„România s-a evidenţiat începând cu 2019 printr-o dinamică mai bună a investiţiilor productive comparativ cu evoluţia consumului privat, ceea ce exprimă tranziţia spre un nou model de creştere economică, care să fie bazată mai puţin pe consum. Cu toate acestea, ne confruntăm şi cu o serie de provocări cum ar dinamica inflaţiei, evoluţia demografică, ponderea ridicată a salariilor şi protecţiei sociale în cheltuielile statului sau ritmul reformelor.
România are resurse digitale, umane şi financiare, este nevoie de alocarea eficientă a acestora, pentru a face diferenţa dintre creştere economică şi dezvoltare durabilă. În mod clar, România are nevoie de investiţii pentru recuperarea decalajelor economice faţă de restul Uniunii Europene, dar şi pentru reducerea diferenţelor dintre zonele administrative si istorice şi pentru a accelera incluziunea socială.
Din fericire, ţara noastră are un culoar favorabil pentru perioada post-pandemie şi potenţial pentru a deveni hubul Europei de Sud-Est.
Putem accelera dezvoltarea şi convergenţă economică europeană. De asemenea, investitorii străini au încredere în economia României, fapt confirmat de creşterea
ISD-urilor, de investiţiile străine directe, care au fost de aproximativ 4,4 miliarde euro în perioada ianuarie – august, cel mai ridicat nivel din 2008.
Credem că implementarea unui mix permanent şi echilibrat de politici economice bazate pe continuitatea reformelor structurale şi pe trecerea spre economia verde, digitală, rezistentă la şocuri este modelul de creştere economică sustenabilă. Un astfel de model ar consta în investiţii eficiente pentru modernizarea infrastructurii, digitalizarea sectorului public, creşterea absorbţiei fondurilor europene, dar şi în domenii precum educaţie, sănătate şi cercetare.
La fel, eu sunt un «ambasador» al focusului pe zonele care ne pot crea diferenţiere şi avantaje competitive sustenabile în Europa şi în lume – adică trebuie să profităm de zonele în care putem să avem un avantaj şi unde impactul investiţiilor poate să facă diferenţa. Un astfel de sector este şi agricultura, unde noi avem un focus deosebit şi investim susţinut pentru că este o zonă în care este nevoie de investiţii mari. Europa Centrală şi de Est s-a numărat printre regiunile cu ritmuri foarte ridicate de creştere în ultimele decenii. Perspectivele macroeconomice sunt favorabile, susţinute inclusiv de implementarea programelor lansate de Uniunea Europeană după începerea pandemiei şi potenţialul regiunii este bun, cu şanse de a închide o mare parte din decalajele care ne despart de Vest în următorii 8 – 10 ani.
Vedem multe oportunităţi care vin dintr-o integrare economică mai puternică între ţările din regiune, inclusiv prin culoare de transport sau o integrare mai bună a reţelelor de energie sau prin crearea unor clustere pentru competente digitale sau în agricultură.
Regiunea se poate transforma dintr-un spaţiu economic al outsourcing-ului Europei de Vest într-un centru de competitivitate internaţională ridicată, cu potenţial de a concura economiile puternice. Există potenţial şi s-au făcut multe ultimii 20-30 de ani. Băncile au rolul lor în a finanţa economia - pentru că decalajele nu pot fi închise decât cu investiţii mari - dar şi în a contribui la un ecosistem mai larg de finanţare, inclusiv prin dezvoltarea pieţelor de capital.”
