Polonia trece printr-o serie de schimbări majore în sectorul energiei, iar cele de anul acesta au valoare istorică. Şi-a construit un gazoduct până în Norvegia, de unde o companie poloneză extrage gaze, şi-a stabilit direcţia finală pentru construirea primei sale centrale nucleare, alegându-şi ca partener SUA, şi şi-a creat cea mai mare companiei energetică din Europa Centrală şi de Est.
La 1 noiembrie, Baltic Pipe a devenit complet operaţională. Este un simplu anunţ care ascunde o încărcătură cât criza europeană de energie de mare. Este vorba de o conductă de gaze care ar trebui să ajute Polonia să facă un pas uriaş spre independenţa energetică, ceva râvnit acum de aproape toate statele europene. Baltic Pipe este cel mai îndrăzneţ proiect energetic al Poloniei de după căderea comunismului. Conducta cu o lungime de 900 de kilometri aduce gaze naturale din apele Norvegiei în Danemarca şi apoi prin Marea Baltică în Polonia. Ea permite, de asemenea, ca gazele să fie transportate în sens invers, din Polonia spre Danemarca. Proiectul a fost scump, s-a lovit de o mulţime de piedici, a fost luat în râs, criticat, pentru a-şi arăta utilitatea când este cea mai mare nevoie de el, adică acum.
Proiectul comun al operatorului danez de transport de gaze şi energie electrică Energinet şi al GAZ-SYSTEM din Polonia are capacitatea de a transporta 10 miliarde de metri cubi (bcm) de gaze pe an în Polonia şi 3 miliarde de metri cubi pe an din Polonia în Danemarca, notează Reuters.
Planurile de construire a legăturii prin conducte au avut nevoie de aproape două decenii pentru a fi realizate. Proiectul a primit impulsul decisiv după ce operatorii de conducte danezi şi polonezi au semnat un memorandum de înţelegere pentru a-l construi în 2016. A fost criticat că nu ar avea justificare economică deoarece efortul financiar şi logistic este prea mare de vreme ce gazele naturale sunt una dintre cele mai ieftine forme de energie. Era pe vremea când multe state europene, în frunte cu Germania, credeau că se pot bucura de o petrecere eternă cu abundenţa de gaze cumpărate ieftin de la Rusia.
Germania a insistat chiar, în pofida avertismentelor, pe construirea unei dubluri a gazoductului Nord Stream 1, care o leagă direct de Rusia pe o rută ce ocoleşte Polonia şi Ucraina. Polonia a fost singura ţară din UE care după prima invazie rusă în Ucraina, în 2014, a reacţionat pentru a-şi reduce dependenţa de energia Rusiei. Baltic Pipe are exact acest scop.
Acum, odată cu apropierea iernii şi cum importurile ruseşti pe care Europa s-a bazat zeci de ani în mare măsură oprite, Europa are nevoie urgent de alternative. Comisarul UE pentru energie Kadri Simson a declarat pe 27 septembrie că conducta baltică este vitală pentru securitatea aprovizionării Europei.
Alături de aprovizionarea cu gaze naturale lichefiate (GNL), Baltic Pipe este esenţială pentru planul Poloniei de a elimina gazul rusesc din consum şi de a deveni mai independentă energetic. După invazia Ucrainei de către Rusia, ţara şi-a intensificat eforturile planificate de mult. în aprilie, Gazprom, monopolul rus al exporturilor de gaze, a oprit livrările către Polonia, invocând refuzul Varşoviei de a plăti în ruble. Contractul cu acest stat urma să expire abia după şase luni. Compania rusă acoperea atunci 45% din consumul de pe piaţa poloneză. Capacitatea Baltic Pipe de a livra gaze este sub cea a Nord Stream 1, de 55 de miliarde de metri cubi pe an, ceea ce este de aşteptat în condiţiile în care la NS au lucrat companii mari din Europa, inclusiv din Germania, şi Rusia, cum ar fi Gazprom. Importurile de gaze ale Uniunii Europene din Rusia s-au situat la155 de miliarde de metri cubi anul trecut. Cât de mult contează contribuţia Baltic Pipe s-a văzut atunci când livrările Gazprom prin intermediul Nord Stream au fost reduse la zero. Aproximativ 5,6 milioane de metri cubi de gaze au fost expediate zilnic în primele zile de funcţionare ale Baltic Pipe, ceea ce reprezintă 20% din capacitatea conductei, de 27,4 milioane metri cubi pe zi, şi acoperind aproximativ 15% din cererea actuală din Polonia. Noua sursă de aprovizionare ar trebui să contribuie la satisfacerea cererii în punctul de vârf din timpul iernii. Consumul zilnic în Polonia poate depăşi 60 milioane metri cubi pe zi când temperaturile scad sub 0 grade Celsius