Supliment ZF Smart City. Eduard Dumitraşcu, Asociaţia Română pentru Smart City: În România sunt peste 1.000 de proiecte şi iniţiative de smart city. Topul este condus de Capitală şi sectoare, urmate de Cluj şi Iaşi

♦ Cele mai multe proiecte şi iniţiative sunt dezvoltate pe verticala de smart mobility, unde numărul acestora a crescut de la 260 în 2021 la 322 în 2022.

Peste 1.000 de proiecte şi iniţiative de tip smart city se derulează în prezent în România, în 144 de oraşe mari, medii şi mici din ţară, în creştere faţă de anul trecut, când erau peste 860 de proiecte şi iniţiative în 124 de oraşe, a explicat Eduard Dumitraşcu, preşedintele Asociaţiei Române pentru Smart City.

„Avem şi 470 de proiecte finalizate, dar aş spune mai degrabă că sunt iniţiative finalizate din cadrul anumitor proiecte. Dacă ne uităm în top, primăriile de sector şi Primăria Generală ocupă detaşat primul loc, cu 115 proiecte şi iniţiative, dar aici ar trebui să vorbim despre integrarea lor, despre cât de bine comunică între ele. Clujul este următorul în top, cu 63 de pro­iecte, pe prima poziţie dincolo de Capitală, urmat de Iaşi cu 56 de proiecte“, a spus el în emisiunea ZF Investiţi în România!, realizată în parteneriat cu CEC Bank.

În continuare, topul este condus de Alba Iulia, cu 49 de proiecte şi iniţiative de smart city, respectiv Sibiu cu 35 de iniţiative şi Oradea cu 26 de iniţiative. Dacă România arată din ce în ce mai bine ca volum de proiecte, preşedintele asociaţiei consideră că trebuie să discutăm mai mult despre expertiză şi integrare.

„Acum 5-6 ani în România nu prea se vorbea de smart city, astăzi oamenii au înţeles conceptul şi beneficiile, dar avem o problemă foarte mare de expertiză şi una de integrare“.

Dintre verticalele care formează conceptul de smart city, cele mai mutle proiecte sunt realizate în continuare în România pe verticala de smart mobility, unde datele oferite de asociaţie arată 322 de proiecte în 2022, în creştere de la 260 de proiecte în 2021, respectiv 188 de proiecte în 2020.

„În 2022 sunt 322 de proiecte axate pe modernizarea transportului şi a managementului de trafic, aici unde vor fi investiţii foarte mari în Bucureşti, Constanţa, Buzău, încep să iasă şi aceste proiecte din zona de regenerare urbană, care vor avea şi foarte multe componente în zona aceasta“.

De cealaltă parte, România „stă rău“ la capitolul smart citizen care se referă mai mult la implicarea populaţiei atât în guvernarea mediului înconjurător, cât şi la implicarea civică.

„România stă foarte rău la iniţiative smart citizen, care înseamnă iniţiative civice, înseamnă transparenţă, bugetare participativă, s-au mai făcut doar câteva astfel de proiecte la Cluj, la Braşov, la Iaşi, anul acesta în premieră la Bucureşti am avut multe iniţiative, au fost câteva milioane de lei puse la dispoziţia societăţii civile, dar încă prea puţin“.

Autorităţile care conduc comunităţile locale din ţară sunt încă în urmă când vine vorba despre definirea unei strategii de dezvoltare în logica viitorului şi a componentelor de smart city. Totuşi, acestea trebuie să înţeleagă că proiectele pe care le vor dezvolta în următorii ani se află la intersecţia dintre nevoile populaţiei şi sursele de finanţare disponibile.

Eduard Dumitraşcu dă exemplul municipiului Buzău, unde autorităţile au ales să marşeze pe latura de economie circulară a componentei de mediu, reuşind să atragă un grant de 300 de milioane de euro de la guvernul federal din Germania.

„Este un grant pe care primăria l-a câştigat din partea guvernului federal din Germania, o competiţie de proiecte la care a participat. Se ştie deja că unele dintre cele mai mari facilităţi de reciclare din Europa sunt la Buzău şi pe aceste facilităţi autorităţile locale au învăţat să se dezvolte, să atragă finanţare. Au dezvoltat şi partea de educaţie, pentru că primele clase pe modelul finlandez în România sunt deja funcţionale de anul trecut la Buzău, avem cursuri de economie circulară, curiculă adaptată pe economie circulară. Este un exemplu de oraş care a învăţat că are nevoie de o poveste proprie“.

