Supliment ZF - După Afaceri Premium – septembrie 2025

De amorul artei

Nu ştiu ce căutam în zona aia a Bucureştiului, la câteva minute de mers pe jos de parcul Cişmigiu, pe malul Dâmboviţei. Nu e o zonă în care merg des. Aşa că nu ştiu exact când a apărut. Ce ştiu e că la început de iunie am ridicat privirea şi pe lateralul unei clădiri am văzut-o. O pictură murală cât întregul imobil. Am imortalizat-o rapid. Nu mi-a ieşit prea bine (fotografia), dar nu mi-a ieşit din minte nici imaginea, despre care am aflat apoi că face parte din campania de 30 de ani a McDonald’s în România. Trei luni mai târziu, aceeaşi lucrare îşi găseşte loc chiar în paginile acestei ediţii a După Afaceri Premium, unde analizăm cum brandul american a mers dincolo de zona de restaurante şi a reuşit să devină un fenomen cultural. De la burgeri la artă e doar un pas?! Arta murală a schimbat faţa multor oraşe, de la Bogota, Columbia, la Georgetown, Malaysia. Sunt puţine metropole unde să fi ajuns şi să nu fi fotografiat o astfel de creaţie. E o formă de artă care reuşeşte de multe ori,să transmită poveşti despre un loc, un cartier, un oraş. Dezvăluie secrete dacă ştii să o „citeşti“. Până nu de mult, Bucureştiul părea că nu are prea multe de spus în privinţa asta. |ntre timp, lucrurile s-au schimbat. Iar oraşul s-a colorat. Există chiar şi o hartă a street-art-ului românesc pe un-hidden.ro, pe care eu am descoperit-o acum câteva săptămâni. Sunt câteva zeci de lucrări care aşteaptă să fie citite pe această platformă şi admirate live. Şi nici nu sunt toate aici. Iar în timp, probabil (sper eu), vor mai apărea şi altele. Există multe forme de artă. Şi fiecare are rolul său. Ce mi se pare că face graffiti-ul e că deschide ochii unor oameni care altfel nu ar avea multe ocazii să intre în contact cu arta. Creează context. Nu ştiu dacă e suficient. Probabil că nu. Dar e un început. Apoi, ei pot merge mai departe către pictură, fotografie, sculptură, artă multimedia. Sunt multiple forme. Şi tot mai apar altele noi. Pe unele dintre ele vi le aducem în prim-plan chiar în acest număr al revistei. Discutăm cu artişti noi, dar şi cu unii consacraţi. Despicăm firul în patru cu galerişti, dar şi cu curatori. Despre frumos, sunt multe de spus. Am mai păstrat poveşti şi pentru data viitoare!

Dacă ai putea avea orice talent, pentru ce ai opta? Eu aş alege să am ureche muzicală, să pot să cânt frumos, mai frumos ca o privighetoare. Alegerea a fost relativ simplă şi asta probabil pentru că dacă la altele mă mai pricep – mai mult sau, mai degrabă, mai puţin –, cu muzica sunt mai paralelă decât sunt şinele de cale ferată. Unii zic că poţi învăţa să cânţi, că îţi poţi exersa vocea, că, de fapt, doar 4% dintre oameni sunt afoni cu adevărat. Ei bine, dacă e aşa, atunci eu sunt unul dintre aceştia din urmă. Cum am ajuns să scriu despre această inabilitate? Din simplul motiv că m-am trezit astăzi de dimineaţă cu o melodie în cap, pe care bineînţeles că o ştiam, dar nu o ştiam. Mai exact, nu ştiam cum se cheamă şi cine o cântă. Acesta e un alt „antitalent“ de-al meu când vine vorba de muzică. Ştiu melodii (multe), ştiu versurile lor pe de rost, dar nu am capacitatea de a reţine voci şi, aşadar, nu pot spune cine le cântă şi cum se numesc.

Şi cum încercam eu să reproduc melodia şi nu reuşeam, m-am frustrat ceva vreme, până când m-am luminat să caut pe net cuvântul care mi se tot învârtea în cap – „summertime“. Aşa am descoperit că, de fapt, era Lana del Rey cu Summertime Sadness. De ce melodia asta? Nu ştiu. Nu pot să zic că-mi place vara. Ba din contră, aleg oricând orice alt anotimp. Dar totuşi, nu pot spune nici că sunt tristă că zilele sunt lungi, că marea e caldă sau că salata de roşii e masa mea cea de toate zilele. Pentru că, de fapt, eu cu asta asociez vara. Nu neapărat cu vacanţa în sine, ci cu Grecia, cumva, cu mâncarea proaspătă şi colorată şi cu zilele care împing şi împing limitele nopţii. Pentru cei mai mulţi însă, vara e anotimpul de suflet. Pentru toţi aceştia (deşi nu numai), am conturat o ediţie a După Afaceri Premium plină de soare, de mâncare bună şi de călătorii. Vă plimbăm pe la crame, dar şi prin Delta Dunării şi pe litoralul românesc (simultan), pe Coasta de Azur şi prin însorita Spanie. Poposim scurt şi în judeţul Bacău, acolo unde, în jurul unui singur copac şi al unui mic iaz, s-a conturat un resort de 130 de hectare. Dar paşii (în realitate revista) ne vor purta şi prin Asia, unde viaţa se desfăşoară după alte ritmuri, unde tradiţiile sunt onorate, iar mindfulness nu e doar un termen, e o stare de spirit. Vom traversa apoi oceanul, până în Canada, unde vom face o călătorie gastronomică, încununată ulterior cu un whiskey american. Iar în final, ne vom întoarce acasă, pentru că şi aici putem să conturăm un loc care să ne facă să ne simţim ca în vacanţă. Dacă aţi obosit de cât ne-am plimbat cu gândul, în loc de o binemeritată pauză, vă invit să citiţi ediţia de vară a După Afaceri Premium! Are mult mai multe poveşti decât au încăput în acest text.

Lectură plăcută!