„La 22 de ani eram în ultimul an de facultate, studiam dreptul la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Îmi era destul de clar însă că nu voi urma un traseu profesional clasic în drept, aşa cum îşi doreau părinţii mei, magistraţi de carieră. Eram deja atras de ideea de a construi pe cont propriu ceva în business şi îmi doream să fac ceva care să producă un impact real.
La 22 de ani aveam deja spirit întreprinzător şi îmi amintesc că, împreună cu un bun prieten, am vândut în acel an bilete la o tombolă de Anul Nou, în încercarea de a câştiga nişte bani, însă am rămas cu un gust amar, pentru că ceea ce se promisese că vom putea câştiga s-a dovedit a fi o minciună.
Nu mi-au lipsit niciodată curajul şi nebunia de a încerca lucruri noi şi uneori chiar nebuneşti. Crescut fiind de patru intelectuali din acele vremuri, am avut mereu tentaţia să încalc din reguli şi să-mi câştig independenţa, dar am preţuit mereu valorile de bază.
Credeam încă de pe atunci în două mari valori care mi-au fost piloni de bază şi în anii care au urmat: încrederea şi colaborarea. Copil unic la părinţi şi bunici, mi-am dorit mereu să împart lucrurile cu alţii. La această vârstă, de 22 de ani, am aprofundat un parteneriat ce avea să reziste anilor, cu prietenul meu din facultate, Radu Lotrean, care avea să-mi fie şi unul din primii parteneri de business. Credeam de atunci în forţa echipei şi în puterea colaborării.
Am avut mereu încredere în mine că voi reuşi, prin muncă şi perseverenţă, să-mi duc la capăt orice vis şi, în egală măsură, am avut încredere în oamenii din jur şi am dăruit această încredere din oficiu, asumându-mi şi riscul că voi putea fi şi dezamăgit.“
