Topul este dominat de Petrom şi Romgaz. Prima companie este unicul producător de petrol din România, asigurând în acelaşi timp jumătate din producţia de gaze, în timp ce Romgaz asigură cealaltă jumătate a producţiei de gaze.
Deşi România mai are o producţie importantă de cărbuni, companiile care se ocupă cu această activitate nu au intrat în top, multe dintre minele de huilă sau lignit fiind integrate în companii de producţie a energiei electrice.
Un exemplu în acest sens este Complexul Energetic Oltenia, în a cărui structură se află fosta Societate Naţională a Lignitului Oltenia.
Puţine industrii locale au trecut printr-o transformare atât de dramatică precum cea extractivă, scăderea afacerilor însoţită de cea a numărului de angajaţi oglindind atât declinul resurselor, cât şi mai ales modificarea mixului energetic local.
În timp ce vântul s-a transformat în bani pentru investitorii în eoliene, cărbunii pentru termocentrale au rămas în pâmânt.
Datele de la Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) arată că în 2008, anul de graţie al economiei locale, termocentralele alimentate de cărbuni aveau o pondere de aproape 40% din mixul energetic, cea mai mare contribuţie dintre toate sursele. În acel an, peste 20.000 de oameni lucrau în minele care alimentau marile unităţi termo şi aveau un business de peste 2 miliarde de lei.
În 2016, ultimul an pentru care sunt date complete atât la Ministerul Finanţelor, cât şi pe ANRE, ponderea cărbunilor în mixul de energie ajunsese la doar 24%. Procentele pierdute de cărbuni din mixul de energie au fost preluate de solare, eoliene şi biomasă, forme de producţie de energie susţinute prin scheme de sprijin generoase, plătite prin facturile suportate de toţi consumatorii de electricitate din România.
Nemodernizate şi supuse acestei presiuni din partea pieţei, minele de cărbuni s-au închis, astfel că la finalul anului 2016 cifra de afaceri a companiilor active în extracţia acestei resurse ajunsese la mai puţin de 80 de milioane de lei, circa 1.200 de oameni continuând să lucreze în acest sector. Aşa cum am precizat mai sus, evoluţia cifrei de afaceri oglindeşte şi reorganizarea din industria minieră, unde o parte din minele de cărbuni au fost integrate în producătorii de energie.
Extracţia petrolului brut este o altă industrie care a trecut prin schimbări determinate de declinul producţiei. Desigur, jocul preţului petrolului a avut şi el un impact semnificativ. Dacă în 2008 media de preţ pe un baril de petrol era de 95 de dolari, în 2016 aceasta a ajuns la 42 de dolari. Producţia de petrol a fost de 4,5 milioane de tone în 2008, pentru ca în 2016 să ajungă la 3,9 milioane de tone, potrivit datelor publicate în rapoartele financiare ale OMV Petrom.
Astfel, de la un business de 16,7 mld. lei, extracţia petrolului brut a ajuns la un nivel de 12,5 mld. lei. OMV Petrom este unicul producător local de petrol şi gaze, cifrele de mai sus reprezentând de fapt evoluţia afacerilor acestei companii. Odată cu acest declin, este vizibilă reducerea businessului în zona de servicii destinate extracţiei petrolului. Astfel, de la 3,7 mld. lei în 2008, la finalul lui 2016 firmele active în acest domeniu au înregistrat un rulaj de 1,7 mld. lei cu 6.140 de angajaţi, cu aproape 40% mai puţini faţă de 2008.
România este una dintre cele mai bogate ţări la nivel european în materie de resurse. Este al patrulea producător de gaze naturale şi de petrol. Potrivit unor informaţii centralizate de ZF, existau licenţe de exploatare pentru mai bine de 70 de substanţe minerale, de la andezit, ape minerale sau calcar până la uraniu, cupru, huilă sau sare, potrivit datelor disponibile pe site-ul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.
Anul acesta, potrivit datelor disponibile, s-ar putea da startul proiectului de exploatare la mare adâncime a gazelor din Marea Neagră. Deja se fac planuri pentru exportul acestor gaze, dar până acum nu a fost pus pe masă niciunul destinat folosirii acestor resurse pe plan intern. Industria îngrăşămintelor chimice, unul dintre cei mai mari consumatori de gaze naturale, este la pământ, iar jumătate din casele românilor sunt încălzite cu lemne, reţeaua de distribuţie a gazelor naturale nefiind suficient dezvoltată.
În ciuda creşterii economice care stârneşte invidii la nivel global, românii sunt la coada clasamentului european în funcţie de salarii. Mai slab stă Bulgaria, o ţară lipsită de resurse.
Mariana Gheorghe, CEO al OMV Petrom. Provocarea pentru perioada următoare este legată de reluarea investiţiilor, pentru că în absenţa acestora, producţia de ţiţei şi gaze ar scădea. Impredictibilitatea este un alt element care caracterizează această perioadă: modificările de fiscalitate şi ale reglementărilor făcute din scurt şi fără luarea în considerare a opiniilor celor afectaţi fac ca România să fie mai puţin predictabilă şi atractivă în ochii investitorilor.
