Special

ZF Reindustrializarea României 2024. Fiecare dintre jucătorii mari din industrie creează un ecosistem, cu sute de furnizori care ajută la reindustrializarea României. Avem nevoie de un „one-stop shop“ în comunicarea dintre industrie şi guvern. Acest grup de lucru este foarte important. Când discutăm de industrie trebuie discutat cu toate ministerele conexe

Autor: Mirabela Tiron, Cristina Bellu

01.06.2024, 19:45 4958

România trebuie să dezvolte industriile care procesează materia primă din ţară, pentru că doar aşa putem să devenim competitivi Industria nu se poate dezvolta fără finanţări, o strategie şi obiective clare. Este nevoie de un parteneriat între jucătorii din economie şi Ministerul Economiei, Ministerul de Finanţe, al Energiei şi Agriculturii ♦  Problema principală, nu doar în zona industriei prelucrătoare, ci în toată economia României, este cum aducem capital în economia locală la nevoia reală.

România trebuie să dezvolte industriile care procesează materia primă din ţară, pentru că doar aşa putem să devenim competitivi iar pentru a creşte campioni industriali trebuie să ne asigurăm că actualii jucători rămân viabili şi sunt aici şi peste 30 de ani, au fost câteva din concluziile speakerilor ce au participat la „ZF Reindustrializarea României 2024“, conferinţă organizată de Ziarul Financiar în parteneriat cu ROCA Industry şi susţinută de ELI Parks, Bulboacă&Asociaţii, Confe­deraţia Patronală CONCORDIA şi Terapia.

„Potenţial există. Suntem a doua ţară în Europa Centrală şi de Est, după Polonia. Este momentul să devenim un pic mai îndrăzneţi, avem management de consolidare, vedem oportunităţi, suntem foarte căliţi în operarea crizelor de tot felul. Este momentul să avem aceste servicii de intermediere prin care banii mulţi să ajungă la nevoia reală a economiei“, a spus Andrei Cionca, CEO al Impetum Group.

 Fiecare dintre întreprinderile mari din România creează un ecosistem întreg de spirit antreprenorial. Şi fiecare astfel de entitate are în jur sute de furnizori care pot să ajute la industrializarea României. Companiile mari au un impact semnificativ în economia pe verticală. Dacă statul are grijă de marile companii are implicit grijă şi de IMM-uri.

„La Liberty Galaţi avem peste 1.000 de furnizori, dintre care mai mult de 900 sunt IMM-uri iar 40% din regiunea Galaţi-Brăila“, a spus Radu Ionescu, General Manager la LIBERTY Galaţi.

Acum cea mai mare parte a finanţării care vine dinspre zona publică  se îndreaptă spre IMM-uri, cu cât este mai mică compania cu atât mai multe posibilităţi de finanţare există. „Dar nu de acolo  va apărea creşterea de productivitate, impactul şi nu aşa se va rezolva deficitul comercial.  Acum avem o economie granulară iar sistemele de finanţări merg către companii cât mai granulare, pentru a nu le permite să se unească şi să devină relevante“, a spus Ionuţ Bindea, CEO al ROCA Industry, primul holding industrial din România, specializat în materiale de construcţii, listat pe piaţa principală a Bursei de Valori Bucureşti, sub simbolul ROC1, din martie 2024. Holdingul include  9 companii, 12 fabrici, activitate în trei ţări şi 1200 de angajaţi. „Nevoia cea mai mare este în zona de finanţare dar prin structura pe care o avem suntem excluşi de la orice formă de finanţare a IMM-urilor. Pentru că ne-am unit depăşim limita de companie mică sau mijlocie“, a declarat el.

Trebuie să încurajăm  o industrie  de anvergură, să construim campioni regionali care să se bată cu marii mamuţi din străinătate, să repunem economia românească pe harta Europei, iar pentru acest lucru avem nevoie de anvergură şi de know-how.

Pe de altă parte, Andrei Cionca, CEO al Impetum Group, a mai subliniat că principala problemă, nu doar în zona industriei prelucrătoare, ci în toată economia României, este cum aducem capital în economia locală la nevoia reală. Există două paliere care parcă nu se întâlnesc deocamdată: există prea mulţi bani şi prea puţine investiţii, a subliniat el.

„Avem nişte rezerve mari de bani în România, care nu sunt deocamdată accesate sau utilizate la adevăratul potenţial“.

Putem să dezvoltăm campioni industriali cu  o strategie coordonată cu toţi jucătorii, resurse generoase şi accesibile şi un parteneriat între industrie, jucătorii din economie şi autorităţi, a declarat Mihai Boldijar, vicepreşedinte regiunea România şi Bulgaria, Grupul Bosch & Managing Director, Robert Bosch.

