♦ Organizarea sistemului sanitar trebuie să uşureze parcursul pacienţilor în sistemul sanitar, astfel încât oamenii să nu vină în zile diferite pentru investigaţii şi pentru interpretarea rezultatelor până la aflarea unui diagnostic ♦ Medicul de familie trebuie să redevină piatra de temelie a sistemului medical ♦ La nivel naţional, peste 50% din totalul externărilor sunt pacienţi veniţi direct la urgenţă.
Integrarea serviciilor medicale pe care un pacient le poate primi într-o singură prezentare la medic ar trebui să fie modul în care să funcţioneze sistemul de sănătate din România, astfel încât oamenii să nu mai piardă timp pe drumuri între programări, să nu primească interpretarea rezultatelor în aceeaşi zi. Modul de lucru din prezent nu mai poate continua, susţin managerii celor mai mari spitale din ţară, prezenţi la conferinţa ZF Health & Pharma Summit, ediţia din 2025.
„Referindu-ne la ambulatoriu, trebuie să înţelegem că în centrul activităţii noastre este pacientul. Este anormal ca un pacient să vină la spital, să fie trimis la EKG, apoi să fie programat în altă zi pentru altă investigaţie. Internările de zi, aşa cum sunt structurate, ajută pacientul să finalizeze traseul medical într-un timp scurt şi să ajungă la un rezultat“, a spus prof. univ. dr. Florentina Ioniţă-Radu, director general – comandant, Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central
„Dr. Carol Davila“. Unitatea medicală este unul dintre cele mai importante spitale din ţară, având peste 90.000 de pacienţi în spitalizare de zi în 2024, faţă de 26.000 in 2015.
Prof. univ. dr. Florentina Ioniţă-Radu a completat că pacienţii care fac investigaţii imagistice (RMN) primesc rezultatul după două săptămâni, iar apoi întreabă prieteni sau cunoscuţi medici ce înseamnă rezultatul primit.
„Cred că trebuie să regândim priorităţile: noi suntem aici pentru a face act medical de calitate, în slujba oamenilor. De aceea ne-am făcut medici, asistenţi şi personal sanitar.
La nivelul internărilor de zi există deja mai multe liste (A, B, până la B4), structurate pe diagnostice, care permit evaluarea şi raportarea corectă. Dar există anomalii: medicii de spital şi cei din ambulator nu au o legătură directă, nici măcar prin e-mail, cu medicul de familie. Scrisoarea medicală ar trebui să ajungă automat“, a mai spus managera Spitalului Militar.
Aceeaşi idee a unui sistem integrat pentru pacient a lansat-o şi dr. Nicolae Gică, managerul Spitalului Filantropia din Bucureşti. „E important ca un pacient să nu fie cărat pe drumuri pentru diferite investigaţii: azi la consultanţie, peste patru zile la ecografie, ci să poată face tot în aceeaşi zi“, a spus dr. Nicolae Gică.
El a precizat că Spitalul Filantropia are jumătate din naşterile din Bucureşti, din sistemul public, circa 5.000 pe an. Vin inclusiv din alte judeţe unde există spitale mari universitare sau judeţene care vor să nască la Filantropia.
O soluţie pentru a reduce prezentările pacienţilor direct în camerele de gardă ale spitalelor de urgenţă poate fi împărţirea sistemului sanitar în prespital şi spital, crede Dr. Cosmin-Dinu Alexandrescu, medic primar radiologie si imagistică medicală, preşedinte fondator al Asociaţiei Profesionale a Medicilor de Ambulator (APMA).
„Sistemul medical ar trebui format din prespital şi spital. Zona de prespital e formată din medicina de familie şi medicul de ambulator, care ar fi un filtru pentru a opri internările care nu sunt necesare. Internările de zi au tendinţa de a fi supraevaluate şi suprafolosite. Se fac două-trei proceduri care se pot face în ambulatoriu, fără internare“, crede specialistul.
Investiţiile accelerează
Reprezentanţii spitalelor de stat mizează inclusiv pe investiţii pentru a recupera decalajul de îngrijire medicală şi a crea competiţie. Astfel, Spitalul Militar Central are în plan un centru de oncologie, dar şi unul de chirurgie bariatrică pentru tratamentul obezităţii.
„Ne preocupăm ca, pe lângă investiţia în infrastructură şi aparatură, să gândim lucrurile integrat. La Spitalul Militar Central vrem să avem centre dedicate: de exemplu, un centru pentru oncologie, unde tot parcursul pacientului să se desfăşoare acolo, nu insule dispersate care nu duc la rezultate. De asemenea, vom investi foarte mult în neurochirurgie, pentru că domeniul se schimbă rapid. Punem accent şi pe dezvoltarea unui centru de terapie a durerii“, a spus Prof. univ. dr. Florentina Ioniţă-Radu, de la Spitalul Militar.
Şi Adrian Codruţ Schneider, managerul Spitalului Orăşenesc Mioveni a adăugat că în acest an, la spitalul din Mioveni, au fost finalizate opt paturi noi la ATI şi până la finalul anului va exista şi o nouă sală de operaţii.
