Din ce îşi poate face România un brand de ţară?

Brandul de ţară al României este al 48-lea cel mai valoros din lume, fiind depăşit de cele ale Iranului, Ungariei şi Pakistanului, într-un clasament condus detaşat de marile puteri economice şi politice - SUA, China şi Japonia. România a urcat o poziţie în top faţă de anul anterior, primul de pandemie, când România ca brand de ţară valora doar 160 mld. dolari (faţă de 178 mld. dolari în 2021), conform unui clasament al Brand Finance, o companie independentă de evaluare de brand. Aceste date ilustrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că piaţa locală nu are un nume (brand de ţară) puternic şi e spaţiu mare de îmbunătăţire. Întrebarea e cum.

Brandul „România“ îi duce pe mulţi străini cu gândul la Dracula. Pe buzele altora, apar nume precum Hagi şi Simona Halep. Dacia este şi el menţionat uneori, deşi mai rar, fiind una dintre cele două branduri româneşti de produs cu adevărat internaţionale, alături de Bitdefender. Ele sunt astfel un portstindard pentru alte nume care, la rândul lor, au intrat în această cursă de a cuceri lumea.

Momentan însă, nu există niciun brand autohton suficient de puternic pentru a pune România pe buzele consumatorilor de pe tot globul, pentru că, în realitate, există încă oameni care nu ştiu unde să poziţioneze România pe hartă. Totuşi, e greu să ai un brand fanion, cu adevărat atotcunoscut, şi atunci există altfel de iniţiative.

„În străinătate nu se vinde un brand sau o anumită etichetă, ci se vinde originea produsului. Trebuie să ne construim o reputaţie, să fim numărul 1 al apelor minerale“, spunea anterior Jean Valvis, preşe­dintele Valvis Holding, grupul care deţine marca Aqua Carpatica. Sunt însă, în cazul României, apa mi­nerală, vinul sau turismul suficient de puternice pentru a face asta?

„Ce creşte împreună merge împreună şi trebuie promovat îm­preună. Gastronomia locală este un factor apreciat în turism. Atât cra­mele, cât şi producătorii de brân­zeturi, specialităţi din carne sau alte pro­duse locale trebuie să se cu­noască şi să se promoveze în aso­ciere. Şi astfel să promoveze şi Ro­mânia“, spune Alina Iancu, fonda­toarea Revino Cheese and Wine, un business care oferă pachete gastro­nomice şi care organizează şi eveni­mente de profil.

Franţa şi-a făcut din gastrono­mie un brand incontestabil, la fel şi Italia şi Spania. Vinul şi turismul au venit şi ele în această „horă“ şi fiecare are un cuvânt greu de spus. Nu e ne­voie însă să ne uităm atât de de­parte, în Occident, pentru exemple. În ultimul deceniu, Republica Moldova a reuşit să se poziţioneze pe harta mondială ca un important producător de vin, deşi e mult în urma României din punctul de vedere al producţiei sau al suprafeţei cultivate. Şi totuşi, piaţa locală este prea puţin cunoscută peste hotare când vine vorba de licoarea lui Bacchus, iar asta în contextul în care este pe locul şase în Europa şi între primii 15 jucători la nivel mondial. „Vinul românesc are tot ce îi trebuie pentru a sta la masă cu cele din Italia sau Franţa. Este absolut indispensabil să fie recunoscut ca brand de ţară“, spune Marinela Ardelean, international wine expert.

În concluzie, România are cu ce se mândri, are ingredientele necesare pentru o reţetă de brand de ţară de succes. Dar asta e doar teoria. Lipseşte practica!