„Când discutăm de industrie trebuie discutat cu toate ministerele conexe, acest grup de lucru  este foarte important, nu din perspectiva finanţării dar din perspectiva punerii de acord a tuturor factorilor ca să putem dubla PIB-ul“.

Modelul de astăzi are sens doar dacă facem reindustrializare acolo  unde există deja un lanţ, România să treacă de la modelul de marje mici şi salarii mici la modelul de marje mari şi salarii mari. România trebuie să dezvolte industriile care procesează materia primă din ţară, pentru că doar aşa putem să fim competitivi.

„În industrie se potrivesc doar acele bresle care încep de la materia primă. În foarte multe din breslele din industrie nu avem şanse să supravieţuim, dacă nu ai 80% din costuri sub controlul tău. Trebuie să ai toate elementele în competiţie pentru că altfel vei da faliment“, a  subliniat Ştefan Vuza, preşedintele combinatului chimic Chimcomplex.

Pe de altă parte, Dragoş Damian, CEO al fabricii de medicamente Terapia din Cluj, a spus că nu este suficient să ai scheme de ajutor de stat dar ar putea să fie de ajutor şi programe post investiţii.

„Nu am nevoie de ajutor de stat ca să aduc o investiţie de  20 mil euro într-o fabrică nouă, dar mi -ar prinde bine o schemă mai relaxată de taxe şi impozite, acela să fie ajutorul post investiţie. Asta fac alte ţări, au sisteme hibride. Dacă este o planificare strategică pentru investiţii atunci România va merge mai departe“.

 

Andrei Cionca, CEO, Impetum Group

Problema principală, nu doar în zona industriei prelucrătoare, ci în toată economia României, este cum aducem capital în economia locală la nevoia reală.

Există două paliere care nu se întâlnesc deocamdată: există prea mulţi bani şi prea puţine investiţii.

Avem nişte rezerve mari de bani în România, care deocamdată nu sunt accesate sau utilizate la adevăratul potenţial. Avem banii din fondurile de pensii, care intră în capitalul de lucru al fondurilor de investiţii, undeva la 1,4 mld. lei. A doua resursă foarte mare de capital sunt depozitele bancare. Există mulţi bani care stau în depozite.

Este momentul să avem servicii de intermediere prin care banii mulţi să ajungă la nevoia reală a economiei. Fondurile de private equity, companiile listate pe Bursă, pot reprezenta astfel de  vehicule prin care cele două extremităţi să se întâlnească – banii foarte mulţi care nu sunt puşi la lucru cu nevoia foarte mare de capital în economia locală.

Legislaţia din România permite fondurilor de pensii să investească în aceste vehicule de private equity un procent de 1% din capital. Pare foarte puţin, dar sumele sunt impresionante. La 31 decembrie 2023, sumele care puteau fi alocate se ridicau la 255 mil. euro.

 

Ionuţ Bindea, CEO al ROCA Industry

Ce vrem să încurajăm este o industrie  de anvergură, să reconstruim campioni regionali care să se bată cu marii mamuţi din străinătate, să repunem economia românească pe harta Europei, avem nevoie de anvergură şi de know-how.

Suntem într-un context global care ne permite să creştem dacă ne jucăm cartea cu atenţie şi dacă construim pe plusurile pe care le avem ca să recâştigăm o poziţie din trecut, să ajungem în zona în care să avem acces la contracte mari şi relevante.

Suntem o economie cu multă granularitate, această granularitate ne dă agilitate dar ne ţine departe de tot ce înseamnă anvergură, capacitatea de-a plăti cele mai noi inovaţii şi tehnologii.

Finanţarea care vine astăzi dinspre zona publică este la extreme, cea mai mare parte a finanţării merge spre IMM-uri, cu cât este mai mică compania cu atât mai multe posibilităţi de finanţare există. Dar nu de acolo  va apărea creşterea de productivitate, impactul şi nu aşa se va rezolva deficitul comercial.

Ca şi holding avem 9 companii, 12 fabrici, activitate în 3 ţări, 1200 de angajaţi. Prin structura pe care o avem suntem excluşi de la orice formă de finanţare a IMM-urilor. Pentru că ne-am unit depăşim limita de companie mică sau mijlocie.

Nevoia noastră astăzi este pe zona de finanţare. Avem o companie locul 3 în UE pe nişa ei de producţie. Ajungând acolo deja suntem la nivelul la care pentru noi partea de robotizare este ceva ce facem deja, avem companie cu robot implementat, ne uităm şi avem proiect de AI (inteligenţă artificială), cu camere si recunoaştere care să facă verificarea de CTC (calitate) la finalul fluxului. Zona asta ne va duce la acelaşi nivel tehnologic cu vestul Europei, dar la capitolul financiar suntem mult în urma lor.

 

Răzvan Rughiniş, profesor, Universitatea Naţională de ştiinţă şi Tehnologie POLITEHNICA Bucureşti

Fabricile de astăzi nu mai sunt fabricile de acum 30 de ani, asta le transmit  studenţilor, cred că o mai bună conexiune între studenţi şi pentru noi ca învăţământ românesc este benefică.

Principala competiţie a învăţământului românesc este cea cu o imagine adesea exagerată a învăţământului european şi internaţional. Mulţ tineri din liceu care pleacă nu se mai întorc. Percepţia studiilor în Occident este una pozitivă, am încercat să o ancorez în metrici.

Învăţământul românesc tehnic este mult peste toate ofertele europene, am căzut victima mentalităţii din prezent, imaginea negativă a României se transformă într-o încurajare a abandonării ţării.

Avem cel mai mare număr de programatori la mia de locuitori, dar nu se întâlneşte de exemplu programatorul cu fermierul român. Nu creăm contextul ca aceştia să se întâlnească ca oameni, ca cetăţeni, într-un context de win win.

 

Eduard Kober, director de achiziţii, Kober Piatra Neamţ

Am încercat să obţinem fonduri europene în zona de cercetare şi dezvoltare, dar au venit cu o provocare, cu necesitatea de-a crea locuri de muncă. Avem 50 de oameni specialişti din diferite domenii ale industriei vopselurilor, ale răşinilor. Iar provocarea a fost să aducem alţi 50 de oameni suplimentar.

Investiţia în acest proiect se ridică la 15 mil. euro, vrem să construim un centru de cercetare unde să unim toate departamentele pe care le avem.

Fondurile pentru cercetare dezvoltare au fost fonduri proprii, am făcut investiţii şi în zona de producţie vopsea industrială şi depozite. Suntem în implementare pe industria 4.0, care înseamnă partea de automatizare a proceselor.

O provocare este capacitatea companiilor de-a se adapta la noile generaţii, salariul nu este totul. Tinerii aşteaptă o  perspectivă concretă de construire a carierei.

 

Mirona Daia, director politici industriale şi finanţări pentru industrie, Ministerul Economiei

Dincolo de dezvoltarea sau menţinerea industriei, avem şi obiectivele  privind neutralitatea climatică, astfel că menţinerea competitivităţii industriei trebuie abordată integrat.

Pe de o parte vorbim de tranziţia către neutralitatea climatică, iar pe de altă parte, trebuie să existe soluţii astfel încât să menţinem şi să dezvoltăm industria pentru a deveni competitivă pe piaţa locală, dar şi pe pieţele externe.

Încercăm să creionăm politica industrială în funcţie de sectoarele industriale, atît cele cu potenţial, dar şi cele care necesită o abordare mai amplă.

Este o schemă de ajutor de stat care are ca obiectiv întreaga industrie prelucrătoare. Mai există o schemă de ajutor de stat cu focus pe industria materialelor de construcţii. Urmează să deschidem un nou apel pentru industria prelucrătoare, şi anul acesta avem un focus pe industria siderurgică, cu precădere pe sectorul metalurgic.

 

Ştefan Vuza, preşedintele combinatului chimic Chimcomplex

Am semnat un protocol cu Guvernul României săptămâna trecută, care are mai mulţi paşi. Miercuri se semnează protocolul între Chimcomplex şi Romgaz, prin care căutăm o soluţie să revitalizăm industria de îngrăşăminte.

Reindustrializarea este bună, dar nu făcută fără logică. Modelul de astăzi are sens doar dacă facem reindustrializare acolo  unde avem un lanţ, să trecem de la modelul de marje mici şi salarii mici la modelul de marje mari şi salarii mari.

În industrie se potrivesc doar acele bresle care încep de la materia primă. În foarte multe din breslele din industrie nu avem şanse să supravieţuim, dacă nu ai 80% din costuri sub controlul tău. Trebuie să ai toate elementele în competiţie pentru că altfel vei da faliment.

Să dezvoltăm industriile care procesează materia primă din ţară,  avem lemn, să facem celuloză din lemn, toate combinatele de celuloză sunt închise şi importăm 400.000 de tone de celuloză în fiecare an.

 

Dragoş Damian, CEO, Terapia

Construim cu 6 mil. euro fonduri proprii un depozit de produse finite la Terapia. Acest depozit este semirobotizat, semiautomatizat. Industria farmaceutică este o ramură strategică, este o industrie care are nevoie de ajutorul autorităţilor. 

