„Sunt încrezătoare în ceea ce priveşte perspectiva de dezvoltare pe termen lung a României. Convergenţa noastră către statele mai dezvoltate ale Europei continuă şi se poate accelera; există încă potenţial de dezvoltare în industrie, servicii şi agricultură. Această convergenţă trebuie însă potenţată printr-o strategie pe termen lung, care să exceedă în timp obiectivele imediate şi ciclurile electorale.
Creşterea economică a devenit de-a lungul anilor dependentă de dinamica principalelor centre urbane şi este de aşteptat ca dezvoltarea economică să rămână axată pe aşa-numitele regiuni de dezvoltare («pockets of growth»). În anii următori, marile oraşe vor rămâne principalele motoare ale economiei. Acest lucru favorizează o economie dinamică şi flexibilă, axată pe servicii şi tehnologie. Trebuie să acordăm în continuare o atenţie deosebită sectorului IT, în care avem deja o oarecare tradiţie şi recunoaştere internaţională. Un sector IT puternic poate constitui fundamentul dezvoltării mai multor tipuri de servicii care sunt tot mai dependente de acest sector (telecom, bancar, R&D etc.), dar şi a unor ramuri industriale cu valoare adăugată ridicată.
În paralel, România nu trebuie să-şi rateze potenţialul agricol deosebit şi să reconsidere importanţa strategică a acestui sector. Facilitarea comasării terenurilor, a asocierii fermierilor sau accesul mai uşor al acestora la finanţare ar trebui să fie obiective imediate, iar pentru viitorul acestui sector ar trebui acordată atenţie refacerii sistemului de cercetare şi educaţie în domeniu.
De asemenea, ar fi oportun ca România să-şi valorifice la maximum avantajele geografice strategice.
Un bun exemplu este portul Constanţa, care poate deveni o intrare principală către Europa a bunurilor dinspre Asia şi Orientul Mijlociu; prin extensie, canalul Rin-Main-Dunăre oferă un potenţial semnificativ pentru dezvoltări logistice viitoare. Investiţiile în infrastructură sunt un element cheie pentru dezvoltarea durabilă a României, putând descătuşa potenţialul nefructificat din zone mai puţin dezvoltate ale ţării.
Nu putem ignora faptul că România se depopulează constant, iar avantajul competitiv pe care îl aveam cândva legat de forţa de muncă relativ ieftină, numeroasă şi bine calificată se erodează. Însă, avem încă o fereastră de oportunitate pentru a dezvolta sectoarele economice care aduc competitivitate ţării pe termen lung, iar PNRR şi fondurile europene dau o şansă reală României de a reduce decalajele economice dintre regiuni, dintre urban şi rural. Pe termen mediu şi lung, trebuie să ne propunem ca societate o mai bună uniformizare a bunăstării sociale şi economice, fără de care nu putem imagina un viitor sustenabil al ţării. ”