Şi în spitalul judeţean din Tulcea sunt investiţii, iar managerul se aşteaptă ca dezvoltarea să aducă medici în unitatea pe care o conduce.
„Sunt o serie întreagă de investiţii care s-au făcut la Tulcea în infrastructura spitalicească, investiţii legate de clădiri, de secţiile externe ale spitalului, toate fiind în acelaşi perimetru şi se finalizează o aripă nouă a spitalului care va conţine o funcţiunile esenţiale ale spitalului şi mă refer la bloc operator, secţia de terapie intensivă, blocul de materno-fetal. De asemenea, aripa veche va fi recondiţionată. Investiţia totală se ridică la 70 de milioane de euro şi este curs de finalizare. Sper ca această bază materială nouă să fie un punct forte pentru noi în negocierile pe care le avem cu medicii să vină aici“, a spus Dr. Tudor-Ion Năstăsescu, manager, Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea.
Ziarul Financiar a organizat cea de-a 14-a ediţie a evenimentului ZF Health & Pharma Summit, care adună an de an la acelaşi loc, timp de două zile, reprezentanţii celor mai importante instituţii şi companii din domeniul medical şi farmaceutic. Anul acesta, dezbaterea a urmărit un răspuns la întrebarea: a deviat sistemul de sănătate de la structura lui iniţială? Mai funcţionează piramida sănătăţii care să ofere eficienţă şi stabilitate sistemului: medicul de familie, medicul specialist, spital?
Partenerii evenimentului au fost Ecolab, Medima, Regina Maria, Stada, Antibiotice, APMA, APMGR, Bondoc&Asociaţii, Cosmo Pharm, Dona. Logistică, Dr. Ardeleanu Dental Clinics, GNP, IQVIA, Johnson&Johnson, Kinstellar, Memorial, NewPharma, Novartis, Novo Nordisk, PRISA, PwC, Sanador, Sofmedica, Terapia, UCB Pharma, UNSAR, Zentiva, mobility partner: Bolt Business, partener suport: Safety Coffee.
Dr. Gerhard-Paul Diller, director al Centrului naţional pentru boli cardiace structurale şi congenitale din Munster (Germania), profesor onorific la Royal Brompton Hospital din Londra
♦ Situaţia este complexă în sănătate. Există o piramidă medicală, care, la bază, peste tot în lumea dezvoltată are medicul de familie şi ambulatoriul, apoi are medicul specialist, spitalele orăşeneşti şi spitalele universitare sau centre terţiare la vârf. Avem nevoie de această piramidă, pentru că medicina a avansat şi nu mai putem să tratăm doar la bază, local, ci e nevoie de tratamente complexe, care trebuie centralizate pentru eficienţă. În plus, echipamentele sunt performante şi scumpe şi trebuie un antrenament special să le folosim. Întrebarea este cum organizăm piramida: cum este accesul pacienţilor de la bază până la vârf? Cât se face la bază, cât se face la vârf?
♦ La bolile cardiace avem nevoie de medicul de familie, dar şi de vârf, în funcţie de boală. Sunt boli care pot fi prevenite, precum aterosclerotice sau AVC, dacă avem medicină bună la bază şi se tratează bine diabetul, se tratează bine hipertensiunea şi se reduce colesterolul. Rata de complicaţii scade foarte mult şi nu ajungem la infarct miocardic sau AVC.
♦ TAVI, implantarea de valvă aortică, se face la pacienţi în vârstă, de 70-75 de ani, în loc de operaţie pe cord deschis. Este o procedură de 20 de ani, recentă, dar care are rezultate foarte bune. În Germania, acum se fac între 20 şi 30 de mii de operaţii TAVI pe an. Sunt foarte multe centre intervenţionale, iar această intervenţie costă foarte mult sistemul sanitar, pentru că o intervenţie este 20-30 de mii euro şi vorbim de un volum de 500 de milioane de euro pe an. Dar sunt şi date care arată că dacă nu se face TAVI, pacienţii se internează de urgenţă, iar asta costă mai mult statul.
♦ În Germania sunt mai multe centre intervenţionale şi spitale orăşeneşti ca în România, care să facă anumite proceduri, pentru a scădea mortalitatea acută dacă cineva se prezintă cu infarct miocardic. Dacă ai acces la catetere, la tromboliză, dacă poţi să deschizi vasul, atunci mortalitatea o să scadă. Prevenţia are un rol şi aici iar vorbim de medicul de familie, pentru că dacă reduci diabetul şi scazi colesterol, atunci pacientul nu ajunge la infarct miocardic. Trebuie şi infrastructură pentru tratament, dar şi pentru prevenţie.
♦ Accesul la medicul de familie şi la specialist e mai uşor în Germania decât în România şi, probabil, medicul de familie este mai proactiv. O altă chestie este educaţia pacientului. Degeaba investeşti bani şi ai medici şi aparate avansate dacă pacienţii nu se folosesc de infrastructură şi nu ştiu ce să facă ca să-şi îmbunătăţească starea de sănătate.