 

 Cazul Alba Iulia

În urmă cu 4-5 ani, conceptul de smart city era încă foarte tânăr în România, iar pentru multe dintre autorităţile locale din ţară acesta era inexistent. Totuşi, oraşul Alba Iulia anunţa încontinuu parteneriate, iniţiative şi proiecte-pilot care făceau titluri de presă şi conturau o poveste de „campion smart city“ pentru oraşul transilvănean.

Alba Iulia avea în urmă cu doi-trei ani aproape 120 de iniţiative şi proiecte de smart city, însă în 2022 acolo mai există doar 49 de proiecte active, ocupând locul patru la nivel naţional, în topul care nu ia în calcul Bucureştiul din punct de vedere consolidat.

„Ne ducem în 2016-2017, când proiectul de smart city de la Alba Iulia s-a născut pentru 1 decembrie 2018. În momentul acela s-a investit destul de mult în Alba Iulia, dar s-au creat şi foarte multe parteneriate, programe-pilot, aceste programe nu şi-au găsit drumul, pentru că ideea era să testeze 100 de soluţii şi tehnologii, să întrebe comunitatea cum li se par şi să continue cu propiectele aprobate de comunitate“.

Dar aici povestea s-a complicat, în sensul în care cetăţenii au răspuns pozitiv la mai multe proiecte, dar autorităţile locale nu au reuşit să găsească resursele financiare potrivite pentru implementarea lor.

 „Cu alte cuvinte, instalezi stâlpi smart energy pe câteva străzi, oamenii apreciază, dar primăria nu găseşte modelul financiar pentru proiect. La fel, instalezi Wi-Fi în spaţii publice, oamenii îmbrăţişează iniţiativa, dar nu găseşti modelul financiar. Pe lângă faptul că nu au atras partea financiară, nu au reuşit să ducă toate aceste iniţiative sub o singură cupolă, să ai o singură aplicaţie care să cumueze toate aceste tehnologii“.

Cazul Alba Iulia ar putea servi drept moment de învăţare pentru toate autorităţile publice locale din România care se avântă să deschidă proiecte şi iniţiative de smart city pe toate direcţiile, fără o strategie coerentă. Eduard Dumitraşcu spune că acest caz ajută deja alte autorităţi publice.

„Clujul a făcut o analiză foarte bună pe ce s-a întâmplat la Alba Iulia, primăria a simţit riscul de a avea 100-200 de iniţiative şi proiecte şi au început să integreze foarte bine. De asemenea, Iaşiul a înţeels această integrare şi sunt alte comunităţi care vin din urmă, dar ceea ce s-a întâmplat la Alba Iulia este un risc destul de mare în multe comunităţi care implementează orice se finanţează, fără să integreze“.

 

În spatele cifrelor

Unul dintre cuvintele principale răspândite în pandemie de autorităţi a fost „digitalizarea“, iar anii 2020 şi 2021 au adus un val de proiecte, susţinut din ce în ce mai mult şi de un val de fonduri disponibile pentru astfel de investiţii.

Totuşu, anul 2022 a adus şi o inflaţie ridicată, de peste 15%, care a pus presiune pe bugetele primăriilor. Eduard Dumitraşcu speră ca întregul context în care ne aflăm să determine autorităţile să atragă cât mai mult din fondurile structurale pe care le avem la dispoziţie şi din PNRR, în proiecte integrate de smart city.

„Inflaţia înseamnă o presiune pe atragerea de fonduri europene, o presiune pe guvern, pe autorităţile locale şi împreună să încercăm să înţelegem cum putem avea o absorbţie mult mai mare a acestor fonduri. De-asta este foarte important să înţelegem că nu ne mai putem juca, nu mai putem risca“.

Din cele aproape 80 de miliarde de euro despre care se discută pentru România la intersecţia dintre cadrul financiar multianual şi PNRR, acesta din urmă înseamnă 29 de miliarde de euro, împărţiţi în fonduri nerabursabile şi împrumuturi cu o dobândă redusă. Doar în PNRR există 7,1 miliarde de euro disponibili pentru digitalizare, de la smart city până la smart governance, dar şi pentru educaţie şi competenţe digitale.

