Mai mulţi antreprenori din Nădlac şi-au unit forţele pentru a produce în sistem industrial un salam făcut în casă de generaţii. Care e povestea Salamului de Nădlac?

♦ Iniţial, în cooperativă au fost cinci asociaţi, dar între timp numărul membrilor a crescut la 11.

În zona Nădlac din judeţul Arad există o tradiţie foarte veche, de generaţii, în producţia unui anumit tip de mezeluri - Salamul de Nădlac. E vorba de un salam cu un gust aparte, puţin picant, făcut din carne de porc. Un aspect foarte important e acela că porcul trebuie să aibă peste 200 kg, astfel încât muş­chiul să fie într-un anumit fel.

„Este un produs deose­bit, pe care puţini mai ştiu să îl facă. Undeva la 300 de familii încă îl produc pen­tru consumul casnic. Reţe­ta e transmisă din generaţie în generaţie. În zona noastră, Salamul de Nădlac se realizează de peste două secole“, spune Kelo Milan, iniţiatorul şi acţionarul Cooperativei Salamul de Nădlac.

El e antreprenor de foarte mult timp. A în­ceput la 16 ani, dar abia doi ani mai târziu a avut vârsta necesară ca să îşi facă o firmă. Între timp, a activat în mai multe domenii. Din 2010 însă, a intrat în agri­cultură. „Iar patru ani mai târziu am ajuns la concluzia că singur sunt prea mic şi prea slab ca să fac lucruri măreţe. Am reuşit aşadar să coop­tez câţiva fermieri şi să facem împreună o coope­rativă agricolă - Fermierul Nădlăcan, care se ocupă de cultură mare.“

Acum sunt 31 de membri şi lucrează împreună 3.500 de hectare de pe trei UAT-uri. Când au pornit la drum erau şapte fermieri.

„În oraşul nostru şi în jur există foarte mulţi fermieri mici. Şi în cooperativa noastră, majoritatea operează între 50 şi 200 ha.”

După o vreme, Kelo Milan afirmă că şi-a dat seama că nu este destul să colaboreze doar partea de vânzare, de cumpărare şi depozitare, aşa că le-a propus colegilor săi din această cooperativă să iniţieze un alt demers - să facă o cooperativă de procesare, cu care să închidă lanţul. Aşa a ajuns la Salamul de Nădlac.

„Am considerat oportună o formă asociativă, pentru a putea să ducem acest produs peste tot în ţară. Am vrut să îl realizăm folosind aceeaşi reţetă şi aceleaşi condiţii dintotdeauna, respectând însă regulile DSP şi DSVSA. Ba chiar, am şi început procesul de recunoaştere europeană.”

 

O nouă asociere

Cea mai mare mare parte a colegilor din cooperativa iniţială - Fermierul Nădlăcan - au considerat că este prea riscant acest nou pariu, au zis că e un domeniu care nu-l cunosc, aşa că au preferat să nu investească. Totuşi, cinci din ei, cinci agricultori, au acceptat să facă acest pas.

„Apoi, am depus împreună un proiect pentru finanţare europeană în valoare totală de 1,3 mil. euro. Finanţarea europeană a fost de 700.000 de euro, iar diferenţa a venit de la acţionari, pentru a putea construi o făbricuţă, o carmangerie şi un abator.”

Pare simplu, dar a fost extrem de complicat deoarece e un produs care nu s-a făcut până acum industrial, spune Kelo Milan. Nu există echipamente adecvate, aşa că au trebuit să se adapteze. Totodată, au făcut vizite în Italia pentru a găsi o formă de a matura acest salam. El are nevoie de 90 de zile de maturare.

„La noi în zonă, oamenii îl produc doar iarna, când temperaturile sunt suficient de scăzute. Noi am căutat o formă prin care să facem asta tot anul, fiind un business.”

 

Prezentul şi provocările sale

Acum, în cooperativa aceasta sunt 11 membri.

„Am depus proiectul în 2018 şi abia anul trecut a fost finalizat. Au fost o serie de probleme pe care le-am întâmpinat pe parcurs, plus întârzieri, plus povara creditelor care a fost destul de mare. De aceea, am hotărât să primim şi alţi membri alături de noi.”

De aproximativ o lună, au primit avizul final. Când au tras linie, investiţia s-a ridicat la 1,35 mil. euro.

„Problema noastră cea mai mare astăzi e că nu avem o fermă autorizată de creşterea porcilor. Avem doi membri care cochetează cu ideea de a depune actele însă. Legislaţia din România e extrem de strictă şi, în acelaşi timp, şi ciudată.”

Porcul crescut în sistem industrial, intensiv, în spaţiu închis, ajunge la 120-130 kg, explică antreprenorul.

„Salamul nostru nu poate fi făcut cu acest tip de porc, muschiul nu este încă bine structurat. Pe de altă parte, găsim porci potriviţi în gospodăriile din zonă, 5-6 până la 10-15 porci per gospodărie. Doar că sistemul legislativ din România nu permite abatorului nostru să cumpere porci crotaliaţi de la persoane fizice.”

 

De unde vine carnea?

Astfel, în acest moment, animalele pe care le tăie în abatorul propriu provin din exploataţii mici din judeţul Arad, dar nu din Nădlac.

„Din păcate, nu avem nicio exploataţie autorizată. Sperăm să se schimbe acest lucru. Ca o paralelă, în Ungaria, în satele din vecinătatea noastră, găsim gospodării care, ca şi la noi, cresc porci. Avem colaboratori care merg la aceste familii în Ungaria, ne identifică porcii potriviţi pentru noi. Şi pentru că ar fi prea complicat să îi aducem în viu în România, apelăm la abatoarele mici de dincolo de graniţă. Apoi, aducem porcul tăiat la Nădlac. E dureros acest lucru, aş vrea să cumpăr de la localnicii noştri.”

Acum, mai mult de jumătate din necesarul de carne de porc vine din Ungaria.

 

Ce urmează?

Pe mai departe, în prima fază, în acest an, acţionarii acestui proiect îşi doresc o distribuţie regională a Salamului de Nădlac. Au început cu cinci magazine din Nădlac. Totodată, sunt în discuţii avansate şi cu patru unităţi din Arad.

„Nu căutăm lanţuri, ci magazine care au produse premium, deoarece salamul nostru nu este ieftin. Totuşi, şi dacă ar exista cerere pentru a livra într-o reţea naţioală, nu avem suficientă marfă. Preferăm magazinele mici, specializate, chiar şi unele restaurante.”

Tot anul acesta, antreprenorii îşi doresc să listeze Salamul de Nădlac în 2-3 locuri din Timişoara şi Oradea, iar treptat vor să facă paşi către centrul ţării, pentru ca acest produs să devină mai cunoscut, conchide Kelo Milan.

Antreprenorul a fost prezent în cadrul emisiunii Arad, hub-ul de business de la poarta vestului, un proiect al Ziarului Financiar susţinut de Banca Transilvania.