Oradea, poartă către Vest, un proiect ZF susţinut de Banca Transilvania. Care e povestea lui Dan Corbuţ, fondatorul Agroind Cauaceu: „Sunt în acest business de peste 25 de ani. Nu cred că există fermier în Bihor pe care să nu îl cunosc. O relaţie personală cu un partener de afaceri face 80% din business“

♦ Agroind Cauaceu este distribuitor de input-uri, pesticide şi seminţe pentru agricultură ♦ Compania a avut afaceri de 800 mil. lei în 2023, minus 18% ♦ În 2017, antreprenorul a vândut 70% din business către gigantul Ameropa, păstrând restul de 30% ♦ În paralel, separat, el operează şi 3.500 de hectare de teren agricol.

Există o perioadă în viaţa fiecăruia dintre noi când decidem singuri ce ne dorim să facem pe mai departe, în ce direcţie vrem să mergem. În cazul lui Dan Corbuţ, această perioadă s-a suprapus cu momentul când s-au schimbat lucrurile în România, cu momentul când economia a făcut primii paşi în capitalism.

„La începutul anilor ’90, aveam 23-24 de ani şi lucram în comerţ. Şi mi-am dat seama că există oportunităţi pentru orice persoană care are un pic de curaj şi îşi asumă nişte riscuri. Era momentul propice să începi o activitate pe cont propriu şi să renunţi la modul de lucru de până în 1990.“

Primii săi paşi în antreprenoriat nu au fost în agricultură, domeniul în care şi-a construit businessul de astăzi. A început cu comerţul. Lucrase anterior în domeniu. Astfel, a deschis un prim magazin în Oradea, un magazin alimentar care funcţiona în regim non-stop. Apoi, a deschis o cafenea.

„Undeva prin ’95, erau deja atât de multe cafenele încât au început lucrurile să se schimbe. La acel moment, tatăl meu lucra în agricultură. Şi acolo începuseră lucrurile să se schimbe. Văzând că nu mai am rezultate foarte bune în comerţ şi HoReCa, am decis ca împreună cu el să fac o firmă care să activeze în domeniul agricol.“

 

Cum a început?

Au luat secţia de la Agromec Diosig cu  chirie pentru un an. Făceau prestări de servicii pentru agricultorii care începuseră activitatea asta pe cont propriu, la începutul anilor ’90.

Totodată, la acea vreme, tatăl său avea 50 de hectare de teren pe care le lucra în arendă. „Am făcut o firmă împreună cu el şi am pornit împreună. Spiritul antrepre­norial îl moştenesc, într-o anumită măsură, şi de la el.“

Pentru aceste 50 de hectare, mai exact pentru cultura de grâu, Dan Corbuţ trebuia să cumpere ceva pesticide şi a mers la Oradea pentru asta. La acel moment, erau foarte puţini distribuitori pe inputuri pentru agricultură.

„Îmi aduc aminte, am stat cam o oră la acel depozit ca să pot să cumpăr ceea ce aveam nevoie. Când am văzut cât de greu obţii asemenea produse, m-am reorientat instant.“

Într-un an de zile, a devenit distribuitor de îngrăşăminte chimice. La acel moment, Azomureş era producător local de îngrăşăminte şi, mai mult decât atât, încerca să-şi facă o reţea de distribuţie.

„Eu am aflat acest lucru, m-am dus la companie şi am insistat să mă treacă pe listă între acele 10-12 firme din judeţ care îşi depuseseră dosarul pentru asta. Şi am reuşit. În trei ani, din 12 firme din judeţul Bihor, am rămas doar două.“

 

Pariu pe agricultură

În momentul în care a intrat în distri­buţie, a renunţat la magazin şi la cafenea şi şi-a concentrat atenţia doar pe activitatea aceasta. A început cu îngrăşămintele chimice prin ’96-’97, iar un an mai târziu a dezvoltat partea de pesticide şi pe cea de seminţe.

„Deja prin 2003-2004 eram cea mai importantă firmă din judeţul Bihor pe partea de distribuţie de inputuri pentru agricultură.“

La momentul acela, agricultura modernă era la început. Era în faţa de pionierat. Antreprenorii, ca şi el de altfel, visau la nivelul la care au ajuns astăzi.

„Atunci mi-am dat seama de potenţial şi am realizat că dacă am grijă de acest business, îl pot dezvolta foarte bine. Eram puţini distribuitori.“

Iar nevoile de produse pentru agricul­tură erau tot mai mari. Fermierii începeau să se dezvolte, începeau să înţeleagă mult mai bine lucrurile şi aveau nevoie de cât mai multe inputuri. Or, asta era greu.

„Privind retrospectiv, pot să spun că fără aceşti furnizori de inputuri şi produ­cători, fără aceste firme multinaţionale, agric­ultura României nu ar putea func­ţiona. Nu ar fi putut nici atunci, nici acum.“

În România erau la momentul res­pectiv doi producători de pesticide pentru agricultură – Oltchim şi Chimcomplex Borzeşti. Pe zona de îngrăşăminte era Azomureş, spune antreprenorul. Pe partea de seminţe, mai funcţionau staţiunile experimentale din judeţe, dar foarte slab.

Astăzi, situaţia stă diferit, iar 90% din produsele necesare pentru o cultură vin de la multinaţionale.

 

Cu cine lucrează

„Cu primele companii străine nu am lucrat direct, ci prin alţi distribuitori de-ai lor. În doi-trei ani însă, ajunsesem eu să vând mai mult decât acei distribuitori. Făcând analize şi văzând cifrele, au venit ei la mine. Primii au fost cei de la Monstanto, după care a venit BASF. După ei au urmat toţi ceilalţi.“

Astăzi, Agroind Cauaceu lucrează cu toate companiile multinaţionale producă­toare de pesticide şi seminţe care au activitate în România. În portofoliu, grupul are produse de la 40-50 de frunizori de pesticide, seminţe şi îngrăşăminte chimice.

„Acoperim cam toată gama de care are nevoie un fermier în momentul de faţă.“

În zona asta există potenţial de creştere în continuare, dar businessul nu mai e la fel de rentabil ca acum zece ani. Marjele sunt foarte mici azi. Piaţa s-a schimbat, con­cu­renţa e mai acerbă. Şi costurile sunt mult mai mari. Agroind are şapte puncte de lu­cru în Bihor şi Arad, cu peste 150 de an­gajaţi. „Nici fermierii nu mai fac banii pe

care-i făceau în urmă cu zece ani. Profitul per hectar e mult mai mic astăzi. Pe de altă parte, ei sunt obligaţi să investească în culturile lor pentru că altfel nu pot ţine pasul cu costurile şi cu producţiile.

Un fermier care nu lucrează cu produse performante şi care nu accesează noile tehnologii, nu poate fi rentabil.“

 

Importanţa relaţiilor personale

Dan Corbuţ e în acest business de peste 25 de ani şi spune că nu crede că există fermier în judeţul Bihor pe care să nu îl cunoască personal.

„În cazul a cel puţin 80% dintre ei am fost în casele lor, în fermele lor. Din punctul meu de vedere, o relaţie personală cu un partener de afaceri face 80% din business.“

În 2017, omul de afaceri a decis să vândă o parte din acţiunile de la Agroind către Ameropa, unul dintre cei mai mari jucători din domeniu de la nivel mondial.

„Şi bine am făcut. M-am asociat cu cea mai puternică firmă din domeniu din Europa, unul dintre cei mai mari traderi de îngrăşăminte şi cereale. Ameropa deţine (indirect, prim firma Promat Comimpex – n.red.) pachetul majoritar din Agroind Cauaceu. Eu mai deţin 30%.“

Acest pas a fost foarte important ţinând cont de perioada care a urmat după 2017.

„Fără ei, în pandemie, în vremea războiului, nu cred că puteam să rezistăm în piaţă. Împreună, am reuşit să ne extindem.“

În urmă cu trei ani, grupul a deschis în localitatea Vladimirescu din judeţul Arad un depozit important, iar asta a dus la creşterea rapidă a cifrei de afaceri.

„Avem o echipă de 6-7 oameni în Arad şi asta a contat mult.“ În 2017, firma avea afaceri de nici 330 mil. lei faţă de 800 mil. lei astăzi.

Un judeţ nou e ca o afacere nouă.

„Am început de la zero, eu împreună cu coleg. După trei ani, pot să zic că deja contăm foarte mult şi pe piaţa din Arad, nu doar pe cea din Timiş. Pe viitor, ţinând cont de instabilitatea de la nivel global, e greu să îţi faci un plan pe termen mai lung. Volatilitatea e foarte mare. E greu astăzi să îţi propui pieţe noi şi teritorii noi. Ţinta e să consolidăm ce avem deja. Arad şi Timiş sunt două judeţe cu un potenţial agricol extraordinar de mare.“

 

Un alt business

În paralel cu distribuţia, antreprenorul ş-a dezvoltat şi pe partea de ferme. În momentul de faţă are două ferme care lucrează 3.500 de hectare (faţă de 50 ha la început). Are o fermă în localitatea Diosig şi una în localitatea Chiraleu, ambele în judeţul Bihor.

„De-a lungul anilor, am reuşit să cumpărăm o suprafaţă destul de însemnată de teren agricol, dar lucrăm şi în arendă. Proprietatea e preferabilă pentru că aduce plusvaloare firmei.“

Dacă până în 2000 puteai cumpăra un hectar de teren cu 500-1.000 euro, acum vorbim de la 8.000 de euro în sus.

„În continuare, suntem mai ieftini decât Occidentul pentru că avem şi suprafaţă agricolă mai mare. Nu ne putem compara cu Olanda sau Austria. Totuşi, şi la noi valoarea terenului agricol creşte. Ideal, pentru noi ar fi ca toată suprafaţa pe care o lucrăm să fie în proprietate, dar e greu de realizat acest lucru. Nici nu vând oamenii atât de mult, nu ca acum 8-10 ani.“

Totodată, dincolo de asta, agricultura e un domeniu unde actorii sunt la mâna vremii. Până acum 6-7 ani, zona de nord-vest şi zona de vest a ţării erau mai protejate.

„Nu aveam probleme cu arşita şi seceta. Acum, astfel de fenomene sunt tot mai frecvente şi aici. De aceea, marea majoritate a fermierilor încep deja să se gândească la proiecte de irigaţii“, conchide antreprenorul, prezent în cadrul emisiunii Oradea, poartă către Vest, un proiect ZF susţinut de Banca Transilvania.