şi până la 80 milioane metri cubi când temperaturile scad la -15 C sau mai jos. Capacitatea totală a conexiunii echivalează cu jumătate din consumul de gaze al Poloniei în 2021, de aproximativ 20 de miliarde de metri cubi. Cererea din acest an este de aşteptat să scadă la 18 miliarde de metri cubi, deoarece preţurile ridicate au erodat consumul. Principala companie poloneză de gaze PGNiG a rezervat aproximativ 80% din capacitatea legăturii şi a declarat că va livra 6,5 miliarde de metri cubi în 2023 şi 7,7 miliarde de metri cubi în anul următor. Cea mai mare parte a combustibilului va proveni din producţia PGNiG de pe platforma continentală norvegiană şi printr-un contract pe 10 ani cu Equinor semnat cu câteva zile înainte de lansarea conductei. Punerea în funcţiune a Baltic Pipe s-a simţit şi pe bursa energiei, unde preţurile gazelor au scăzut. Proiectul, considerat răspunsul polonez la Nord Stream 2, a beneficiat de finanţare europeană gratuită de peste 200 de milioane de euro. Investiţiile totale se ridică la 1,6 miliarde de euro, din care jumătate au venit de la statul polonez. Nu toate au mers conform planului. Spre exemplu, în vara anului trecut, autorităţile de la Copenhaga au retras un permis pentru secţiunea daneză a conductei din motive ce ţineau de protecţia mediului. Decizia forţa Polonia să rămână cumpărător de gaze ruseşti. Conducta a fost inaugurată în cele din urmă în septembrie anul acesta, marcând îsfârşitul erei de dominaţie rusă în importurile de gazeî, după cum s-a exprimat premierul polonez Mateusz Morawiecki. În prezent, la circa 100 de kilometri est de Danemarca şi 75 de kilometri nord de Germania, Baltic Pipe se intersectează pe fundul mării cu gemenele Nord Stream. Conducta poloneză are tot viitorul în faţă, iar cele ale Gazprom zac găurite sau blocate de sancţiuni.
Departe de Rusia şi mai aproape de America
Americanii au câştigat cursa pentru prima centrală nucleară a Poloniei. Celălalt concurent a fost Coreea de Sud, iar polonezii au subliniat importanţa alianţei polono-americane în domeniul securităţii, care acoperă şi securitatea energetică. Acest parteneriat probabil nu se va opri aici, deoarece programul nuclear al Poloniei este mai extins şi prevede construirea a şase reactoare. Partenerul american care se va ocupa cu construirea industriei atomice în Polonia, Westinghouse, este acum în plină ascensiune după ce în 2017 a fost plasată sub protecţia legii falimentului pentru restructurare. Varşovia căuta un partener care să construiască o capacitate nucleară de 6-9 gigawaţi (GW) şi să asigure o finanţare de până la 49% din capitalul social al proiectului. Aceasta intenţionează să aleagă tehnologia pentru primele trei reactoare până la sfârşitul anului 2022, urmând ca primul reactor să intre în funcţiune în 2033. Construcţia primului reactor ar trebui să înceapă până în 2026, o investiţie de circa 20 de miliarde de euro. Polonia este singura ţară est-europeană membră a UE are nu are centrală nucleară.
În liga giganţilor de energie est-europeni tocmai a intrat cel mai mare dintre ei, o companie poloneză
PGNiG, compania poloneză de gaze care s-a ocupat de contractele cu Gazprom şi extrage gaze naturale din Norvegia, a primit întăriri. A fuzionat cu gigantul de petrol şi rafinare PKN Orlen. Acestea sunt două dintre cele mai mari companii ale Poloniei şi din Europa de Est. Importanţa lor strategică în actuala criză a energiei nu mai poate fi pusă la îndoială. Fuziunea a fost gândită înainte de penuria de energie, dar vine, ca şi finalizarea Baltic Pipe, la momentul oportun, când peste tot în Europa se vorbeşte de o implicare mai mare a statului în sectorul energiei. Colosul format prin înglobarea PGNiG în PKN Orlen ar oferi Varşoviei un astfel de levier şi un campion care poate juca în prima ligă europeană a companiilor de energie. Proiectul de fuziune a fost anunţat în 2020. Până să ajungă aici, PKN Orlen a mai preluat câteva companii mari de stat din sectorul energiei şi petrolului - Grupa Lotos şi Energa. Ideea fuziunii nu este deloc nouă. S-a discutat despre ea chiar şi înainte ca Polonia să devină membră a Uniunii Europene în 2004. Dar după ce Rusia a arătat primele semne de agresivitate, planurile au fost aduse într-o altă lumină şi accelerate.
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE