„La 22 de ani îmi dezvoltam deja cariera la KPMG în România, unde am început activitatea profesională imediat după absolvirea Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Nu am considerat niciodată că educaţia este o operă încheiată, la un anumit moment, în viaţa unui om. Prin urmare, de la 22 de ani a urmat o perioadă de dezvoltare continuă pentru mine, îmbinând studiile în drept cu experienţa provocărilor în fiscalitate. Am fost întotdeauna concentrată pe rezultate, dar eforturile mele nu s-au îndreptat către o funcţie, ci către comunităţile în care lucram şi trăiam, către proiectele cu potenţial, către strategiile care puteau susţine dezvoltarea echipei din care făceam parte, a ţării în care trăim şi a viitorului pe care îl construim împreună. Am visat întotdeauna să facilitez transformarea şi evoluţia, iar succesul meu este o consecinţă a succesului fiecărui membru din echipă. Mă bucur să fim lideri în transformarea afacerilor, mai ales în această perioadă de criză, şi am încredere că inovaţia, creativitatea şi spiritul antreprenorial ne vor ajuta să transformăm şi provocările viitorului în evoluţie pentru noi, pentru clienţii noştri, pentru KPMG în România. Pentru mine, cifrele sunt importante, însă nu în ceea ce priveşte proiectul unei vieţi: e important să nu rămânem în urma noastră şi nici să nu ne grăbim devenirea. 22 era doar un număr convenţional, aşa cum a fost, mai târziu, cifra oricărei alte vârste. Şi atunci, şi acum, am avut conştiinţa clară asupra faptului că a-ţi trăi viaţa după vârsta din buletin poate fi o capcană personală şi profesională deopotrivă. Indiferent de ani, trebuie să creşti în acord cu talentul, pasiunea, dorinţele şi valorile care te fac să fii ceea ce trebuie să fii. La 22 de ani ştiam cât de importantă e libertatea de a te construi şi cât de uriaşă e responsabilitatea alegerilor implicate pentru anii care vor veni. Astăzi, în aceste timpuri în care lupta pentru siguranţă se conjugă cu rezilienţa şi inovaţia în plan economic, când pandemia ne arată că fenomenul vieţii nu depinde de vârste, ci de prudenţă, de calcule raţionale şi de o anumită luciditate, sunt recunoscătoare pentru faptul că multe dintre lucrurile învăţate atunci, la 22 de ani, mă ajută să construiesc acum o realitate mai bună, mai blândă şi mai prosperă. Privesc în urmă cu un sentiment de împlinire şi privesc înainte cu încredere, iar asta înseamnă pentru mine că am ajuns exact unde îmi doresc să fiu.“
