demarat construcţia la a doua fabrică prin fonduri din Tranziţie Justă. Investiţia în fabrica de mase plastice din materiale reciclate din Târgu Jiu va depăşi 12 milioane de euro, fără TVA, iar acum compania este în procesul de achiziţii şi licitaţii.

 

Camelia Taină, director general al Direcţiei Generale Antreprenoriat şi Finanţări pentru IMM-uri din Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului şi Turismului (MEDAT)

 La momentul acesta avem în desfăşurare un program fanion, Startup Nation, şi peste 25.000 de persoane s-au înscris pentru cursuri de antreprenoriat. Ulterior absolvirii acestor cursuri de antreprenoriat pot aplica pentru o finanţare nerambursabilă de aproximativ 50.000 euro, cu un aport de minimum 10%.

 Avem fonduri externe nerambursabile pentru un al doilea program, destinat societăţilor care au peste 3 ani de activitate la momentul în care aplică. Este un program cu fonduri elveţiene, cu un buget total de 280 milioane de lei, pentru 800 de companii. Antreprenorul poate lua un credit de investiţii, iar ministerul rambursează 40% din acel credit în plafon maxim de 260.000 de lei. Cel mai probabil în lunile ianuarie-februarie vor fi anunţuri cu privire la lansarea acestui program.

► De la Startup Nation la programul Femeia Antreprenor, de la programul de micro-industrializare, toate aceste programe, fie că sunt 100% din granturi sau sunt instrumente financiare, vizează investiţii care să permită companiilor să devină sustenabile.

 Programul de microindustrializare a fost lansat sub formă de instrument financiar ca un program pilot în anul 2023. La momentul acesta suntem faza de decontare. Avem din 97 de contracte şi până la finele acestui an vom plăti 70. Investiţiile merg în prelucrătoare, în procesarea de legume fructe, în producţia de mobilă, în industria chimică.

 În ce priveşte calitatea proiectelor depuse şi provocările, cel mai des întâlnim conflicte între beneficiarul programului şi cel pe care îl alege să-i fie reprezentant. Cei mai mulţi pierd finanţările pentru că sunt consultanţi care nu fac foarte bine treaba.

 Se discută foarte mult despre tranziţia dinspre grant spre instrumente financiare. Instrumentul financiar implică mai multă responsabilitate din partea celui care va deveni beneficiar al fondurilor nerambursabile.

 Am făcut KPI-uri şi pe ediţiile 2017 şi 2018 din Startup Nation termenii de rentabilitate sunt extrem de buni. 1,3 miliarde lei s-au întors din taxe şi impozite la bugetul de stat pentru ediţia 2017 şi 1,8 miliarde pentru ediţia 2018.

Răzvan Nica, CEO & cofounder, BuildGreen & CarbonTool

 Dacă vorbim de ESG şi rolul lui, este foarte importantă viziunea pe termen lung a companiei, alături de durabilitate şi competitivitate. Pentru a putea să se dezvolte, o companie mică are nevoie de o aliniere la nevoile pieţei. Companiile mari vor fi obligate să raporteze ESG şi să respecte anumite standarde, iar companiile mici trebuie să se alinieze la nevoile şi cerinţele clienţilor lor, să fie eficiente la consumul de energie şi să-şi adapteze produsele.

 Cerinţele ESG au creat pentru companii o nevoie de documentare, de consultantţă şi de aceea a fost iniţial conceput ca un cost. Multe nu au înţeles la început ce înseamnă ESG. Dar acum văd multe companii care implementează proiecte de ESG pentru că şi-au dat seama că le reduc costurile.

 Companiile au nevoie de KPI foarte clari şi puţini pentru a implementa rapid schimbările. Dacă un sistem are prea mulţi KPI de raportat, devine o povară pentru companii.

► La clădiri există KPI, sisteme de certificare cu peste 15 ani vechime, care s-au dezvoltat pentru a ajuta la implementarea criteriilor ESG. Pompele de căldură, panourile fotovoltaice au devenit obligatorii la clădirile noi. Dar avem şi folosirea anumitor materiale de construcţii. Iar pe lanţul de aprovizionare, fiecare client depinde de furnizori, care şi ei depind de furnizorii lor. Este o legătură pe lanţ în toată economia.

► Cred că ESG va crea competiţie între furnizori pentru a aplica aceste criterii şi a menţine un preţ competitiv.

 Raportarea de sustenabilitate, certificările sunt instrumente pentru a ajuta companiile să se alinieze la cerinţe, prin soluţii tehnice dedicate acelui sector. Şi produsele finale, finite trebuie să fie sustenabile, să respecte criterii ESG. Resursele din China complică acest target, dar cât timp nu există un furnizor local acel business trebuie să facă compromisuri pe anumite zone. Amprenta lui de carbon va creşte pe zona de transport, şi trebuie să scadă pe alte zone.

Ana Zagor, head of legal, AJ BRAND

 Pentru AJ Brand, fiind o companie care operează mai ales în zona energiei regenerabile, ESG nu este o strategie de business, ci motorul strategiei. Livrăm proiecte verzi şi ajutăm clienţii să atingă criteriile de ESG şi sustenabilitate. Fondatorul nostru ete un antreprenor atipic, care şi-a dorit să creeze un business în care oamenii să se simtă validaţi.

 Am vândut tot ce era finalizat ca ready to build în România. Avem 4 santiere în construcţie, în Spania avem 2 şantiere şi suntem în expansiune, în Italia, Portugalia. Apetit vine din zona de fonduri de investiţii, de retail.

► Urmează etapa de dezvoltare de storage în energie. Avem şi servicii de operare şi mentenanţă pentru parcurile pe care le facem.

 Lucrurile se mişcă destul de bine pe zona de ESG, în funcţie de proiect. Avem clienţi care ne susţin, dar nu vor să se implice direct în comunitate. Noi ne implicăm mult în comunităţi, pe fiecare proiect, încercăm să integrăm cât mai mulţi oameni în câmpul muncii. Avem fonduri dedicate pe fiecare proiect prin care vrem să lăsăm ceva mai palpabil.

 Avem situaţii în care şi clienţii vor să se implice în acest proces. Acestea sunt costuri acoperite de noi. Ne structurăm proiectele astfel încât să alocăm o anumită sumă în acest tip de proiect.

 Există şi o parte de birocraţie, care trebuie însă făcută. Ne asigurăm că proiectăm cele mai sustenabile soluţii, apoi mergem pe lanţul de furnizori şi ne uităm ca şi ei să respecte criteriile, continuăm pe partea de contractare şi la final impactul în comunitate.

 S-a creat un context oportun pentru colaborarea între mediul privat şi mediul public. Noi am implementat multe proiecte din acest parteneriat.

Mihnea Jurca, senior manager, sustainability, Deloitte România

 Sustenabilitatea e o abilitate pe care, dacă o dobândeşti, te ajută să rezişti mai bine în timp. Nu e despre mediu, nu e despre oameni, nu e despre tot ceea ce ne înconjoară, ci ceea ce ne ajută să mergem înainte, să fim mai eficienţi. Încă suntem într-un punct în care companiile încep să înţeleagă acest lucru, se obişnuiesc cu el, dar este un proces de învăţare.

 Sustenabilitatea începe de la un individ, de la o familie, apoi se duce către o organizaţie, fie ea antreprenorială, fie o multinaţională, după aceea mergem către oraşe, ţări. Sustenabilitatea înseamnă să cheltuiesc mai puţin decât câştig. Companiile fac deja lucrul acesta, urmăresc eficienţa. Trebuie doar să înţeleagă că există mai multe moduri, mai multe perspective din care poţi privi un business.

 Până acum, totul era în jurul performanţelor financiare. Vedem de ceva timp că nu mai este suficient să măsurăm lucrurile strict dintr-un punct de vedere financiar. Şi acum avem o nouă perspectivă, cea a ESG-ului, care este un cadru practic, ce ne ajută să măsurăm sustenabilitatea.

 De ce e greu? Pentru că lumea încă nu este obişnuită cu ideea de a face lucrurile un pic diferit, de a privi lucrurile şi dintr-o altă perspectivă. Probabil pentru că, venind destul de multă presiune din partea legiuitorilor, cel puţin la nivelul Europei, organizaţiile au perceput raportarea de sustenabilitate ca pe un efort strict legat de costuri şi nu au văzut lucrurile dincolo de conformitate, de compliance.

 Provocările vin dintr-o zonă de costuri. În momentul în care o companie se apleacă asupra acestui subiect al sustenabilităţii, începe să-şi elaboreze o strategie; după strategie începe să raporteze sau poate începe cu un raport de sustenabilitate şi apoi simte nevoia să-şi elaboreze o strategie de sustenabilitate ca să urmărească ceea ce raportează în acest raport. Încep să apară costuri.

 Altă provocare este adusă de noutate, ideea de a privi lucrurile dintr-o altă perspectivă, de a înţelege. În 2–3 ani vezi indicatorii cum evoluează, sau involuează, poate să existe şi situaţia aceasta, dar nu este suficient doar să vezi. Trebuie să şi acţionezi cumva.

Andrei Toniuc, general manager, Via Transilvanica

 Tăşuleasa Social are un istoric de 25 de ani şi, cu siguranţă, cel mai important proiect şi vizibil proiect este Via Transilvanica. Este un traseu de lungă distanţă, diferit de alte trasee similare din lume, pentru că şi România este diferită şi pentru că patrimoniu cultural şi natural pe care îl oferă este extraordinar de frumos.

 Traseul are 1600 de kilometri şi fiecare kilometru este marcat printr-o bornă de an de zi, sculptată individual, de peste 80 de sculptori din România şi din afară. Reprezintă probabil cea mai mare expoziţie de sculptură în aer liber din lume.

 Via Transilvanica este un circuit economic şi social. Are această componentă de economie circulară pentru că pe măsură ce numărul de drumeţi creşte pe Via Transilvanica, cu atât există o şansă mai mare de regenerare a mediului rural.

 Din 2024 faţă de 2023, numărul de ospitalieri pe întreaga Via Transilvania a crescut cu 63% şi acum am ajuns în 2025 la peste 560 de puncte de ospitalitate, o dovadă că lucrurile funcţionează. În plus, vedem că numărul de drumeţi creşte semnificativ, aproape că se dublează de la an la an şi mai vedem că în jur de 12% sunt turişti străini.

 Primii bani care au fost investiţi în proiect au fost în vânzările cărţii lui Tibi Uşeriu, 27 de Paşi. Pentru că iniţial, partenerii de la acea vreme, chiar dacă ne susţineau pe o grămadă de proiecte şi aveau încredere în noi, se uitau la proiectul Via Transilvanica şi ziceau no way. După care s-au făcut primii paşi, s-au făcut primii kilometri, oamenii au înţeles că e serioasă treaba şi au început să investească.

 Mecanismul de susţinere a fost pe baza achiziţionării simbolice a bornelor kilometrice. Acum, lucrurile sunt puţin diferite. Încă mai există borne şi cine doreşte poate să susţine proiectul şi în felul acesta. Am încercat de anul acesta să diversificăm sursele de revenue. Am dat drumul la un proiect de membership, partea de merchandising iarăşi poate fi o sursă şi donaţiile clasice. Ne uităm şi la alte surse proprii de autosusţinere. Poate la un moment dat o reţea de refugii transformate într-un nucleu social.

Adrian Stănuşoiu, proprietar, Crilelmar

 Am început construcţia celei de-a doua fabrici, un proiect pe programul de Tranziţie Justă, cu fonduri europene, care se desfăşoară în şase judeţe ale ţării.

 Încercăm să reciclăm absolut toate tipurile de materiale. Pentru anul 2025–2026 vom scoate pe piaţă inclusiv produse injectate din lemn. Este o idee a noastră la care lucrăm şi sunt convins că vom reuşi să o implementăm.

 Odată cu pornirea acestei fabrici, în 2026, sperăm să venim cu foarte multe inovaţii în zona de compounduri, nişte amestecuri de materiale reciclate. Vrem să reciclăm absolut tot ce se poate recicla în zona de plastic şi lemn.

 La startul acestui proiect aveam 110 angajaţi. Avem obligaţia să creăm încă 80 de locuri de muncă. Investiţia va depăşi 12 milioane de euro, fără TVA. Acum suntem în procesul de achiziţii şi licitaţii.

 Se observă o contracţie foarte mare pe piaţă. Sunt zone în care preţurile scad foarte mult la utilaje, pentru că nimeni nu investeşte. Toată lumea vorbeşte de investiţiile din 2027–2028, nimeni nu vorbeşte de cele din 2025–2026. I-aş sfătui pe cei care sunt în zona de producţie să cumpere utilaje. Sunt reduceri şi de 20–30%.

