Mateusz MORAWIECKI: O economie puternică este importantă pentru securitate

Polonia este una dintre primele ţări din Europa care au revenit pe calea creşterii economice rapide. Încă din al doilea trimestru al anului 2021, nivelul PIB-ului l-a depăşit pe cel de dinaintea pandemiei. Revenirea a avut loc chiar mai repede decât ne aşteptam, ceea ce confirmă faptul că măsurile anticriză pe care le-am implementat s-au dovedit eficiente. Situaţia stabilă a finanţelor publice a făcut posibilă generarea unei rezerve financiare care a asigurat interesele a mii de companii poloneze şi a milioane de angajaţi. A fost posibil să se menţină nu numai locurile de muncă, ci şi o creştere a salariilor. Fără salarii cu adevărat mai mari, creşterea PIB-ului nu ar fi altceva decât un indicator gol, o capcană care pune în pericol atât politicile noastre sociale, cât şi pe cele economice.

Timp de mulţi ani după căderea comunismului creşterea economică a Poloniei a avut doar un impact minim asupra creşterilor salariale. În loc să fie centrată în jurul principiului solidarităţii, economia noastră a fost dominată de câştiguri de capital şi a fost astfel sortită să crească inegalităţile. New Deal-ul polonez pregătit de guvern îşi propune să remedieze această situaţie. Vrem ca roadele creşterii să fie împărţite în mod echitabil şi ca angajaţii polonezi să câştige în cele din urmă salarii la nivel european. Polonia doreşte să se alăture grupului liderilor europeni ai dezvoltării. În consecinţă, trebuie să uităm de modelul de dezvoltare care se bazează pe reducerea costurilor forţei de muncă şi pe construirea competitivităţii economiei noastre pe baza forţei de muncă ieftine.

Am realizat deja o mare parte din această muncă în ultimii ani. Polonia este în fruntea ţărilor OCDE în ceea ce priveşte creşterea salariilor. Salariul mediu în Polonia a crescut cu 25% comparativ cu 2015, în timp ce în ţările OCDE creşterea a fost de doar 5%. De asemenea, rămânem ţara cu unul dintre cele mai scăzute niveluri de şomaj din UE. În acelaşi timp, creşte productivitatea muncii - în perioada 2015-2019 a crescut cu aproximativ 5% pe an, cea mai mare valoare dintre toate ţările OCDE.

Ritmul de redresare după recesiunea indusă de pandemie este un semnal că, în faţa provocărilor globale de astăzi, economia poloneză a evoluat în direcţia corectă. Lansarea proceselor de reindustrializare în cadrul Strategiei de Dezvoltare Responsabilă s-a dovedit a fi benefică în contextul epidemiei care a afectat cel mai mult sectorul serviciilor. Cu toate acestea, trebuie să fim conştienţi de faptul că alte fenomene globale negative se profilează la orizont şi pot încetini semnificativ revenirea după COVID. Există, în special, un mare risc asociat cu situaţia instabilă din Orientul Mijlociu care poate declanşa o avalanşă de schimbări în întreaga regiune şi poate avea ramificaţii globale. Trebuie să presupunem că perioada hegemoniei SUA se încheie şi că geopolitica nu cunoaşte conceptul de vid. Locul Americii va fi luat cu siguranţă de altcineva, ceea ce înseamnă că se va schimba şi constelaţia de interese globale.

Prin urmare, nu este deloc surprinzător faptul că asistăm la un interes reînnoit pentru economie ca fiind unul dintre fundamentele securităţii sistemelor politice şi a statelor moderne. Aşa cum la mijlocul secolului al XX-lea puterea unui stat era măsurată prin potenţialul său militar, tot aşa în secolul al XXI-lea această forţă va fi definită de gradul de avansare tehnologică al acestuia.

Ar fi o greşeală totuşi să concluzionăm că potenţialul economic poate fi din nou construit pe principii neoliberale. Punerea economiei în centrul abordării noastre în materie de securitate trebuie să se bazeze pe o sinergie între forţele pieţei şi ale statului. Care sunt consecinţele abandonului de către stat al economiei, în timp ce multe dintre instituţiile sale sunt slabe? Răspunsul este oferit de exemplul Poloniei, ţară care a urmat dogma neoliberală timp de ani de zile. Pasivitatea statului nu numai că nu a condus la dezvoltarea unei pieţe libere, dar a generat denaturări ale concurenţei şi a favorizat o creştere neîngrădită a criminalităţii fiscale. Acesta a fost cazul, de exemplu, al aşa-numitelor Mafii ale TVA. 

Călcâiul lui Ahile al Poloniei a fost întotdeauna slăbiciunea sistemului de impozitare şi o serie de lacune în sistemul fiscal. Ne-am trezit din somn abia acum câţiva ani, când am demonstrat că statul este factorul cheie în reconstruirea eficienţei economiei. Gradul de neglijare este evidenţiat de faptul că unii oameni considerau simpla plată corectă a taxelor în Polonia drept o aberaţie. Dar în repararea finanţelor publice nu este suficient să schimbi atitudinile. Trebuie implementate soluţii specifice de consolidare a sistemului fiscal. În acest scop, am creat Administraţia Naţională a Veniturilor, concentrându-ne în acelaşi timp pe digitalizarea procesului de control al plăţilor fiscale. Efecte? Drept urmare, gaura TVA a scăzut cu până la jumătate, de la 24% la 12%. La rândul său, administrarea eficientă a impozitelor a sporit capacităţile operaţionale ale statului în ceea ce priveşte politica socială. Polonia a reuşit să atingă simultan trei obiective aparent contradictorii: implementarea unei politici sociale şi de investiţii ambiţioase, reducerea impozitelor şi reducerea deficitului bugetar.

Reducerea nivelului de datorii şi un sistem eficient al finanţelor publice au permis totodată statului să răspundă în mod adecvat la criza economică şi să dezvolte instrumente de sprijin pentru angajaţi şi companii, aşa-numitele Scuturi Anticriză şi Financiar. Este modul în care s-au salvat milioane de locuri de muncă, susţinând în acelaşi timp programe sociale cheie şi investiţii în infrastructură. Aceasta este aproape o demonstraţie ştiinţifică care dovedeşte că repararea sistemului fiscal creşte automat nivelul de securitate al statului.

Textul este publicat simultan în revista lunară poloneză „Wszystko Co Najwazniejsze“ ca parte a unui proiect derulat în colaborare cu Bursa de Valori din Varşovia.