„Noi acum suntem în perioada romantică, în care de deschid apeluri de proiecte, vorbim de sume de multe miliarde, încep să se depună proiectele, dar vor urma două perioade extraordinar de dificile, şi-anume perioada de după semnarea contractului, respectiv licitaţia, şi perioada de implementare. Eu nu cred că mai avem în momentul acesta suficientă resursă umană în România capabilă să implementeze proiecte de 80 de miliarde de euro în următorii şase ani“.

Eduard Dumitraşcu spune că este important ca autorităţile locale să nu mai cumpere tehnologie, echipamente, doar pentru că poate accesa fonduri pentru acestea, în cazul în care nu au un plan de a le folosi.

„Confundăm foarte mult partea de a cheltui bugetul cu partea de a investi, avem multe autorităţi locale care nu înţeleg acest lucru, nu maiputem să achiziţionăm diverse sisteme doar pentru că există finanţare. În schimb, avem în 70-75% din administraţiile locale cel puţin o cameră cu foarte mult hardware în cutii, sigilate, în orice moment se va duce un corp de control acolo cineva le va spune că aceea este investiţia, dar nimeni nu foloseşte echipamentele“.

Nu în ultimul rând, primăriile trebuie să apeleze la experţi externi atunci când vine vorba despre atragerea de fonduri nerambursabile, precum şi când vine vorba de achiziţia de competenţe necesare în implementarea unor proiecte multi-disciplinare.

„Este greu să îi ceri unui expert să înţeleagă 4-5-6 domenii, aşa cum va fi arhitectura acestor proiecte de acum înainte. Prin urmare, viziunea de dezvoltare în proiecte de smart city şi smart village va trebui să fie una de colaborare între industrii, între domenii, şi-atunci vom vorbi despre mediu, deşeuri, digitalizare, calitate aer, transport, păi unde găsim un astfel de expert în administraţia locală să acopere toate aceste zone? Dacă mai punem şi sănătatea publică şi riscurile din zona de securitate cibernetică a ieşit o ciorbă şi nu mai înţelege nimeni nimic. (...) Învaţă să lucrezi cu mediul privat, învaţă să te mişti foarte repede pentru că şi aceste fonduri sunt primul venit, primul servit“.

Mai mult, societatea civilă ar trebui să pună presiune pe autorităţile care nu atrag aceste fonduri şi care nu realizează proiecte integrate de care să beneficieze comunităţile pe care le conduc aceste autorităţi.

În acelaşi timp, Dumitraşcu este de părere că românii sunt mai reticenţi în a adopta soluţiile de smart city în România faţă de momentul în care se întâlnesc cu soluţii similare în ţări europene spre care merg ca turişti sau ca angajaţi.

„Românii când au început să iasă din ţară au văzut multe oraşe, comunităţi, aplicaţii, le-a plăcut să călătorească folosind o aplicaţie, să plătească online mai uşor, să aibă mobility as a service bine integrat ca în Londra, dar când ne întoarcem acasă, pe lângă faptul că nu înţelegem de ce plătim anumite servicii pe care acolo le plătim fără probleme, nu prea vrem nici să ne digitalizăm. Nu ne deranjează să instalăm o aplicaţie în Londra, la Viena, dar cu siguranţă ne deranjează dacă o instalăm la Bacău, Constanţa sau Iaşi“.

Ca imagine de ansamblu, el consideră că în România există progrese şi există proiecte şi iniţiative care se implementează. Ceea ce devine problematic însă este ritmul în care se întâmplă toate acestea.

„Aici e problema. Ritmul de implementare, nu dacă se întâmplă. Lucruri bune se întâmplă, comunităţile se dezvoltă, dar încă vorbim de aceste două Românii. Vorbim de una în special urbană, unde avem un sistem educaţional mai dezvoltat, vezi cazurile de la Cluj, Iaşi, Oradea, Braşov sau Craiova, unde se investeşte foarte mult în inteligenţă artificială şi se ştie foarte puţin acest lucru în ţară. Dar dincolo de aceste centre ubane avem o Românie rurală, una pe care nu reuşim să o aducem mai mult spre 2022, o Românie profund sărăcită“.