♦ Şcoala Gimnazială Traian din Craiova are 1.300 de elevi ♦ Sunt 28 de clase primare, 21 de clase gimnaziale şi trei grupe de grădiniţă ♦ Iar aceşti copii sunt coordonaţi de către 74 de profesori, învăţători şi educatoare.
Cea mai mare provocare a sistemului de învăţământ românesc o reprezintă lipsa spaţiilor, a sălilor de clasă, acesta fiind motivul pentru care copiii sunt nevoiţi să înveţe în schimburi, crede Diana Brătucu, director al şcolii gimnaziale Traian din Craiova. Aceasta este una dintre cele mai mari şcoli din Bănie.
„Copiii, inclusiv în şcoala noastră, învaţă în schimburi. Ca urmare, programul elevilor de după-amiază, care învaţă de la ora 13:00 până la ora 19:00, este unul care nu coincide deloc cu ritmul lor biologic. El nu e e potrivit nici cu programul părinţilor şi mă refer la faptul că elevii de gimnaziu au nevoie de puţin ajutor atunci când îşi fac temele“, spune ea. Iar de multe ori, asta se întâmplă în prima parte a zilei, când părinţii sunt la serviciu. Aşadar, copiii nu au niciun fel de sprijin, nici măcar emoţional.
Pentru că nu coincide cu ritmul lor biologic, programul nu-i ajută pe copii nici să păstreze curba de efort. Totodată, ei nu mai nu mai au energie să se mai implice în alte activităţi extraşcolare.
„Mai mult, această aglomerare a programului şi acest învăţământ în schimburi face ca noi să nu putem avea programe afterschool. Aşadar, copiii sunt nevoiţi să meargă la afterschool-uri private.“
Mai multe variabile
Aceeaşi problemă afectează şi profesorii, crede Diana Brătucu.
„Se spune că profesorii lucrează prea puţin, că stau prea puţin la şcoală. Dar ei nu au efectiv unde să stea. Oamenii din companii au câte un birou. În şcoala noastră nu există decât o cancelarie de 25 mp unde nici nu intră cei 28 de învăţători ai noştri.“
Şcoala Gimnazială Traian din Craiova are 1.300 de elevi grupaţi în 28 de clase primare, 21 de clase gimnaziale şi trei grupe de grădiniţă. Iar aceşti copii sunt coordonaţi de către 74 de profesori, învăţători şi educatoare.
„Lor li se adaugă şi colegii din departamentele administrative care nu se văd, dar care sunt foarte importanţi. Suntem una dintre cele mai mari şcoli, poate chiar cea mai mare şcoală gimnazială din Craiova. Mai mari decât noi sunt colegiile naţionale, acolo unde sunt copii de toate nivelurile, inclusiv liceal“, spune ea.
Diana Brătucu a fost prezentă în cadrul emisiunii Craiova, oraş de business şi centru cultural, un proiect ZF susţinut de Banca Transilvania.
O meserie vocaţională
„Visul meu din copilărie a fost să devin învăţătoare. Şi s-a îndeplinit. Am mers la liceul pedagogic, iar apoi am intrat în sala de clasă. La 19 ani am avut primii elevi, nişte copilaşi de şase ani. Eram un copil între copii. Apoi, mi-am dezvoltat cariera pas cu pas, mergând către multe alte domenii conexe cu educaţia. Întotdeauna însă m-am reîntors la copiii mici.“
Este al patrulea an de când conduce şcoala. „Eu aici m-am născut, iar aceasta e şcoala care m-a format ca om.“ A mai avut o tentativă de a conduce şcoala din poziţia de director adjunct prin anul 2016, dar după un an şi jumătate a realizat că nu e făcută pentru asta.
„Am fost prea dezamăgită de ceea ce se întâmpla în jurul meu, mi se părea că nu se transformă nimic. Venisem cu aşteptări prea mari, considerând că lucrurile se transformă de pe o zi pe alta.“ Au trecut câţiva ani în care s-a pregătit mai mult, a lucrat cu sine şi a cunoscut sistemul mai detaşată.
„Noi, profesorii, ne luăm uneori prea în serios şi considerăm că doar ce spunem noi e important. Între timp, fiind şi mamă, am văzut, am înţeles copiii şi din perspectiva aceasta. Aşa că am îndrăznit din nou. Toată experienţa pe care o căpătasem în 20 de ani de educaţie am vrut să o folosesc în şcoala mea, acolo unde copilul meu era şi elev (şi este şi acum).“
Consideră că sunt două categorii de profesorii, cei care merg la şcoală doar ca să ia un salariu şi cei care încearcă să se adapteze la noile generaţii.
„E clar că nu mai sunt copiii care erau odată şi dacă nu ne adaptăm, ajungem să fim foarte dezamăgiţi să credem că lucrurile nu se nu se schimbă. În jurul meu, domină însă profesorii din a doua categorie, care fac asta din vocaţie. Dar la nivelul întregului sistem nu ştiu care e situaţia.“
Alte probleme
Ea adaugă că în învăţământul românesc mai există şi alte probleme. Una e aceea că elevii nu mănâncă sănătos. Dacă încep orele la ora 12:00 sau 13:00, ei nu au când să ia prânzul. Iar mulţi nici nu mănâncă micul dejun. Ajung astfel să mănânce prostii sau simple gustări.
„M-am bucurat că acum există acest program masă caldă, dar el se derulează şcolile unde spaţiile permit organizarea unei săli de mese. Noi lucrăm să realizăm o astfel de sală de mese. Avem deja una, dar fiind o şcoală foarte mare, nu avem loc.“ În sala de mese e organizată o sală de clas.
O altă problemă a învăţământului românesc e faptul că legea te obligă să primeşti în şcoala ta toţi copiii care sunt în circumscripţie. Ca urmare a acestui fapt, şcolile sunt foarte aglomerate.
„Părinţii, din dorinţa de a avea copiii la o şcoală bună, aleg să-şi facă tot felul de mutaţii de domiciliu, iar noi suntem obligaţi să-i primim pe elevi. Ca urmare, în sala noastră de mese funcţionează o sală de clasă. Şi asta într-o şcoală din buricul târgului. Noi încă învăţăm în spaţii improvizate. Pentru noi, această aglomeraţie reprezintă un feedback bun.“
Oamenii aleg să vină aici pentru că se întâmplă lucruri bune, adaugă Diana Brătucu.
Promovabilitate 100%
„În primul rând, suntem o şcoală gimnazială. Copiii de gimnaziu nu sunt împreună cu cei de liceu, iar părinţii consideră că sunt puţin mai protejaţi de tot felul de pericole sau de provocări de licean. În al doilea rând, avem rezultate foarte bune la evaluările naţionale.“ Acesta e, de fapt, singurul indicator măsurabil. Dar trebuie ţinut cont şi de faptul că elevii din şcoala Traian nu au aceleaşi provocări ca şi cei dintr-un sat fără electricitate sau cu condiţii de trai mult diferite, adaugă ea.
„Copiii din şcoala noastră au părinţi care aleg să investească în educaţie, aleg să-i susţină să se dezvolte, nu doar academic, ci şi socio-emoţional. Aşadar e normal ca rezultatele să difere (faţa de cele din rural – n.red.).“
La Evaluarea Naţională, an de an, Şcoala Traian a avut o promovabilitate de peste 90%. „Ne doream însă 100%, pentru că altfel lăsam nişte copii în urmă.“
Anul trecut s-a întâmplat acest lucru, iar peste 90% dintre elevi au luat note de peste 7.
„Consilierul nostru şcolar spune că, având în vedere condiţiile copiilor noştri şi ajutorul pe care îl primesc, şapte ar fi nota la care ar trebui să ne uităm.“
N-au cum să ia toţi 10 şi nici nu trebuie, pentru că unii sunt sportivi foarte buni, spre exemplu, dar şapte este o notă pe care ar putea să o ia fiecare copil, dacă într-adevăr există perseverenţă şi efort, consideră ea.
Privat sau stat?
„Eu cred că educaţia privată e o iniţiativă bună. Noi avem o colaborare extraordinară cu şcolile private, ba chiar implementăm o serie de programe iniţiate de unele dintre aceste instituţii. Dacă nu există cooperare, nu există progres şi stăm şi ne învârtim într-o rată a neîncrederii şi a rezultatelor mediocre pe care, din păcate, învăţământul românesc le are. Le-am văzut cu toţii la testele PISA, unde aproape jumătate dintre copiii sunt analfabeţi funcţionali, adică citesc, dar nu înţeleg ce citesc.“
În Craiova există două şcoli private, iar şcoala Traian a preluat de la ele foarte multe idei. Există cercuri pedagogice - învăţătorii şi profesorii sunt în nişte echipe de lucru care se întâlnesc semestrial.
„Noi avem patru ţinte strategice. Prima este şcoala încrederii, a doua este şcoala digitală, a treia e educaţie pentru viaţă şi a patra este educaţie pentru viitor. Suntem adepţii educaţiei digitale. Suntem printre primele şcoli din România care a implementat catalogul digital, ca parte a programului pilot al Ministerului Educaţiei. Este al patrulea an când îl folosim, nu mai avem deloc catalog fizic. Am digitalizat şcoala, avem table inteligente în aproape toate salile de clasă, avem videoproiectoare, routere wireless, laptopuri pentru fiecare profesor, tablete pentru fiecare copil.“
Impactul tehnologiei
Diana Brătucu recunoaşte însă că elevii de astăzi nu pot să-şi menţină atenţia pe o durată mare de timp pentru că sunt expuşi ecranelor.
„Deşi suntem adepţii şcolii digitale, asta nu înseamnă că nu avem încă multe cărţi în viaţa copiilor. în fiecare an, biblioteca noastră este dotată. Avem cărţi inclusiv pe holurile şcoli. Avem spaţii amenajate pentru copii astfel încât ei să citească. Încurajăm foarte mult lectura pe hârtie. Am văzut clar că ochii în telefoane fac copiii să nu mai aibă interacţiune socială. Dacă vrem să fie linişte în clasă, le dăm copiilor telefoane.Î În momentul acela, ei sunt detaşaţi complet de ceea ce se întâmplă. Asta este o altă provocare – tehnologia folosită excesiv şi nu pentru lucruri utile.
„Nu cred că putem face educaţie fără tehnologie, dar e datoria noastră, a copiilor, a părinţilor şi a dascălilor să-i învăţăm pe copii să o folosească responsabil“, conchide ea.
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE