Supliment ZF Branduri românești

Povestea afacerilor şi a brandurilor româneşti e dusă mai departe de noua generaţie. Moştenitorii au început să se implice în businessurile familiilor lor

26 feb 2021 Autor: Cristina Roşca

Istoria capitalistă a României abia a trecut pragul primelor trei decenii, această perioadă fiind sinonimă cu iniţiativa privată pe plan local. Astfel, afacerile antreprenoriale sunt tinere încă, motiv pentru care abia acum începe să se facă transferul de la prima către cea de-a doua generaţie. Situaţiile în care vorbim deja de nepoţi în business - deci de trei generaţii ale aceleiaşi familii - sunt prea puţine încă.

Claudiu Necşulescu şi tatăl său, Liviu Necşulescu, au readus la viaţă businessul Jidvei în anii ’90 după o perioadă grea pentru unul dintre cei mai vechi producători de vinuri de pe plan local. Acum, Maria şi Ana Necşulescu, fiicele lui Claudiu Necşulescu, sunt implicate la rândul lor în business. Aceasta este o situaţie rară, dat fiind că foarte puţine dintre businessurile româneşti antreprenoriale reuşesc să ajungă la cea de-a treia generaţie.

„Eu sper ca această reţetă să o pot duce şi mai departe. Povestea mea în această companie a început acum 20 de ani, pe când tata şi bunicul au preluat actuala firmă, pentru că din acel moment am putut observa câtă muncă şi cât efort presupune conducerea unui business de dimensiunile Jidveiului, dar şi cât de satisfăcător este să reuşeşti. În toţi aceşti ani am reuşit să învăţ şi să îmi doresc pentru mine acelaşi lucru, să duc mai departe ceea ce părinţii mei au reuşit“, spunea recent Maria Necşulescu într-un interviu pentru ZF. Compania din Alba deţine 2.500 de hectare de viţă-de-vie şi patru crame la Jidvei, Tăuni, Blaj şi Bălcaciu, iar anual îmbuteliază circa 15 milioane de sticle de vin.

O situaţie relativ similară este cea a lui Octavian Radu, unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori locali, care are acum în portofoliu mai multe businessuri, printre care lanţul de librării Diverta, compania de logistică TCE, producătorul de componente auto Flaro şi firma de poştă Pink Post. El şi-a început cariera în antreprenoriat alături de părinţii săi, mai degrabă decât să preia ştafeta de la aceştia. Au lucrat iniţial cot la cot, iar apoi drumurile lor profesionale s-au separat, el dezvoltându-şi afacerile inde­pendent. Acum a venit momentul să predea el ştafeta, dar asta nu înseamnă că se şi retrage din afaceri, după cum scrie chiar el în cartea autobiografică My Way. A început să facă transferul către unul dintre fiii săi care acum află secretele tuturor afacerilor pentru ca apoi să îşi creioneze propriul său drum în business. Octavian Radu are cinci copii şi deşi doar unul e implicat direct în activitatea Octra Holding (umbrela pentru toate afacerile), „microbul“ antrepreno­riatului a fost transmis mai departe şi către alţii care însă şi-au dezvoltat propriile lor proiecte. Există şi copii care însă nu vor să meargă pe această cale, iar tatăl lor este convins că cel mai important e să facă ce le place.

Sunt mai multe exemple în businessul autohton de copii care nu au vrut să se implice în afacerea familiei, motiv pentru care fonda­torii au ales să vândă către un fond de investiţii sau către un grup străin. Unul dintre exemplele concludente în acest sens este cel al familiei lui Marcel Bărbut, care a construit Adeplast, unul dintre cei mai im­portanţi jucători din domeniul materialelor de construcţii. Antre­prenorul a încetat din viaţă acum câţiva ani, iar fii săi (patru băieţi) au preluat afacerea doar pentru a o vinde rapid pentru peste 100 mil. euro unui grup străin. Îngheţata Betty Ice, farmaciile Help Net şi berea Neumarkt sunt alte branduri româneşti create de antreprenori locali, dar care în urma unor tranzacţii de zeci sau chiar sute de milioane de euro au ajuns în portofoliul unor giganţi străini.

Există totuşi şi mărci precum Kober, Aqua Carpatica şi Transavia care au fost construite de oameni de afaceri români şi nu doar că nu au fost înstrăinate de familie, dar au început transferul către cea de-a doua generaţie. O statistică mai veche a Asociaţiei Reţeaua Afacerilor de Familie România (Family Business Network România - FBN), asociaţie ce a luat naştere în anul 2012 şi care urmăreşte să popularizeze în România conceptul de „family business“, arăta că o treime dintre afacerile de familie din România ajunge la a doua generaţie, 10% sunt predate şi celei de-a treia generaţii şi doar 3% trec acest prag şi ajung la cea de-a patra generaţie. Printre membrii asociaţiei se numără unele dintre cele mai mari afaceri locale, precum Catena, Fan Courier şi Cris-Tim.

Există businessuri create cu gândul de a fi vândute. Există şi acele cazuri când afacerile au fost create pentru a fi duse mai departe, doar că a existat un moment în care antreprenorii au realizat că nu au capitalul, moştenitorii, forţa de negociere sau know-how-ul să meargă singuri. Iar pe de altă parte, mai sunt şi excepţii.

„Părinţii mei au început acest business în forma în care este el azi. Aveau experienţă în domeniu (la fel şi bunicii - n. red.), dar în '90, după Revoluţie, au trecut în privat, au început să construiască pas cu pas“, spunea recent Nicu Bocancea, unul dintre cei doi fii ai familiei Avramiţă, care duce mai departe tradiţia Florăriilor Iris. El adaugă că s-a alăturat activităţii de când s-a născut, dar businessului efectiv la 18 ani. Atunci i-au făcut părinţii săi carte de muncă şi a intrat cu acte în regulă în business. Apoi, când a terminat facultatea, acesta i-a devenit job full-time. Şi aşa a rămas.