Supliment ZF Rezidenţial. Atenţia pe privat: cine cumpără locuinţe noi din segmentul superior trebuie să mizeze şi pe învăţământ privat. Noile şcoli particulare prind avânt în noile cartiere rezidenţiale, în lipsa şcolilor de stat

♦ Åžcoala Mark Twain din cartierul Cosmopolis va fi gata pentru anul ÅŸcolar ce începe în septembrie, Verita începe un nou proiect pe str. Erou Iancu Nicolae în Pipera, iar Genesis a semnat deja pentru o ÅŸcoală în zona StrăuleÅŸti, lângă Petrom City ♦ Toate sunt investiÅ£ii private, iar taxele lunare în toate aceste ÅŸcoli trec de 1.000 de euro ♦ ÃŽn toate aceste ÅŸcoli private elevii învaţă într-un singur schimb care începe la ora 8 sau 9 dimineaÅ£a ♦ ÃŽn acest timp, autorităţile locale ÅŸtiu să încaseze taxe ÅŸi impozite, dar când vine vorba de investiÅ£ii, acestea se rezumă la postări pe Facebook ÅŸi afiÅŸe colorate cu „şcoala într-un singur schimb“ ♦ Realitatea arată că jumătate dintre ÅŸcolile de stat din BucureÅŸti învaţă în cel puÅ£in două schimburi.

Marii dezvoltatori de proiecte mixte şi rezidenţiale merg „all in“ şi pariază pe învăţământul privat, pe măsură ce con­struiesc mii de noi apartamente, iar infrastructura învăţă­mântului de stat bate pasul pe loc. Astfel, România se apropie tot mai mult de sistemul american, în care învăţământul de stat este unul cu caracter social, destinat celor care nu îşi permit o şcoală privată, în timp ce pătura socială superioară, care alege apartamente noi în proiectele de top, se poate duce către învăţământul privat.

Spre exemplu, Ciprian Ciucu, primarul sectorului 6, atunci când a fost întrebat de ZF dacă intenţionează ca primăria pe care o conduce să cumpere o clădire din cadrul unui proiect rezidenţial din sectorul 6, proiectată pentru a fi o grădiniţă, a răspuns că „prioritatea noastră este să construim grădiniţe în medii dezavantajate, nu în ansambluri rezidenţiale care vând apartamente cu 300.000 de euro. Nu va exista o astfel de achiziţie. Acea grădiniţă poate fi operată foarte bine în regim privat“.

De regulă, o şcoală privată costă între 500 şi 2.000 de euro pe lună. Cele mai scumpe ajung să coste 30.000 de euro pe an, adică sume comparabile cu cele percepute de universităţi de top din UK sau SUA, deşi elevul urmează clasele V-XII. Iar principala diferenţă dintre sistemul de stat este făcută de infrastructura de învăţare, de investiţiile în dotarea şcolilor, de facilităţile de sport şi recreere.

 

Realitatea din teren?

„Din totalul de 423 de unităţi de învă­ţământ preuniversitar de stat şi-au orga­ni­zat programul şcolar în două schim­buri 216 unităţi de învăţământ preuni­ver­sitar“, spune ISMB. Lipsa spaţiului şi nu­mă­rul mare de elevi au făcut ca jumătate dintre şcolile din Bucureşti să aibă un pro­gram de studiu organizat în două sau trei schim­buri, după cum arată un răspuns al Ins­pec­toratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB), transmis la solicitarea ZF.

Un număr de şapte şcoli au fost nevoite să adopte un program în trei schimburi, o măsură mai rară şi care arată adesea o presiune foarte mare pe spaţiul disponibil. Acest lucru îi afectează nu doar pe elevi, dar şi pe profesori şi programul şcolar general, care devine mai fragmentat şi mai obositor.

 

Noi campusuri private: Verita, Mark Twain, Genesis ÅŸi transformarea oraÅŸului

Verita International School începe construcţia unui nou campus de 15.000 mp în Amber Forest, suburbia verde dezvoltată de Alesonor în nordul Bucureştiului. Investiţia estimată este de 18 milioane de euro şi include grădiniţă, şcoală primară şi facilităţi sportive.

Şcoala Mark Twain a anunţat deschiderea unui campus nou în Cosmopolis – Ştefăneştii de Jos, o investiţie de 10 milioane de euro pentru un spaţiu care va putea găzdui până la 800 de elevi.

Genesis College, de asemenea, face o mişcare strategică, preluând Petrom Tower pentru a-l transforma într-o unitate educaţională de top, cu o investiţie de 2 milioane de euro.

Toate aceste proiecte au un punct comun: se dezvoltă în proximitatea ansamblurilor rezidenţiale noi sau în zonele în expansiune ale Capitalei.

 

Cum influenţează învăţământul privat piaţa imobiliară

Investiţiile în infrastructura educaţională privată au devenit un criteriu major în decizia de achiziţie a unui apartament sau a unei vile. Familiile tinere caută apartamente mai mari şi, implicit, încep să prioritizeze zonele care oferă şcoli şi grădiniţe de calitate.

„Nu este suficientă o grădiniţă. Familiile vor şcoală primară, gimnaziu, liceu. Este nevoie de o infrastructură educaţională completă ca să ţine locuinţa atractivă pentru ani de zile“, explică Ioana Necula, CEO Genesis College.

Dezvoltatorii imobiliari înţeg să construiască aceste facilităţi încă din faza de planificare, alocând teren şi resurse importante pentru a crea campusuri integrate în noile cartiere.

 

Pipera, Străuleşti, Tunari: polii educaţionali ai noii generaţii

Zona de nord a Capitalei s-a impus ca cel mai important pol educaţional privat. Pipera adăposteşte deja nume mari precum American School, Avenor College şi Little London. Acum, şi Străuleşti devine un punct de atracţie, cu Deutsche Schule şi Genesis College.

Tunari, o suburbie în plină ascensiune, va găzdui campusul Verita în cadrul Amber Forest, alături de alte dezvoltări rezidenţiale de anvergură.

„Zona Străuleşti s-a schimbat enorm: de la fosta platformă industrială, la un nou cartier rezidenţial care are nevoie de infrastructură educaţională. Fără şcoli bune, nu se poate construi un cartier durabil“, punctează Cosmin Savu-Cristescu, CEO Redport.

 

Costurile învăţământului privat: cine şi le permite?

Învăţământul privat nu este accesibil oricui. Taxele anuale depăşesc adesea 10.000 – 20.000 de euro, cu vârfuri de 30.000 de euro/an pentru licee premium. Aceste sume se adaugă unui cost deja ridicat al locuirii în proiecte premium, unde un apartament de 3 camere poate depăşi 300.000 de euro.

Totuşi, cererea continuă să crească, în paralel cu migraţia familiilor spre nordul Capitalei şi suburbii.

 

Statul, marele absent: în timp ce primăriile încasează taxe, învăţământul public stagnează

În ciuda creşterii demografice din Ilfov şi nordul Bucureştiului, statul nu reuşeşte să aducă infrastructură educaţională adecvată. Primăriile sunt preocupate de autorizaţii de construire, încasări şi PR, dar mai puţin de şcoli.

Datele privind evoluţia numărului de unităţi şcolare din sistemul preuniversitar de stat şi privat în perioada 2004–2023 arată că sistemul public a înregistrat o scădere semnificativă a numărului de şcoli. Dacă în 2004 funcţionau peste 14.000 de unităţi de învăţământ de stat, până în 2023 acest număr s-a redus la puţin peste 6.100, adică s-a înjumătăţit în două decenii.

Cele mai abrupte scăderi au avut loc în primii ani ai intervalului analizat, între 2004 şi 2006, când numărul de şcoli de stat a scăzut cu peste 6.000 de unităţi, cel mai probabil ca urmare a comasării şcolilor din mediul rural.

Pe de altă parte, sistemul privat a cunos?cut o creştere constantă şi susţinută în peri?oa?da analizată. De la doar 365 de unităţi în 2004, numărul şcolilor private a crescut de aproape trei ori, ajungând la 922 în 2023. Ritmul de creştere s-a accelerat începând cu 2010, iar în ultimii zece ani s-au adăugat în medie aproximativ 40–50 de noi şcoli private anual.

 

Educaţia, cheia noii urbanizări

Modelul american, în care învăţământul privat domină segmentul rezidenţial premium, prinde contur şi în Bucureşti. Fără investiţii publice serioase, învăţământul privat devine pilonul de bază al noilor comunităţi urbane.

În viitor, proiectele imobiliare de succes vor trebui să includă şcoli şi facilităţi educaţionale ca element central al planificării. Iar pentru familiile care caută un trai echilibrat, investiţia în educaţie devine la fel de importantă ca investiţia în locuinţă.