Sunt  trei probleme pe care le văd: durata de autorizare a investiţiilor industriale, sistemele de sprijin de ajutor de stat pentru finanţare şi resursa umană.

Sunt foarte multe corporaţii care au bani şi nu au nevoie de ajutor de stat, dar pentru aceste companii ca postinvestiţie ar fi bine să existe scheme de ajutor, de exemplu energie pe gratis,  parte din investiţia făcută să fie plătită sub această formă.

Nu am nevoie de ajutor de stat ca să aduc o investiţie de 20 mil. euro într-o fabrică nouă, dar mi-ar prinde bine o schemă mai relaxată de taxe şi impozite, acela să fie ajutorul. Asta fac alte ţări, au sisteme hibride. Dacă este o planificare strategică pentru investiţii atunci România va merge mai departe.

 

Mihai Boldijar, vicepreşedinte regiunea România şi Bulgaria, Grupul Bosch & managing director, Robert Bosch SRL

O industrie nu se poate dezvolta fără finanţări, strategii, resurse, obiective. Dacă nu ai câteva componente clare, factorii de succes pot fi diminuaţi. Este nevoie de un parteneriat, jucătorii din economie să vorbească cu Ministerul Economiei, cu Ministerul de Finanţe, al Energiei şi Agriculturii.

Când discutăm de industrie trebuie discutat cu toate ministerele conexe, acest grup de lucru  este foarte important, nu din perspectiva finanţării dar din perspectiva punerii de acord a tuturor factorilor ca să putem dubla PIB-ul.

Putem să dezvoltăm campioni regionali cu  o strategie coordonată cu toţi jucătorii, resurse generoase şi accesibile şi un parteneriat între industrie, jucătorii din economie şi autorităţi.

Provocări: resursa umană. Am pornit în urmă cu  10 ani de zile cu promovarea acestui învăţământ dual în ideea de-a crea specialităţi de care avem nevoie şi ca aceşti tineri să rămână în unităţile noastre pentru că avem planuri mari de dezvoltare.

 

Bogdan Cernescu, head of corporate banking, BCR; membru, Confederaţia Patronală Concordia

În toate discuţiile pe care le avem cu autorităţile, spunem că în 10 ani ar trebui să încercăm să dublăm PIB-ul. Pornind de la această ţintă, care nu este simplă, trebuie să alegem zonele de interes, şi să începem să dezvoltăm programe educaţionale astfel încât să cultivăm inteligenţă şi să convingem generaţiile care vin din urmă să rămână în ţară.

Pe plan global, dacă până în urmă cu câţiva ani, asistam la o fugă a generaţiilor tinere din zona meseriilor, acum lucrurile încep să se schimbe. Acum există multă tehnologie care face ca activităţile de bază să fie foarte simple, iar lucrul acesta face ca meseriile să redevină foarte atractive pentru generaţiile tinere. De la lucrul acesta trebuie să plecăm.

Este un moment potrivit să vorbim şi despre cum putem să punem la lucru resursele IT din România astfel încât să dezvoltăm produs românesc şi să ajutăm statul şi economia să se digitalizeze.

 

Ionuţ Lianu, ofiţer şef management active şi pasive, CEC Bank

Trebuie să evoluăm dinspre combinaţia de marje mici cu salarii mici, care până acum a fost un avantaj competitiv, către marje mai mari, care înseamnă valoare adăugată mai mare, cu salarii mai mari. Lucrurile merg mână în mână. Acesta este unghiul din care se uită băncile atunci când finanţează.

Băncile nu sunt jucătorul din economie care îşi poate asuma cel mai ridicat nivel de risc. Avem nevoie ca de apă de aceste fonduri de private equity. Este clar că în economie există prea puţin capital de risc pentru cât este de mare potenţialul de finanţare bancară.

Căutăm să finanţăm antreprenori care îşi doresc să crească, să obţină un loc cât mai bun pe lanţul valoric, şi să avem la un moment dat companii mari care se internaţionalizează, care reunesc lanţuri valorice nu numai local, dar şi în regiune.

 

Radu Timis Jr, CEO, CrisTim

Ca angajator, avem un rol important în a investi în oameni, dar şi statul trebuie să creeze baza solidă de învăţământ care să favorizeze apetenţa acestor oameni de a se integra într-un sistem de lucru.

Pe lângă problema cu forţa de muncă, există problema predictibilităţii fiscale şi legislative. Facilităţile fiscale promise iniţial de stat pe 5 ani, au fost susţinute 1 an, timp în care pragurile de subvenţionare au fost modificate de două ori. În momentul în care ai un plan pe 5-10 ani de dezvoltare, aceste măsuri au un impact extrem de mare în planurile companiei.

Am depus un proiect important în prima sesiune  a programului INVESTALIM, de extindere a capacităţilor de producţie şi de logistică. Ne-am propus să intergăm mai multe verigi pe partea de procesare.

Importăm aproape 40.000 tone de carne pe an, echivalentul a peste 100 mil. euro, bani care ar fi putut rămâne în economia locală. Toţi aceşti bani dispar însă pe întregul lanţ de integrare pe verticală.

 

Adrian Cătălin Bulboacă, managing partner, Bulboacă & Asociaţii

Preferinţa noastră este în zona industrială şi a producţiei, de aceea proiectele noastre gravitează în jurul dezvoltării unor obiective economice, extinderea şi crearea de noi capacităţi de  producţie.

Aş adăuga revitalizarea unor obiective industriale care au ajuns în stadiul actual.  Există investitori care au început să se uite la astfel de obiective şi sunt investiţii care nu vizează o investiţie de portofoliu ci crearea unor sinergii între activitatea actuală şi ceea ce s-ar putea adăuga prin achiziţia unor astfel de obiective.

Industria reprezintă coloana vertebrală a relansării economice a unei ţări. Ca domenii aş paria pe chimie, farma, industria alimentară. Consider că trebuie toţi să contribuim la relansarea economică şi culturală a României.

Noi ne axăm preponderent pe proiecte ce vizează dezvoltarea unor capacităţi noi de producţie, extinderea la nivel naţional a unor companii şi ca un trend extinderea pe plan internaţional.

 

Radu Ionescu, general manager, LIBERTY Galaţi

Producţia maximă a combinatului este de 3 milioane de tone de oţel pe an. În 2021 am produs 2 milioane de tone de fontă. În 2022, când a început conflictul din Ucraina, producţia a scăzut la 1,4 milioane de tone, iar pentru 2023 este o scădere substanţială pe care însă, o vedem reversată anul acesta.

Ne focusăm pe recâştigarea cotei din piaţa locală. Deja ponderea livrărilor locale în livrările totale a crescut cu aproape 20% faţă de ultimii doi ani.

Pentru a creşte campioni industriali trebuie să ne asigurăm că actualii jucători rămân viabili şi sunt aici şi peste 30 de ani. Nu ar trebui să trăim în paradigma măsuri pentru IMM-uri şi măsuri pentru companiile mari. Cele două categorii sunt interdependente. La Liberty Galaţi avem peste 1.000 de furnizori, dintre care mai mult de 900 sunt IMM-uri, şi aprximativ 40% din regiunea Galaţi-Brăila.

 

Tudor Avram, mentor, First Tech Challenge, Naţie prin Educaţie; absolvent, Universitatea Cambridge

First Tech Challenge şi competiţia adusă în România de către asociaţia Naţie prin Educaţie aduce învăţământului preuniversitar din România pluridisciplinaritate şi lucrul în echipă. Şcoala din România nu te învaţă cum să lucrezi în echipă. Asta încercăm să facem noi, la First Tech Challenge. Învăţăm copiii cum să lucreze în echipă, cum să strângă fonduri cu care să participe la competiţii.

60% dintre copiii care au trecut prin echipa noastră au ales să studieze în afara ţării. Majoritatea în Olanda, dar avem studenţi şi în SUA.

Tinerii aleg să plece la facultăţi din afară pentru oportunităţile care apar după ce termină studiile. Vorbesc de oportunităţile care apar în cazul facultăţilor tehnice.

Industria este mai aproape, există proiecte pentru companii din industrie. Industria era aproape de mediul economic.

 

Teodora Tricorache, studentă, ASE Fabiz

În România există spaţiu pentru tineri, pentru antreprenoriat, pentru companiile independente, să crească mai mult şi să se extindă în afară. Consider că oportunităţile pe care le are România nu există în alte ţări vestice din Europa.

Colaborarea cu mediul privat este esenţială încă din studenţie, colaborarea multidisciplinară.

Un exemplu de bună practică pe care l-am văzut în Olanda este parteneriatul public-privat între facultăţi. Existau anumite cursuri în care cei de la facultăţile economice formau echipe multidisciplinare cu cei de la facultăţile tehnice, de inginerie.

În Olanda, învăţământul este foarte impersonal, spre deosebire de cel din România. Acesta este avantajul nostru. Suntem un popor care reuşeşte să stabilească relaţii reale între oameni, un lucru foarte bun pe care putem să-l maximizăm.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Urmează ZF Bankers Summit'24