♦ Un RMN la inimă, un diagnostic complet, durează 30-40 de minute dacă este făcut de un medic specializat. Inteligenţa artificală, prin anumite sisteme, poate face acest lucru în 10 minute.
♦ Rămân multe de făcut în România, dar sunteţi pe un drum bun. Sistemul de sănătate a fost un sistem tradiţional, subfinanţat, a trecut prin multe reforme, dar acum este ambiţie în sistemul medical din România, colegii vor să avanseze, să ajungă la nivelul mondial de medicină. Am înţeles că se fac investiţii foarte mari în domenii medicale, sunt 20 de spitale ce vor fi construite, sunt investiţii importante în infrastructură şi văd că este ambiţie.
Şerban Semeniuc, legal & corporate affairs director, Regina Maria
♦ În 2025, ne-am focusat în continuare pe investiţii, pe eficientizare, pe armonizare şi am încercat să navigăm prin micile sau marile furtuni din industria noastră. Am continuat trendul ascendent în zona investiţiilor în toate ariile noastre de business.
♦ În laboratorul nostru central, care a ajuns la 60% din capacitate şi vorbim de milioane de probe, suma revenită de la Casa de Asigurări de Sănătate este sub 10%. Practic, am putea să deservim întregul Bucureşti cu acel laborator, dar avem un plafon acordat de CAS. Toată lumea primeşte bani în mod egal raportat la dotări şi infrastructură şi aici se pune problema de adresabilitate.
♦ Din cele 2.000 de analize care există în România, doar vreo 200 se decontează. Bugetul nu este nelimitat.
♦ Businessul a crescut în linie cu bugetul. Anul acesta, am văzut o dezvoltare accelerată a zonei de abonamente medicale şi de laborator, în ciuda creşterii concurenţei, iar ca investiţii continuăm ritmul pe care l-am avut în ultimii zece ani, întoarcem profitul în investiţii. Anul acesta a fost un an bun pentru noi, cu provocări prin prisma tranzacţiei prin care am trecut. Dezvoltăm în mod egal sau cel puţin în mod proporţional toate liniile de business şi nu neglijăm niciuna din ariile în care ne-am angajat să lucrăm şi să investim.
Dr. Tudor-Ion Năstsescu, manager, Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea
♦ În Delta Dunării avem o populaţie de 12.000-15.000 de oameni şi lucrează 3 medici de familie, în şase puncte. Avem un medic de familie pe săptămână timp de zece ore, lucrurile nu stau bine deloc.
♦ În ambulatoriu, va trebui să facem faţă tot cu medicii din spital – 129 la număr şi 18 fac gărzi. Este o misiune provocatoare pentru mine să-i determin să lucreze şi acolo. Ca să lucreze în cabinete după program mă gândesc să facem cumva să primească jumătate din banii de consultaţie, ca la privat. Acum, nu pot să ofere consultaţii în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate şi sper că acest lucru se va remedia.
♦ Sunt o serie întreagă de investiţii care s-au făcut la Tulcea în infrastructura spitalicească, investiţii legate de clădiri, de secţiile externe ale spitalului, toate fiind în acelaşi perimetru şi se finalizează o aripă nouă a spitalului care va conţine funcţiunile esenţiale ale spitalului şi mă refer la bloc operator, secţia de terapie intensivă, blocul de materno-fetal. De asemenea, aripa veche va fi recondiţionată. Investiţia totală se ridică la 70 de milioane de euro şi este în curs de finalizare. Sper ca această bază materială nouă să fie un punct forte pentru noi în negocierile pe care le avem cu medicii să vină aici.
♦ Avem o fundaţie a spitalului prin care încercăm să asigurăm venituri extra. De asemenea, se mai oferă medicilor, în momentul în care vin să se instaleze la Tulcea, un apartament într-un bloc de 60 de unităţi locative, care este destinat acestora.
♦ Eu sunt chirurg de formaţie şi încă profesez. Am primit o ofertă din Franţa, într-o zonă deştertificată medical, cum este Tulcea, şi erau foarte multe lucruri care sunau bine pentru oricine, dar am rămas şi lansăm un program: 10 pentru Tulcea.
Dr. Alexandru Velicu, manager, Institutul Naţional de Endocrinologie „C.I. Parhon“
♦ Nu cred că sistemul nostru de sănătate a fost mai bun ca acum. S-a îmbunătăţit pe parcursul timpului şi spun acest lucru în contextul în care în ultimii 20 de ani am fost în sistemul de sănătate, din care în ultimii 7 ani conducând Institutul Naţional de Endocrinologie.
♦ Avem un spital mic, cu 341 de paturi, pe care noi îl considerăm de importanţă strategică naţională, fiind singurul institut cu specialitatea endocrinologie din Europa.
♦ În momentul în care am preluat spitalul în urmă cu 7 ani de zile, am făcut o scurtă analiză cu privire la venituri şi am constatat că pe de o parte, contractul de spitalizări de zi era de circa 300.000 lei şi de spitalizări continue era de circa 3,5 milioane de lei, cu un număr de 66 de medici. Erau foarte multe servicii care se prestau la momentul respectiv şi care nu erau contractate, astăzi aproape dublând la 5,7 de spitalizări continue şi 750.000 pe spitalizări de zi. Numai de diferenţa asta se pot realiza bani pentru spitale.
