Brandurile româneşti au cucerit consumatorii locali, iar următorul pas firesc este să treacă dincolo de graniţe şi să se transforme din nume naţionale în mărci internaţionale. „Este important pentru ţară să avem branduri şi produse care să iasă în afara României şi care să aducă bunăstare pe plan local”, spune un antreprenor. Numărul mărcilor “made in Romania” care au depăşit graniţele ţării este mult mai mic decât în cazul altor state, atât din Occident, dar şi din regiune, unde ţări ca Polonia au pariat puternic pe internaţionalizarea brandurilor proprii. Totuşi, în ultimii ani, antreprenorii locali au prins curaj să treacă dincolo de graniţă cu produsele şi serviciile pe care le-au creat în ani şi ani de muncă.
În 2010, publicaţii americane de renume precum The New York Times şi New York Magazine anunţau că brandul românesc Musette merge cu primul său magazin propriu în inima oraşului care nu doarme niciodată, în West Broadway, cartierul Soho din Manhattan, lângă nume precum Dolce & Gabbana, Swatch, French Connection sau Bracciallini. Era primul nume autohton care gândea mare şi mergea în centrul universului, aşa cum este supranumit oraşul New York. Între timp, magazinul s-a închis, ca de altfel mai multe magazine internaţionale ale brandului de modă care ajunsese din Israel în Mongolia şi din Austria în Liban. Astăzi, pe harta Musette de pe site-ul propriu mai figurează, pe lângă piaţa locală, Austria şi Bulgaria, pieţe atacate direct, spre deosebire de altele unde expansiunea a fost realizată prin parteneri, în franciză.
Musette nu este singurul brand românesc de modă care a avut ambiţia de a deveni un nume internaţional precum multe altele din întreaga lume, în special din Occident, dar şi din regiune, mai exact din Polonia.
Lanţul de magazine de încălţăminte Leonardo, fondat în 1994 de antreprenorul român Florin Panea, este astăzi o amintire. Însă această companie a fost liderul pieţei de profil încă de la înfiinţare până în 2013, când locul său a fost luat de germanii de la Deichmann (care sunt în continuare liderul pieţei). Mai mult, în perioada de boom, Leonardo ajunsese o companie regională cu peste 200 de magazine în România şi în ţările vecine – Ungaria, Bulgaria şi Republica Moldova – şi afaceri de circa 130 de milioane de euro. În 2009, în timpul crizei financiare anterioare, când compania a intrat în insolvenţă, magazinele de peste graniţă au fost primele închise. Astfel, doar în Ungaria au tras obloanele 40 de puncte de retail. Între timp s-au închis toate unităţile, iar compania a intrat în faliment.
O soartă similară au avut şi magazinele din străinătate ale Jolidon, producător şi retailer de lenjerie intimă, construit de omul de afaceri Gabriel Cârlig.
La fel ca Leonardo, compania a intrat în incapacitate de plată în timpul crizei anterioare, dar, spre deosebire de retailerul de pantofi, a evitat falimentul.
Totuşi, magazinele de peste hotare nu au supravieţuit, în timp ce reţeaua din România a fost restructurată.
Pentru mulţi antreprenori locali cu afaceri în retail, criza anterioară a reprezentat o frână puternică sau chiar mai mulţi paşi înapoi, dat fiind că veniturile disponibile au scăzut, la fel şi apetitul de consum din România şi din lume.
AUTOMOBILUL DACIA ŞI ANTIVIRUSUL BITDEFENDER SUNT CELE MAI FOLOSITE PRODUSE „MADE IN ROMANIA”, FIECARE DINTRE ELE AJUNGÂND LA UN NUMĂR FOARTE MARE DE CONSUMATORI.
Omul de afaceri Octavian Radu este unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori locali, el având astăzi în portofoliu mai multe businessuri, printre care lanţul de librării Diverta, producătorul de componente auto Flaro şi firma de poştă Pink Post. Radu a intrat în anii de boom în sectorul restaurantelor cu Vapiano şi în modă cu o serie de 10 francize printre care Debenhams sau Mandarina Duck. La momentul acela el avea planuri să iasă peste hotare, ba chiar preluase franciza Debenhams pentru mai bine de zece ţări din Europa Centrală şi de Est. În 2010, el declara că în următorii zece ani vrea 100 de magazine în 14 ţări din Europa, care să-i aducă afaceri de 500 de milioane de euro.
Din cauza crizei şi a concurenţei acerbe, Octavian Radu a ieşit însă definitiv din retail în 2013, după ce a renunţat şi la Debenhams. Anterior el închisese treptat toate celelalte afaceri din modă. Dar nu se lasă, iar astăzi consideră în continuare că expansiunea peste hotare e cea mai bună şansă de dezvoltare a unei companii româneşti.
„Visez la extinderea peste graniţe de ani de zile. Aveam planuri concrete acum 12 ani, dar le-a năruit criza (anterioară - n.red.). Acum, analizăm să ne extindem cu Bookster (business preluat recent – n.red.), un model de business inovativ şi modern, un fel de Glovo pentru cei care doresc să citească, o platformă care uneşte zeci de biblioteci sau zeci de mii de abonaţi”, explică el acum.
Moda nu a fost singurul segment al retailului care a dat nume româneşti ce şi-au
încercat norocul peste graniţe. Grupul Mobexpert, cu activităţi în producţia şi retailul de mobilier, un business controlat de antreprenorul Dan Şucu, a avut magazine în Bulgaria şi Serbia, dar le-a închis, concentrându-şi atenţia pe piaţa din România.
Tot pe pieţele învecinate a pariat şi Cezar Rapotan, fondatorul Arabesque, un business de distribuţie de materiale de construcţii ce a deschis depozite în Republica Moldova, Bulgaria şi Ucraina.
Fondată în 1994 în Galaţi de omul de afaceri Cezar Rapotan, compania Arabesque şi-a extins afacerile în 2005 pe piaţa din Republica Moldova, prin deschiderea unui centru la Chişinău, iar la scurt timp a urmat extinderea în Ucraina, sub denumirea Budmax. Ulterior, reţeaua şi-a continuat strategia de expansiune, intrând pe piaţa din Bulgaria. Astăzi, pe site-ul companiei apare informaţia conform căreia există 37 de unităţi de vânzare Arabesque pe patru pieţe, inclusiv România.
Sunt puţine businessuri româneşti de retail, afaceri antreprenoriale, care să fi devenit nume regionale. Din lipsă de curaj, fără un dram în plus de noroc şi o viziune pe termen lung, antreprenorii locali
şi-au ancorat businessurile în „portul” România, reuşind astfel în circa 30 de ani să cucerească doar piaţa mamă, într-o perioadă în care globalizarea a fost şi încă este cuvântul de ordine în economia mondială.
La polul opus, antreprenorii polonezi, ungari sau croaţi au creat afaceri de miliarde de euro pariind pe expansiune şi pe cucerirea pieţelor externe, şi nu doar a celor vecine, ci şi a marilor economii ale lumii precum Germania sau Marea Britanie. O explicaţie pentru această situaţie poate fi faptul că businessurile antprenoriale româneşti au fost fondate după ’90, respectiv după căderea regimului comunist, în timp ce pe alte pieţe din regiune iniţiativa privată a fost permisă într-o anumită măsură chiar şi înainte.
Totuşi, nu e timpul trecut pentru afacerile antreprenoriale autohtone, nume mari precum Dedeman (controlat de Dragoş şi Adrian Pavăl), Altex (Dan Ostahie) sau Flanco (Iulian Stanciu) anunţând recent planuri în acest sens. Iar retailerul de bijuterii Teilor, fondat de antreprenorul Florin Enache, a făcut chiar primii paşi în Polonia, Ungaria şi Bulgaria. Urmează însă şi alte ţări, inclusiv din Occident.
„Pentru următorii cinci ani, ambiţia noastră este de a deschide 60 de magazine Teilor peste graniţe”, explică el.
SUPERBET A CUMPĂRAT ÎN ACEST AN, CU 350-400 MIL. EURO, UNUL DINTRE CEI MAI MARI TREI JUCĂTORI DE PE PIAŢA DE PARIURI ŞI GAMING DIN BELGIA - NAPOLEON SPORTS & CASINO
„Extinderea peste hotare reprezintă în acest moment pentru noi o preocupare zilnică, iar primul pas în această direcţie nu este departe”, spune şi Dragoş Pavăl, cofondator al retailerului de bricolaj Dedeman din Bacău, cu 56 de magazine şi afaceri de 9,1 miliarde de lei în 2020. Fraţii Adrian şi Dragoş Pavăl au construit în jurul Dedeman, cel mai puternic grup antreprenorial românesc, dar şi cea mai profitabilă companie mare din regiunea Europei de Sud-Est.
Dincolo de retaileri însă, sunt câteva zeci sau poate chiar sute de branduri româneşti care şi-au încercat norocul pe pieţele externe, unele fiind mai norocoase ca altele pentru că au reuşit să se plieze pe gusturile consumatorilor. De ce este important acest aspect însă?
Dezvoltarea dincolo de graniţele ţării este pentru cele mai multe companii un deziderat. Afacerile româneşti au ieşit mai târziu la export, dar există exemple care au dovedit că se poate.
Automobilul Dacia şi antivirusul Bitdefender sunt cele mai folosite produse “made in Romania”, fiecare dintre ele ajungând la un număr foarte mare de consumatori. Dincolo de aceste mărci însă, care au o vizibilitate mare, există multe alte afaceri locale care au ajuns pe câteva zeci de pieţe din toată lumea, iar pufuleţii Gusto ori snacksurile Croco sunt doar două astfel de exemple. În timp ce Dacia este un brand românesc dar controlat de francezii de la Renault, toate celelalte trei exemple sunt companii antreprenoriale româneşti.
De altfel, oamenii de afaceri locali au fost încurajaţi de exemplul unor mărci ca Dacia sau Arctic, mărci româneşti cu tradiţie, care ajung în toate colţurile lumii, mai ales după ce au intrat în portofoliul unor multinaţionale cum este cazul Renault (Franţa) şi Arcelik (Turcia).
„Este important pentru ţară să avem branduri şi produse care să iasă în afara României şi care să aducă bunăstare pe plan local. Primii importatori ai brandului nostru au fost românii plecaţi la muncă în străinătate. Dar astăzi, vânzările de sute de milioane de pungi de pufuleţi anual la export nu mai au legătură doar cu acest segment. Produsele noastre au ajuns să fie listate la raftul principal”, spunea recent Eliodor Apostolescu, director general şi acţionar al Phoenix Y, producătorul pufuleţilor Gusto. Compania e prezentă pe patru continente, în peste 35 de ţări.
În sectorul alimentar şi în cel al băuturilor, mulţi jucători români pariază pe export, însă în majoritatea cazurilor abia se fac primii paşi mai serioşi. Totuşi, există exemple că se poate ca un brand “plămădit” în România să cucerească lumea.
În luna august a acestui an, Alexandrion, cel mai mare producător local de băuturi spirtoase după cifra de afaceri, a anunţat că şi-a bugetat investiţii de 600 mil. euro în construcţia a opt distilerii, amplasate pe mai multe continente, şi vizează totodată extinderea reţelei de distribuţie pe toate pieţele externe în care există oportunităţi de dezvoltare.
„Noi analizăm fiecare piaţă în parte şi o luăm ca o entitate diferită. Astfel, încercăm să avem producţie şi distribuţie proprie în cât mai multe ţări, strategie ce s-a dovedit eficientă în pandemie. Pentru noi şi Cipru, o ţară cu doar 1 milion de locuitori, e la fel de importantă ca SUA cu 340 de milioane de oameni”, spunea recent spune Nawaf Salameh, preşedinte fondator al Alexandrion Group, care are deja prezenţă în peste 60 de state.
O altă formă de expansiune este prin achiziţia de jucători locali. Companiile româneşti au făcut doar anul trecut, în plină pandemie, şase tranzacţii peste hotare, atât în ţări apropiate geografic precum Republica Moldova sau Cehia, cât şi în state mai îndepărtate precum Mexic sau Georgia.
„Există poteţial, România are o economie mare comparativ cu celelalte state din regiune. Se pot dezvolta jucători regionali, vedem din ce în ce mai mulţi antreprenori care vor să iasă în afara României”, spunea anterior un executiv al companiei de audit şi consultanţă EY.
Până recent, cea mai mare tranzacţie făcută de o companie românească peste hotare aparţinea operatorul de telecomunicaţii Digi Communications care a cumpărat Invitel Tavkozlesi Zrt. din Ungaria în octombrie 2017 în schimbul sumei de 140 mil. euro. Cel mai mare operator de cablu din România are astfel activităţi în Ungaria, Spania şi Italia, iar recent a câştigat drepturi pentru utilizarea unor frecvenţe mobile în Portugalia.
În ceea ce priveşte expansiunile peste graniţă prin achiziţii, cea mai mare tranzacţie făcută de o companie românească peste hotare datează acum din 2021 şi aparţine grupului românesc Superbet, activ pe piaţa de pariuri sportive şi gaming din anul 2008, când a fost fondat de antreprenorul Sacha Dragic. Superbet a cumpărat în acest an, cu 350-400 mil. euro, unul dintre cei mai mari trei jucători de pe piaţa de pariuri şi gaming din Belgia - Napoleon Sports & Casino.
„Cu siguranţă, extinderea în afara graniţelor este o mutare câştigătoare”, conchide Sacha Dragic.
