După un deceniu de îngheţ, România mişcă din nou din punct de vedere energetic. După un deceniu de nimic, anul trecut România a terminat anul cu 1.200 MW noi de energie, fără prosumatori. Paradoxal, cea mai mare investiţie finalizată a fost un grup pe cărbuni de 330 MW, o retehnologizare care a durat 10 ani. Atât durează lucrurile în România.
Anul acesta, doar pe investiţii certe, România va termina cu 2.500 MW în proiecte de energie mari, centrala de la Iernut va fi şi ea gata după aproape alţi 10 ani, peste care se adaugă eoliene şi solare sigure. Iar la anul, lucrurile ar trebui să se mişte şi mai bine.
O treime din Neptun Deep este gata, din 2027 iese gazul din adâncurile Mării Negre. Romgaz se uită la Azomureş şi este normal să o facă, iar odată cu lansarea forajului cel mai probabil vor veni şi alţi consumatori după mirosul gazului SIGUR şi apoi după ideea unei resurse mai ieftine. Accesul la resursă a devenit mai important decât preţul său, iar România are acces garantat de propriile ei resurse. Nimeni la nivelul UE nu mai are acest lux.
La Cernica, fabrica de baterii Prime creşte, următorul pas ar fi reciclarea şi dacă va fi aşa România va avea primul lanţ industrial născut din focurile tranziţiei energetice. Are rost acest proces, încă se întreabă unii? Dar poţi risca să mai fii captiv gazului rusesc sau să devii sclavul LNG-ului american? Da, panourile solare vin din China, dar odată montate produc energie timp de 25 de ani, timp în care se poate întâmpla orice. Iar la final de martie a mai venit o veste foarte bună. Comisia Europeană a adoptat pentru prima dată o listă de 47 de proiecte strategice în producţia internă de materii prime critice, iar România figurează cu trei astfel de investiţii. Este vorba despre Salrom Baia de Fier pentru extragerea grafitului, Euro Sun Mining pentru extracţia cuprului şi Verde Magnesium pentru extracţia magneziului. Pentru ca aceste proiecte să devină operaţionale sunt necesare investiţii de 22,5 miliarde de euro. Aceste proiecte vor beneficia de suportul Comisiei, al statelor membre şi al instituţiilor financiare pentru a deveni operaţionale.
De asemenea, vor beneficia de un proces de avizare coerent, astfel încât obţinerea avizelor să nu dureze mai mult de 27 de luni pentru proiectele de producţie şi de 15 luni pentru restul proiectelor, care vizează, de exemplu, zona de reciclare. Saltul este major având în vedere faptul că acum procesul de avizare poate dura chiar şi 10 ani, iar România are 3 proiecte strategice în această megacursă.
Ultimul val de investiţii în energie a fost în 2009-2014, iar la finalul său România a câştigat 4.400 MW de eoliene şi solare. Proiectul Neptun Deep a început din 2008, abia în 2027 ajunge la producţie. Americanilor de la BSOG le-a luat 12 ani să scoată gazul din perimetrul marin Midia şi să acopere acum 10% din producţia României.
Valul de investiţii în energie s-a transformat în îngheţ pentru că România a schimbat reglementările peste noapte. Gazul putea să fie deja în conducte, dar România s-a jucat iar cu focul.
Revenirea la şantier este un pas enorm, redresarea încrederii se câştigă în ani, am simţit-o toţi, de la casnici la industriali în facturi.
Acum suntem din nou cu mânecile suflecate. Să nu ne jucăm cu focul când suntem înconjuraţi de dinamită.
Roxana Petrescu este senior editor - Ziarul Financiar
roxana.petrescu@zf.ro