♦ Am gândit mai multe compartimente generatoare de venituri proprii prin contracte cu Casa de Sănătate: un compartiment de diabet, înrudit cu endocrinologia, unul de oncologie şi unul, deschis de la începutul anului, pentru studii clinice. Cred că acesta este trendul.
♦ La noi, la pediatrie, medicii au programul full de programări pe următoarele opt luni.
Daniela Fistis, commercial manager, Sofmedica România
♦ Referitor la proiectele de chirurgie robotică, în acest moment în România avem 24 de proiecte, din care patru sunt în sistemul public. În ultimul an am demarat două proiecte la Bistriţa şi, chiar în această lună, am dat startul unui alt proiect foarte important la Spitalul Judeţean din Oradea. Sunt proiecte multidisciplinare, atât la Bistriţa, cât şi la Oradea, vorbim de spitale judeţene, nu vorbim de spitale universitare.
♦ La Bistriţa, am început anul trecut în noiembrie şi în acest moment avem trei specializări de urologie, chirurgie generală şi chirurgie toracică. Am depăşit 100 de operaţii, deci într-un an proiectul a început foarte bine, iar la Oradea am început acum în septembrie cu primele cazuri. Avem chirurgia generală şi proctologie. Proiectul de la Oradea este un proiect în fonduri europene.
♦ Lucrurile stau foarte bine, în sensul că de la an la an vedem o creştere importantă. Avem o creştere a cazurilor rezolvate de 50% de la an la an. Dacă în 2023 am încheiat peste 1.000 de operaţii, anul trecut am depăşit 2.000, anul acesta vom depăşi 3.000, deci este o creştere importantă. În ultimii doi ani numărul de sisteme s-a triplat.
♦ Pe piaţa românească lucrurile merg bine, trendul este ascendent. România urmează trendul european şi mondial.
♦ Pentru consolidarea şi creşterea chirugiei robotice e necesară rambursarea. Ministerul Sănătăţii a zis că va introduce într-un proiect naţional de rambursare, s-au făcut paşi, s-a făcut un grup de lucru. E vital.
♦ Noi acoperim şase ţări din sud-estul Europei, România are o dinamicitate, e rândul nostru, e un trend european şi mondial, marea majoritate au această rambursare. O proctectomie e rambursată cu 10.000 euro în Germania, cu 8.000 euro în Italia, în România este un gap. Trebuie să-i dăm pacientului român acces.
♦ În momentul de faţă avem cele mai multe tehnologii în România, avem cea mai mare populaţie, apoi Grecia.
Andreea Minuţă, director executiv, divizia abonamente, Regina Maria
♦ Devine din ce în ce mai importantă diversificarea resurselor de finanţare din sistem. Conform studiului privind transparenţa banilor în sistemul public, vedem că finanţarea privată contribuie mult mai mult decât ne-am închipui, 30% din sume vin din buzunarul pacientului. Cum putem reduce aceste cifre? Cred că asigurările de sănătate şi abonamentele medicale pot fi parte din soluţie. Ele sunt două produse complementare. Asigurarea voluntară asigură o protecţie pentru riscuri medicale grave, imprevizibile. E foarte bine să ai o asigurare, pentru că dacă ajungi în spital, dacă şii că există riscuri, reduce din stres. În schimb, abonamentul te ajută să te menţii sănătos, să faci analize de rutină, să mergi la medic regulat.
♦ Facem asta de 30 de ani, avem o piaţă de 2 milioane de abonamente şi 800.000 de asigurări medicale, iar Regina Maria are 1 milion de abonamente. Reuşim să ajungem la atât de mulţi oammeni prin compani, este o piaţă susţinută de companii.
♦ Aproape jumătate din abonaţii noştri sunt angajaţi din industrie şi nu au unde să acceseze servicii medicale la sediul lor.
♦ Un pacient abonat merge la medic, în medie, de şapte ori pe an, de trei ori mai mult decât un pacient care nu are abonament. E mai ieftin să previi decât să tratezi.
Horaţiu-Remus Moldovan, preşedintele CNAS
♦ Platforma de programări medicale, la care deja se lucrează, sperăm să fie gata şi să o punem în practică în ianuarie anul următor.
♦ Vor fi incluşi, etapizat, toţi furnizorii de servicii medicale în relaţie contractuală cu Casa de Asigurări de Sănătate.
♦ Începem cu primele module, în special pentru laboratoarele de analize medicale şi laboratoarele de imagistică.
♦ Din perspectiva ambulatoriului de specialitate, platforma va permite pacientului să selecteze investigaţia de care are nevoie, judeţul şi localitatea, iar apoi va vizualiza toţi furnizorii aflaţi în relaţie contractuală cu Casa care pot oferi acea investigaţie.
♦ Această platformă de programări va fi integrată în PIAS (Platforma Informatică a Asigurărilor de Sănătate - n. red.), ca parte de bază.
♦ În momentul în care un pacient pleacă de la medicul de familie cu un bilet de trimitere, biletul nu va mai fi tipărit. El va fi vizibil în platforma informatică, iar medicul din ambulatoriu, când pacientul ajunge la el, va vedea biletul virtual.
♦ După ce consultă pacientul, biletul se închide automat şi nu mai poate fi refolosit.
♦ Rezultatele consultaţiei se vor încărca în Dosarul Electronic al Pacientului (DES).
♦ Ne dorim ca DES-ul să devină cu adevărat funcţional, să fie utilizat şi de pacienţi, şi de medici. Atunci, medicul de familie va putea vizualiza concluziile consultaţiei din ambulatoriu, precum şi rezultatele analizelor de laborator.
♦ Punctul pe serviciu în ambulatoriul de specialitate va creşte la 6,50 lei de la 1 ianuarie şi la 8 lei de la 1 ianuarie 2027.
Alexandru Ciuncan, director general şi preşedinte, UNSAR
♦ Plăţile de indemnizaţii au depăşit 100 de milioane de euro anul trecut, undeva la 520 de milioane lei.
♦ La amploarea pieţei, estimăm că, dacă extrapolăm datele din primul trimestru, piaţa va depăşi 1,2 miliarde lei la finalul acestui an. Vorbesc doar despre piaţa asigurărilor voluntare de sănătate.
♦ Dacă ne uităm la numărul de persoane care beneficiază de astfel de poliţe acum, vorbim de circa 800.000 şi probabil ne apropiem la finalul anului de 850.000 de români care beneficiază de asigurări voluntare de sănătate.
♦ La nivelul UNSAR există trei proiecte-pilot demarate deja, prin acorduri de colaborare cu trei spitale publice.
♦ În baza acestor acorduri, companiile de asigurări, în măsura în care doresc, vor putea să încheie contracte de colaborare.
♦ Acestea vor permite, într-un viitor apropiat, pacienţilor care au asigurări voluntare de sănătate să utilizeze poliţele în spitale publice. Ar fi o premieră pentru România, dar este o practică obişnuită în multe ţări dezvoltate.
♦ Există acorduri de colaborare cu Spitalul Elias, cu Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş şi cu Spitalul Militar din Bucureşti „Dr. Carol Davila“.
♦ Ministerul Sănătăţii are în plan să creeze un proiect similar, cu încă patru spitale publice.
♦ Asigurările voluntare de sănătate sunt „vedeta“ industriei de asigurări din România.
♦ La nivel de prime brute subscrise, în primul trimestru am înregistrat o creştere de 29%. ♦ Aceasta este dublată de creşterea indemnizaţiilor plătite, ceea ce arată că sistemul funcţionează.
♦ Vedem şi o creştere a numărului de poliţe conform datelor ASF.
♦ Sunt circa 255.000 de poliţe active, dar numărul de asiguraţi este mult mai mare, pentru că multe poliţe sunt de grup. De exemplu, o companie cu 5.000–10.000 de angajaţi poate avea o singură poliţă care îi acoperă pe toţi.
Prof. univ. dr. Ioniţă-Radu Florentina, director general - comandant, Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila“
♦ La nivelul statului există politici de sănătate susţinute prin programe naţionale – oncologie, screening, boli infecţioase. Ele trebuie să existe, dar modul de aplicare, începând cu medicul de familie, trebuie reorganizat.
♦ Lucrăm la softul pentru telemedicina din sistemul apărării, care va putea fi extins şi în PIAS. Acesta va include funcţii precum speech-to-text, astfel încât medicul să dicteze consultaţia şi să fie transcrisă automat.
♦ Pacienţii vor putea transmite problemele lor prin telemedicină, iar datele vor fi procesate automat.
♦ Adopţia inteligenţei artificiale şi a machine learning face deja paşi importanţi în zona de investigaţii imagistice, pentru redactarea rezultatelor.
♦ Lucrăm la noul PIAS şi apreciez că se va renunţa la biletul de trimitere „cu şină şi creion chimic după ureche“. Trebuie să fie online.
♦ Nu are sens ca pacientul să fie împovărat să ia bilet de la medicul de familie pentru orice.
♦ Trebuie găsite metode digitale de transmitere directă către specialist.
♦ Scrisoarea medicală trebuie să se închidă digital, să fie sigur că ajunge la medicul de familie.
♦ Medicul de familie trebuie să rămână piatra de temelie a sistemului medical. Nu trebuie neglijat sau transformat într-un birocrat.
Adrian Marinescu, manager, Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Matei Balş“
♦ Pacientul trebuie să ştie că are drepturi, dar şi obligaţii.
♦ În practică, de multe ori pacientul preferă să nu meargă la medicul de familie din două motive: ori nu este asigurat ori nu are o urgenţă reală. Şi atunci vine la spital şi prezintă problema ca o urgenţă.
♦ Problema reală din spital este că, de multe ori, trebuie să tratăm aceşti pacienţi care nu trec pe la medicul de familie şi care nu sunt urgenţe reale.
