Te inspiră

Oradea, poartă către vest, un proiect ZF susţinut de Banca Transilvania. Cum a ajuns Iosif Pazuric din fotograful complexului studenţesc unul dintre cei mai puternici antreprenori din agrobusiness? „Eu am un defect, nu pot să nu fac investiţii. Dacă există o oportunitate de finanţare, imediat aplic“

17.04.2025, 00:06 Autor: Cristina Roşca

Astăzi, omul de afaceri controlează grupul Nutrientul, cu multiple companii şi ramuri de business El este asociat în firme cu 500 de salariaţi şi afaceri de 500 mil. lei (100 mil. euro)  Doar firma Nutrientul SA are afaceri anuale de peste 200 mil. lei (50 mil. euro), arată informaţiile de la Ministerul de Finanţe Iosif Pazuric continuă dezvoltarea, având în plan o investiţie de 24 mil. euro într-un abator pentru carne de pui.

Iosif Pazuric este astăzi unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri din agrobusiness, controlând grupul Nutrientul din judeţul Bihor. Spiritul antreprenorial îl are însă dintotdeauna.

„Am avut dorinţa de a fi antreprenor încă de când eram student. Am fost un mic om de afaceri încă de atunci, mi-am încropit un atelier foto. Eram fotograful complexului studen­ţesc din Timişoara. Aveam clientela «la botul calului», nu trebuia să o caut.“

La momentul respectiv, câştiga cât un director general – 5.000-6.000 de lei, erau bani frumoşi, după cum spune chiar el. Când a plecat din facultate, a venit la Nutrientul pe un salariu de 1.800 de lei. Şi i-a dispărut şi clientela de foto­grafie, dat fiind că s-a mutat la Oradea.

„Locuiesc în Oradea de când am terminat facultatea. Înainte de anii ’90, lucram în fabrica de nutreţuri concen­trate, în funcţia de inginer-şef. După Revoluţie, am ajuns director.“

La vremea aceea, Nutrientul era doar în fabrică de nutreţuri concentrate, care deservea zootehnia din judeţ, adaugă antreprenorul.

 

Începuturile anilor ’90

„Cu timpul, beneficiarii noştri, din cauza politicilor guvernului de atunci, au început să capituleze unul după altul. Astfel, am fost nevoiţi să preluăm ferme, ca să nu pierdem obiectul muncii. Şi am reuşit să ne dezvoltăm în două direcţii ale sectorului zootehnic - zona de porc şi zona de pui de carne.“

La Nutrientul, în 1991, s-a înfiinţat firma. Privatizarea a avut loc prin metoda MEBO cândva în ’94-95.

„Atunci am avut iniţiativa de a forma o asociaţie a salariaţilor şi am aplicat pentru a cumpăra acţiunile firmei.“

Ca antreprenor, în anii ’90, aveai nevoie şi de fler, dar şi de multă muncă. Şi aveai nevoie şi de oportunităţi. Piaţa era ocupată de întreprinderile de stat, care uşor-uşor s-au privatizat sau au dispărut. Nu se găsea în piaţă aproape nimic.

„Cum apărea un televizor, un computer sau un telefon mai fistichiu, dispărea imediat. Deci, dacă aveai puţin fler, puţină imaginaţie, făceai business. Dificil era să obţii valută pentru a face importuri ca să aprovizionezi o piaţă slab saturată.“

Îşi aduce aminte de perioada anilor ’90 şi pentru că era foarte dificil să obţii finanţări, erau dobânzi de 40-50%. E un lucru care pare incredibil astăzi, dar cu o inflaţie galopantă, era foarte dificil să-ţi asiguri finanţările pentru aprovizionare.

„Sectorul nostru are un o specificitate anume. Ai nevoie de fonduri mari. Închipuiţi-vă că trebuie să cumpăraţi 50.000 t de cereale cu aproximativ 200 de euro pe tonă în recolta de vară şi cam tot atâtea în recolta de toamnă. Sunt sume incredibile, care trebuie finanţate. Iar la vremea aceea era dificil.“

 

Cum arată prezentul?

Unde e astăzi cu businessul, nici n-a visat.

Astăzi, sub umbrela Nutrientul sunt şapte firme. Grupul deţine ferme de creştere a porcului, începând de la selecţie până la reproducţie, tineret şi partea de îngreşare. Are şi fabrica de nutreţuri în sine, care produce în jur de 9.000 t pe lună. Aceasta are spaţii de depozitare de 120.000 t de cereale în silozuri.

„Avem şi un sector de pasăre – cu două ferme de reproducţie şi o staţie de incubaţie cu o capacitate de 24 de milioane de pui pe an. Iar acum am luat hotărârea să închidem circuitul printr-un abator de carne pasăre, de 6.000 de capete pe oră.“

În cursul anului trecut, grupul s-a calificat pentru un grant AFIR de 7 milioane de euro, la o investiţie totală de 22-24 mil. euro. În luna mai va fi definitivat proiectul tehnic şi încep  negocierile cu constructorii pentru implementare. Abatorul va fi tot în Bihor.

„Eu am un defect, nu pot să nu fac investiţii. Dacă există o oportunitate de finanţare - prin AFIR sau prin alte fonduri, imediat aplic. Astfel, am ajuns să livrăm anual 7 milioane de pui şi circa 120.000 de capete de porc.“

În urma investiţiilor de anul trecut, grupul o să aibă o creştere de aproximativ 20% pe ambele sectoare. „Suntem optimişti şi pentru 2025. Experienţa m-a învăţat să am răbdare, pentru că toate se rezolvă.“

 

Ce urmează?