 În 2025, până undeva în prima jumătate a anului viitor, piaţa va avea o contracţie. Sunt scăderi de 20 până la 40% în zona de retail. Reuşim să avem un plus prin faptul că investim în produse şi în procese tehnologice noi. Nu putem găsi altă soluţie pentru a ne menţine proiectele sau pentru a avea creşteri decât investind. Este, în opinia mea, singura soluţie pentru a traversa această perioadă destul de complicată pentru toată lumea.

 Suntem la al şaptelea proiect pe fonduri europene. Crilelmar este o afacere de familie. De-abia aşteptăm să se lanseze din nou programul Tranziţie Justă. Din câte ştiu eu, se va relansa în ianuarie. Tot ceea ce putem să luăm de la Uniunea Europeană, categoric vom lua.

 Sfatul meu este să se acceseze fondurile europene, chiar dacă sunt situaţii în care trecem prin momente dificile. De exemplu, la Tranziţie Justă, cu toate greutăţile lui, până la urmă iei nişte bani. Nu poţi să-i iei uşor, trebuie să munceşti, dar merită.

Gabriel Ţecheră, corporate governance & IR director, Transport Trade Services

 Partea de durabilitate este dincolo de zona de strategie. Dacă ne gândim un pic, durabilitatea face parte din orice companie, din orice firmă, din momentul în care se înfiinţează. Înseamnă adaptarea permanentă la piaţă, la mediul social, la situaţia financiară – la ceea ce numim noi, mai nou, durabilitate.

 Ca să faci raportare ESG, trebuie să cheltuieşti cel puţin 100.000 de euro pe an. Trăim în două lumi paralele. Există o lume a realităţii, în care orice firmă se uită cu ochii cât cepele la costul benzinei, la costurile energiei. După care vine o lume paralelă a ESG-ului, în care trebuie să raportez cred că peste 1.000 de puncte de date. Eu am reuşit să reduc la 150-200.

 Avem o lege de 350 de pagini. E Tolstoi acolo. Am avut răbdarea să o citesc. Deci, 350 de pagini care nu trebuie citite numai de mine, raportorul, ci şi de auditor.

 În cazul Dunării, lucrul care trebuie făcut nu este rocket science. Trebuie îmbunătăţită navigabilitatea. Asta e tot. În momentul în care Dunărea este la niveluri bune de navigabilitate, lucrurile vin de la sine. Dar abia acum apar nişte iniţiative pentru îmbunătăţirea navigabilităţii în zonele critice. Este un sistem natural de dragaj: sunt barje care îngustează canalul în zona cu probleme; îngustându-se, viteza apei creşte şi draghează în mod natural. Mai sunt încă doi ani de experimente de făcut.

 Problema este că s-a consumat foarte multă hârtie în ultimii 10–15 ani, în condiţiile în care consumul specific al transportului fluvial este, de departe, cel mai mic. Cu toate acestea, din motive care ne depăşesc, lentoarea cu care se mişcă lucrurile este enormă.

 Sunt perioade în care Dunărea este oprită pur şi simplu. Aşa cum se opreşte apa acasă, aşa se opreşte şi pe Dunăre. În 2022, cred, au fost 40 de zile în care nu s-a navigat la Zimnicea.

► Motivul pentru care nu există aceste proiecte este că Dunărea este un proiect transnaţional, nu românesc. E un proiect care trebuie gândit unitar. Fiecare ţară face ce poate, dar cineva trebuie să îşi asume, aşa cum s-au făcut culoarele de transport rutier.

 Volumele de transport pe Dunăre nu sunt grozave. Ca să citez un articol din ZF din iunie, care se referea la altceva, dar relevant: mai jos de atât nu se poate.

 

Raluca Cruţu, lead analyst, ESG methodology, climate product excellence and oversight, Sustainalytics

 Cred că digitalizarea şi administrarea datelor este cel mai mare challenge acum. Infrastructura digitală trebuie să existe pentru a colecta aceste date ESG, pentru a le măsura, pentru a le integra în factorii de decizie.

 Printr-o platformă digitală timpul de colectare scade comparativ cu o colectare manuală, unde eroarea umană este foarte posibilă şi sunt şi alte riscuri de calitate. Deci avem aceste date într-un sistem integrat şi putem să le folosim într-un mod inteligent şi să folosim inteligenţa artificială într-un mod inteligent. Să avem analiză predictibilă a acestor date.