♦ Cum îi stimulăm pe medici să ajungă medici de familie la sat? O parte din răspuns stă la autorităţile locale, la stat.
♦ Ar trebui să existe programe de atragere prin facilităţi financiare, locuinţe de serviciu, sprijin pentru familie şi oportunităţi de dezvoltare profesională, astfel încât alegerea de a practica medicina în mediul rural să devină una atractivă şi sustenabilă.
♦ Medicul de familie nu trebuie să dea doar bilet de trimitere, nu trebuie să fie doar intermediar.
♦ Trebuie să se ocupe de afecţiunile cronice ale familiei, să gândească pe prevenţie, să trimită la specialist când e nevoie.
♦ La nivelul oraşelor mari – vorbesc de Bucureşti – schimbarea se vede: medicii de familie au mulţi pacienţi şi reuşesc, în bună măsură, să monitorizeze pacienţii, să se ocupe de vaccinare.
♦ Rolul medicului de familie va fi primordial pe prevenţie. George Peltecu, fondator, Nativia, Umana Fertility
♦ Humana Fertility este un business de fertilizare in vitro. Ne propunem să devenim primul lanţ naţional de clinici de fertilizare in vitro, deţinute cu capital autohton.
♦ În anii ’80, discursul public era în jurul problemei de „overpopulation“, cum putem să oprim creşterea necontrolată a populaţiei. 40 de ani mai târziu, avem o scădere accelerată a populaţiei, care va aduce tot felul de probleme socioeconomice.
♦ Anual, în România se fac mai puţin de 10.000 de cicluri de fertilizare in vitro.
♦ Infertilitatea nu este susţinută de stat. Este un segment sprijinit integral de mediul privat.
♦ Este nevoie ca statul să intervină cu un program naţional predictibil. Au fost câţiva paşi importanţi în 2023 şi 2024.
♦ A existat un program naţional prin intermediul Ministerului Familiei, dar acesta a fost cumva ad-hoc. A fost binevenit, însă renegociat de la an la an. În 2024, de exemplu, nu mai există un program naţional.
♦ Recent, am achiziţionat o clinică în Braşov, şi primul lucru pe care îl facem este să investim în infrastructură, tocmai pentru a creşte şansele de reuşită ale pacienţilor.
♦ Cu un program naţional predictibil, mai mulţi operatori ar face acest lucru, aducând infrastructura aproape de pacient. Astfel, nu am mai avea discrepanţa dintre cele 10.000 de cicluri efectuate anual şi cei 800.000 de potenţiali pacienţi.
♦ Infertilitatea ar trebui să beneficieze de un program naţional derulat printr-o instituţie de stat care are experienţă, buget şi continuitate. Cel mai important element este recurenţa.
♦ Nu cerem ca infertilitatea să fie prioritatea numărul unu, dar vrem să treacă de la o prioritate secundară la una de prim rang.
Dr. Călin Ciubotaru, fondator, Spitalul de Oftalmologie INFOSAN
♦ De-a lungul anilor, foarte des ne-am confruntat cu cazuri în care pacientul vine cu o problemă şi este diagnosticat într-un moment în care nu mai poţi face nimic. Mai ales în oftalmopediatrie.
♦ În oftalmopediatrie, dar şi la adulţi, sunt multe cazuri în care pui diagnosticul şi îţi spui: dacă aş fi diagnosticat la 6 luni, puteam recupera complet.
♦ Este foarte frustrant să vezi că pui diagnosticul corect, faci tot ce ţine de tine, dar nu mai poţi recupera decât foarte puţin.
♦ Am început să mergem către instituţiile de învăţământ: grădiniţe şi şcoli, unde facem screening gratuit pentru copiii mici.
♦ Scopul este să ridicăm suspiciunea unei afecţiuni oftalmologice la timp.
♦ În anul şcolar precedent, când am început programul de screening, am consultat peste 3.000 de copii din Bucureşti.
♦ Ar fi bine dacă statul ar pune la punct un program de screening oftalmologic.
♦ În prezent, avem doar screeningul pentru retinopatia de prematuritate la nou-născut, în maternitate.
♦ În alte ţări există programe naţionale de screening, desfăşurate pe mai multe etape educative.
♦ Orice nou-născut trece prin screeningul pentru retinopatie de prematuritate. Ulterior, screeningul este realizat de medicul de familie şi de medicul oftalmolog, după un calendar clar.
♦ Pentru operaţia de cataractă — cea mai frecventă operaţie în oftalmologie şi principala cauză de orbire la adult la nivel mondial — Casa decontează 1.000–1.100 lei pe intervenţie.
♦ Costurile reale sunt între 3.000 şi 5.000 lei, iar pentru cataractele congenitale la copil, cu anestezie generală, pot ajunge la 8.000 lei sau chiar mai mult.
♦ Casa de Asigurări trebuie să se implice şi să finanţeze acolo unde este nevoie de servicii, indiferent dacă sunt oferite de stat sau de privat. Atâta timp cât pacientul este asigurat în sistemul public, el trebuie să beneficieze de servicii în cele mai bune condiţii.
♦ Pacientul trebuie să decidă unde primeşte cele mai bune condiţii. Casa are datoria să cumpere pentru asigurat.
♦ Concurenţa dintre stat şi privat ar trebui să existe doar prin decizia pacientului. El este singurul care hotărăşte ce e mai bine pentru el.
Dr. Cosmin-Dinu Alexandrescu, preşedinte fondator al Asociaţiei Profesionale a Medicilor de Ambulator
♦ Ambulatoriul a fost frumoasa uitată a medicinei româneşti. Cele mai multe servicii de ambulator sunt oferite de cabinetele mici, de medicii cu practică liberală, care asigură mai mult de jumătate din servicii. Pe locul doi sunt marile reţele, şi abia pe ultimul loc sunt spitalele.
♦ Sistemul medical ar trebui format din prespital şi spital. Zona de pre-spital înseamnă medicina de familie şi medicul de ambulator, care ar fi un filtru pentru a opri internările care nu sunt necesare. Internările de zi au tendinţa de a fi supraevaluate şi suprafolosite. Se fac 2-3 proceduri care se pot face in ambulatoriu, fără internare.
♦ Suntem încă unul dintre principalii furnizori de creiere medicale pentru Europa. Anul acesta nu avem contractare de la Casele Judeţene. Medicii tineri care termină rezidenţiatul nu găsesc locuri în spital. Aşa că pleacă.
♦ Altă problemă este flexibilizarea normei. Pentru că nu se poate face contract cu CNAS pe fracţiune de normă. Un medic nou nu e destul de cunoscut pentru a-şi acoperi toată norma de la început.
♦ Nu sunt suficiente plafoanele. Pacientul ajunge să se interneze de zi pentru a-şi face o analiză radiologică. Şi cheltuim mai mulţi bani decât dacă finanţam mai mult în paraclinic.
♦ Iar în paraclinic, un medic care a terminat plafonul este obligat să stea la cabinet. Este o folosire ineficientă a resurselor.
Adrian Codruţ Schneider, manager, Spitalul Orăşenesc Mioveni
♦ În judeţul Argeş, sunt 312 medici de familie şi 141 dintre ei au peste 67 de ani. Ce va fi peste 1,2,3 ani? Nu ştiu câţi tineri se vor apleca spre această specialitate. Specialiştii din ambulatoriu se confruntă tot mai des cu această problemă.
♦ Pe cifre, la externările din spitalizare continuă, peste 500.000 veneau din urgenţe, jumătate din total la nivel naţional.
♦ E o problemă care ţine şi de educaţie. Mulţi pacienţi sar peste medicul de familie şi să duc direct în sistemul de urgenţă. Trebuie reglementat acest lucru, pentru a nu se mai trece peste medicul de familie.
♦ În acest an, la spitalul din Mioveni, au fost finalizate 8 paturi noi la ATI şi până la finalul anului va exista şi o nouă sală de operaţii. Spitalul are în prezent 6 medici la ATI.
Dr. Nicolae Gică, manager, Spitalul Filantropia Bucureşti
♦ Spitalul Filantropia acoperă jumătate din naşterile din Bucureşti, din sistemul public, cam 5.000 pe an. Un spital mic cu 200 şi ceva de paturi care acomodează jumătate din naşterile din Bucureşti. Este foarte aglomerat. De-a lungul timpului, noi am pierdut bani din contractele cu CNAS pentru că primim pentru doi pacienţi cât pentru unu.
♦ În ambulator e la fel. Dacă pacientul vine pentru o consultaţie, dar trebuie să facă şi eco, e nevoit să facă nenumărate drumuri la spital pentru a se programa când serviciile sunt rambursate. Trebuie să facem contract cu CNAS pe ambulator, dar nu pe anumite ore.
♦ Majoritatea spitalelor din Bucureşti au ambulatorul integrat. Spitalizarea de zi acomodează mulţi pacienţi de ambulator. E un sistem greoi şi pune piedici spitalului de a oferi servicii corecte pacienţilor. Spitalele trebuie să aibă mai multă libertate de a-şi face managementul propriu, inclusiv în negocierile cu CNAS.
♦ E important ca un pacient să nu fie cărat pe drumuri pentru diferite investigaţii. Azi la consultaţie, peste 4 zile la ecografie. Să le poată face tot în aceeaşi zi.
♦ Sunt multe femei care vin din alte judeţe, unde sunt spitale universitare, judeţene, dar preferă să nască în Bucureşti. Deşi şi acolo sunt medici. Avem o ocupare de 124% pe o secţie de neonatologie. Cum arată o astfel de secţie? În plus, spitalizarea peste numărul de paturi nu va fi decontată de CNAS, e o piedere a spitalului.
♦ Anul acesta finalizăm digitalizarea şi dotarea ambulatoriului. Anul viitor vrem să începem lucrările la un nou corp de spital, pentru terapie pentru neonatologie. Vor fi alocate şi noi paturi pentru această aripă nouă. Am vrea un spital nou, în aceeaşi locaţie, care să adune mai multe secţii din spitalul actual, care este o clădire istorică.