Astăzi, omul de afaceri controlează grupul Nutrientul, cu multiple companii şi ramuri de business. El este asociat în firme cu 500 de salariaţi şi afaceri de 500 mil. lei (100 mil. euro), conform platformei de analiză a companiilor termene.ro. Doar firma Nutrientul SA are afaceri anuale de peste 200 mil. lei (50 mil. euro), arată informaţiile de la Ministerul de Finanţe.

Iosif Pazuric continuă dezvoltarea, având în plan, printre altele, o investiţie de 24 mil. euro într-un abator pentru carne de pui.

„Am achiziţionat terenurile din timp, suprafeţe mai mari, care se pretează la amplasamente de fermă. O să trecem de la 7 milioane de pui pe an la 10-12 milioane, număr care ar asigura din producţie proprie capacitatea de tăiere a abatorului.“

Specificul business-ului este de aşa manieră încât necesită anumite distanţe faţă de zonele locuite. Producţia zootehnică generează nişte mirosuri care, în anumite perioade, produc disconfort pentru cei care sunt în proximitate.

„De aceea, am ales să facem investiţiile la distanţă de 2-3 km de cea mai apropiată localitate. După ce vom deschide acest abator, în mod sigur o să ne îndreptăm şi către export. Avem avantajul proximităţii faţă de graniţa cu Ungaria. Şi, acum, şi avantajul Schengen.“

Pe zona de carne de pui, grupul lucrează la un brand competitiv, pentru că există o concurenţă acerbă pe segment.

„Avem chiar excedent de producţie. Totuşi, e vizibilă o tendinţă a consumatorilor de a opta tot mai mult pentru carne de pasăre. Există o creştere a cererii la nivel mondial.“

 

Plusuri şi minusuri

În zona de porc, în unele ţări, cum sunt cele asiatice, porcul este proteina supremă, adaugă el. În Europa, mai ales în Occident, mulţi nutriţionişti au banat carnea de porc şi cererea s-a contractat.

„În România, în continuare se consumă şi este foarte sănătoasă, dar nu în exces.“

Sectorul agroalimentar este unul care funcţionează indiferent de vremuri, dar sunt plusuri şi minusuri aici.

„Chiar în acest moment, situaţia la producţia de porc viu nu este cea mai roz, preţurile sunt sub preţul de cost. A avut loc o cădere la nivel european, chiar la nivel mondial. Sperăm ca situaţia să îşi revină, pare că există un reviriment.“

Spre comparaţie, anul trecut a fost unul foarte bun, cu profituri pe care industria nu le-a mai avut de mult. În domeniu însă, riscurile sunt majore - sunt tot felul de viroze, de la pestă la febră aftoasă.

„Este un business risc crescut, dar aduce şi saţifacţii. În anii trecuţi, s-a luat o hotărâre de a stimula investiţiile în zotehnie, în partea de reproducţie, în care eram deficitari. Dar nu este suficient acest lucru pentru carnea de porc. Există o nevoie imperioasă de a stopa circulaţia bolilor.“

E nevoie de măsuri drastice pentru că astăzi pesta porcină face ravagii în continuare. Dacă nu se va eradica pesta, sectorul va avea de suferit în continuare, indiferent ce subvenţii se dau pe zona de investiţii, explică Iosif Pazuric.

„Pentru noi, faptul că avem şi activitate în zona de carne de porc, şi în zona de carne de pui a reprezentat un avantaj. Fiecare sector a avut probleme, dar nu concomitent. Asta a fost foarte bine.“

Când puiul a adus profituri, a acoperit pierderile de la porc, şi invers.

 

Lecţiile „carierei“ de antreprenor

Astfel, de la 80 de oameni cât avea Nutrientul la privatizare, grupul actual a ajuns la peste 500 de salariaţi.

„Am şi greşit de lungul timpului. Am avut posibilitatea să achiziţionez terenuri agricole şi am ratat această oportunitate.“

Acum, e foarte dificil din motiv de lipsă de disponibilitate şi de legislaţie - există drept de preempţiune la arendaş. Nu mai poţi cumpăra decât dacă el cedează, dacă nu are capacitatea de a achiziţiona, explică Iosif Pazuric.

„Dacă am fi făcut asta, am fi avut o integrare completă. Ne-ar fi trebuit vreo 10.000 ha ca să asigurăm 80% din necesarul de cereale. Noi căutăm terenurile în proximitate pentru că în domeniul nostru costul transportului cântăreşte greu.“

Dincolo de activitatea din industria zootehnică, grupul are şi o moară de mălai care produce mălai pentru mămăligă, pentru bere.

„Suntem în reţelele de retail. Am avut şi un brand propriu, dar n-am mai reuşit să intrăm cu el, deşi era foarte căutat.“

Retailul are dorinţa de a dezvolta marcă proprie, unde furnizorul e anonim ca să poată fi înlocuit la nevoie, explică Iosif Pazuric. În zona de carne de pui, există şi branduri proprii, dar şi mărci consacrate.

„Noi vom fi nevoiţi să mergem în paralel şi să construim în timp un brand propriu pe care să-l impunem pe piaţă. La anul sper să avem abatorul aproape finalizat“, conchide antreprenorul, prezent în cadrul emisiunii Oradea, poartă către Vest, un proiect ZF susţinut de Banca Transilvania.

O campanie Ziarul Financiar Banca Transilvania