 Aşa putem să identificăm riscurile majore sociale de mediu sau alte riscuri, să le transpunem în date. Odată cu noua directivă europeană este importantsă avem o transparenţă foarte mare a tuturor datelor, a tuturor factorilor şi KPI-urilor din lanţul de aprovizionare, din lanţul valoric al unui produs.

 Putem să venim cu metrici şi sunt companii de consultanţă, companii de rating care oferă aceste informaţii. Este important ca toate companiile să poată avea aceste date, să le poată analiza in-house cu aceste platforme, să le încorporeze în decizii. Deocamdată datele sunt fragmentate.

 Cred că firmele trebuie să se poziţioneze un pic mai departe de conceptul de ESG, să treacă în zona de aplicabilitate. Există şi provocări, pentru că trebuie investiţii şi acestea implică costuri de achiziţionare, de software, de traininguri, de know-how. Aceste costuri sunt pe termen scurt, iar termen mediu şi lung cred că se va vedea rezultatul prin obţinerea acelui avantaj competitiv, inclusiv pentru firmele din România.

 Datele arată că aplicarea acestor principii ESG creşte veniturile cu 5-7% pentru toate firmele al căror indicator de ESG arată o performanţă solidă pe direcţia de sustenabilitate.

 Sunt exemple de reduceri de costuri cu energia, costul capitalului, facilitarea accesului facil la capital, la capital verde, arătând această intenţie de a investi în strategii verzi.

Bogdan Clipici, country manager, Bolt Business România

 Investim masiv în categoriile electrice. Cererea este din ce în ce mai mare, iar ca să putem face faţă cu succes, am început să finanţăm flotele şi şoferii parteneri, astfel încât să ţinem ritmul cu cererea care vine atât din partea companiilor, cât şi a clienţilor finali. Dacă ne uităm la nivel de flote şi operatori de transport, avem mii de maşini electrice partenere în acest moment.

 România este al treilea hub tehnologic la nivel global pentru Bolt. Sunt peste 300 de colegi, dintre care aproximativ jumătate sunt concentraţi pe zona de dezvoltare de produse software şi tehnologie, iar cealaltă jumătate lucrează pe verticalele de business: ride-hailing, Bolt Business, micromobility, respectiv Bolt Food.

 Din punctul de vedere al obiectivelor interne, spre exemplu, până în 2040 ne propunem să fim carbon neutral, iar până la finalul acestui an ne propunem ca tot ceea ce ţine de birouri şi de consumul propriu al companiei să provină din surse regenerabile.

 Ne uităm la oraşele mari – Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi – şi analizăm cum putem veni cu soluţii de mobilitate pe distanţe scurte. Lucrăm cu diferite centre comerciale sau zone unde putem încuraja oamenii să folosească inclusiv trotinetele electrice.

 În zona de corporate şi cu clienţii business, încurajăm folosirea maşinilor electrice prin oferirea de preţuri preferenţiale, în aşa fel încât adopţia să fie cât mai uşoară. Vedem un trend clar, care se accelerează mult, în ceea ce priveşte adopţia soluţiilor electrice, mai ales în rândul companiilor corporate.

 Am văzut o dorinţă tot mai mare din partea acestor companii de a implementa ride-sharing-ul ca soluţie pentru a scădea emisiile. Trebuie să educăm piaţa. Încercăm să încurajăm tot mai multe companii să meargă către varianta de maşini electrice prin oferirea de discounturi suplimentare.

 La trotinete electrice e important să identificăm corect zonele unde pot fi amplasate, astfel încât să nu încurce bunul mers al lucrurilor. Cred că în viitor maşina personală va deveni din ce în ce mai ineficientă. Încercăm să arătăm cât de costisitor este să deţii o maşină proprie sau chiar o flotă, dacă vorbim de companii.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Urmează ZF Power Summit 2026
Principalele valute BNR - ieri, 13:37
EUR
USD
GBP
Azi: 5.0891
Diferență: -0,0118
Ieri: 5.0897
Azi: 4.3740
Diferență: 0,1878
Ieri: 4.3658
Azi: 5.8684
Diferență: -0,1157
Ieri: 5.8752