Andreea Costin, CFO, Medima
♦ Decalajul faţă de vestul Europei, la infrastructura medicală, există, dar în ultimii ani s-au făcut mulţi paşi înainte. În mediul public durează foarte mult aprobarea şi perioada de implementare a investiţiilor în infrastructură, dar în mediul privat lucrurile se mişcă mai repede.
♦ Medima este o dovadă că se poate accelera procesul de dezvoltare a infrastructurii. În ultimii 5 ani am operaţionalizat 29 de clinici medicale. Am deschis 7 clinici în acest an, la Oradea, Tulcea, Târgovişte, Satu Mare, Vaslui, Botoşani. Avem o echipă dedicată de dezvoltare.
♦ Un echipament performant nu foloseşte la nimic dacă nu este folosit de personal specializat. Noi investim mult în oameni, avem medici specialişti, tehnicieni. Mediul privat trebuie să continue investiţiile în echipamente şi personal calificat. Şi am vrea reducerea timpului de acordare a autorizaţiilor.
♦ Avem contract cu CNAS, dar pacienţii pot veni şi cu plată. Pe bilet de trimitere decontat de CNAS se aşteaptă maxim 2 săptămâni pentru RMN sau CT. Avem şi un PET-CT la Sibiu.
♦ Administrarea fondurilor publice se face cu mare atenţie la noi, să nu rămână nimic nefolosit. Cam 67% din încasări vin din decontările cu CNAS.
Hildegard Brandl, managing partner, UNITH2B architects
♦ Problema în România nu este despre câte paturi avem nevoie. Noi nu avem lipsă de paturi, ci de personal şi de aceea personalul actual este sub o mare presiune. Eu ca proiectant trebuie să ajut să evităm să se întâlnească fluxuri murdare şi curate, pentru ca personalul să poată aplica toate standardele de rigurozitate.
♦ Alt subiect este zona de healing environments, adică medii terapeutice. În Germania, în Olanda, în Suedia, partea de spaţii verzi nu este pur şi simplu un moft, este o parte intrinsecă din ce înseamnă infrastructură medicală. Pentru că partea de spaţii verzi în jurul spitalelor, în curţile interioare, contribuie la însănătoşire, la reducerea consumului de analgezice şi la îmbunătăţirea performanţei. Nu doar pentru pacient, ci şi pentru medic, pentru personalul medical.
♦ Din acest punct de vedere, în România este inexistentă partea de spaţii verzi. În spitalele din Germania sunt parcuri extinse, curţi interioare care permit să te vezi cu familia, unde medicul, personalul medical poate să iasă, pacienţii se plimbă. În general, în România, mai ales în zona publică, când eşti în spaţiu verde, este un gazon ars şi cam acolo ne situăm. E deprimant.
♦ În spitalul din Giurgiu am integrat foarte multe lucrări peisagistice. Trebuie să fie deschiderea de a investi puţin, dar pentru un efect foarte mare. Arhitectura, iluminatul, cromatica, materialele toate au un impact asupra stării pacienţilor.
♦ N-am mai văzut atâtea proiecte şi licitaţii lansate niciodată, în zona publică, dar şi în zona privată.
Bogdan Pană, director de dezvoltare, OCH Constanţa
♦ Pacientul nu este cel mai bun evaluator al propriei bunăstări. De aceea, ideea că pacientul trebuie lăsat liber şi se duce el la medic, nu este întru totul adevărată. Când e tânăr, nu este interesat de prevenţie. Mănâncă ciorbă de burtă, mici, ceafă şi ştie că nu o să fie bolnav niciodată. Între 20 şi 30 de ani, nu e nimeni interesat de prevenţie.
♦ Ce e mai valoros? Libertatea individuală sau binele general? Micii mei şi berea sau infarctul? Păi lasă-mă să mănânc micii şi berea şi fă-mi aici un spital de cardiologie intervenţională, să-mi pui şi mie un stent când am nevoie. Din banii cui? Păi din banii tuturor. Că e problemă de sănătate publică.
♦ Hărţile de public health dau nişte indicatori şi nişte directive foarte clare de dezvoltare în structurile de sănătate. Şi pacientul este pus în centru. E un nou frame de evaluare primit de OECD, care spune că, în centru evaluării, sunt preferinţele pacientului. După care vine calitatea actului medical. Şi apoi undeva la accesibilitate, este şi infrastructura.
♦ Noi, în România, încă suntem la nivelul la care ne uităm după infrastructură. Să fie curat, să aibă CT, să aibă RMN. N-am ajuns la preferinţele pacientului.
♦ Rata de screening ţine de educaţie. Astăzi toată lumea poate afla pe telefon ce teste de prevenţie trebuie să facă la orice vârstă. Mai e şi o barieră legată de unde trebuie să te programezi, că nu ştii unde. Deci e vorba de educaţie şi accesibilitate.
♦ La Constanţa, la oncologie, pacienţii vin în stadiul 3-4. Rata de screening la cancer de sân este de 30% la femeile cu studii superioare şi 5% la cele cu studii medii. Am investit 10 mil euro în tehnologia de imagistică la spital.
