Ceea ce părea o banală epidemie de gripă s-a dovedit a fi o pandemie care a afectat întreaga omenire din multiple perspective: sănătate publică, dezvoltare economică, relaţii sociale, educaţie, cultură, sport. Sub imperiul restricţiilor impuse prin măsurile de carantină, întreaga omenire a trebuit să îşi schimbe modul de a trăi. Dimensiunea efectelor nefaste asupra sănătăţii populaţiei din diverse state ale lumii a fost extrem de variată, în funcţie de raţionalitatea măsurilor proiectate şi - în egală măsură - de convergenţa dintre acţiunile statului şi ale cetăţenilor în implementarea respectivelor măsuri.
Efectele negative înregistrate în ceea ce priveşte starea economiei şi mai ales cele rezultate din aplicarea măsurilor de carantină au cauzat prejudicii imense economiei globale, care a înregistrat un proces de descreştere accentuată. Multe din axiomele economice au fost repuse în discuţie; criza a arătat că rezilienţa – capacitatea unei economii de a-şi menţine ritmul ascendent în perioade de turbulenţă - a devenit un atribut principal. Astfel, dependenţa ţărilor de alte economii, atât la exporturi, cât şi/mai ales la importuri, a arătat o rezilienţă precară chiar şi pentru economii puternice.
Ca urmare, deşi continuă să subziste o serie de abordări diferite în ceea ce priveşte soluţia redresării economice, realitatea arată faptul că aceasta depinde de dimensiunea şi de raţionalitatea intervenţiei statelor. Evident, intervenţia statelor depinde de capacitatea acestora de a interveni, respectiv de capacitatea instituţiilor relevante de a analiza şi fundamenta cele mai eficace şi eficiente soluţii economice şi mai ales de capacitatea bugetului naţional de a susţine respectivele soluţii. Privind la soluţiile implementate de statele puternice ale lumii, este destul de uşor de remarcat o schimbare majoră în ceea ce priveşte stabilirea priorităţilor în alocarea resurselor bugetare: Germania, Franţa, SUA au mobilizat resurse financiare extrem de consistente (mergând până la 30% şi chiar peste din PIB) pentru sprijinirea economiei reale (a companiilor), pe de o parte, şi pentru menţinerea consumului, pe de altă parte.
