Via Transilvanica. Cum ar putea creşte capacitatea de cazare pe Via Transilvanica? Asociaţia Tăşuleasa colaborează cu biroul de proiectare Inginerie Creativă pentru a dezvolta o infrastructură de cazare mai accesibilă de-a lungul traseului

♦ „Intenţia este de a amplasa 50 de unităţi, cu o capacitate de şase persoane fiecare“ ♦ Costul pentru construcţia prototipului sare de 55.000 de euro, faţă de aşteptările iniţiale de circa 30.000 de euro. Prin producţia de serie, costurile ar putea fi reduse până la 45.000 de euro, fără a fi incluse aici costurile de transport şi logistică.

După crearea unui traseu turistic, Asociaţia Tăşuleasa lucrează astăzi pentru dezvoltarea unei infrastructuri de cazare, mai accesibilă din punct de vedere al preţurilor plătite de călători, care va fi amplasată de-a lungul traseului Via Transilvanica.

Asociaţia colaborează cu biroul de proiectare Inginerie Creativă pentru crearea prototipului de modul de cazare, care reprezintă, de fapt, o mică unitate de cazare, cu o capacitate de şase persoane. Scopul acestei infrastructuri dezvoltate de Tăşuleasa va fi să ofere spaţii de ca­zare, acolo unde ele nu există, şi la un preţ mult mai accesibil, astfel încât costurile să fie mai reduse pentru călători. Proiectul, la ini­ţiativa Tăşuleasa, a pornit în urmă cu circa opt luni.

Asociaţia s-a îndreptat către Inginerie Creativă, pentru că au ţinut ca un astfel de proiect să aibă o puternică componentă de sustenabilitate. „Noi suntem o companie dedicată construcţiilor sustenabile, iar Via Transilvanica s-a orientat către turismul sustenabil. Acest lucru ne-a legat. Ne-am dorit ca acest proiect să fie unul realizabil, nu doar un proiect, cum se întâmplă cu altele mai complicate, să nu ajungă să fie realizat şi să rămână doar la nivel de concept“, spune Marius Şoflete, cofondator, Inginerie Creativă, prezent în cadrul emisiunii Via Transilvanica – drumul care uneşte comunităţi şi businessuri, un proiect ZF susţinut de Banca Transilvania.

Sustenabilitatea unităţii de cazare este dată, subliniază el, de impactul pe care materialele folosite în construcţie îl au asupra mediului, dar şi impacul consumului de energie. Modulul de găzduire este realizat din materiale regenerabile, care pot fi reutilizate şi în următorii 40-50 de ani.

„Lemnul este materialul principal, structura construcţiei este din lumen, inclusiv materialul termoizolant este de origine naturală, inclusiv fundaţia este pe nişte şuruburi metalice care pot fi scoase ulterior din teren. Dacă peste zece ani, vrei să muţi construcţia, o poţi face“, spune el.

Totuşi, proiectarea acestei construcţii a trebuit să ţină cont de particularităţile terenului, iar tocmai acest aspect reprezintă şi o mare provocare. În multe zone de pe traseu, nu pot ajunge maşini utilitare, astfel că modulele au fost configurate pentru a putea fi transportate inclusiv de maşinile care care buşteni şi pot ajunge în multe zone cu teren accidentat.

Modulul are 33 de metri pătraţi şi dispune, pe lângă zona în care vor fi instalate paturile, o chicinetă şi o baie.

Unităţile vor fi amplasate pe traseu fie în curţile oamenilor, fie în proximitatea caselor lor, astfel încât să îşi asume mentenanţa acestora.

„Iniţial, a fost gândit să fie pur şi simplu amplasate pe traseu. Ne-am dat seama că, la nivel cultural, oamenii nu sunt obişnuiţi să aibă multă grijă de un astfel de spaţiu de cazare. Atunci s-a schimbat strategia de amplasare a acestor spaţii de găzduire în curţile oamenilor care se află pe traseul Via Transilvanica sau adiacent gospodăriei lor, astfel încât oamenii să îşi asume acest modul ca şi element de mentenanţă, curăţenie, îngrijire“, mai spune Şoflete.

O altă provocare a fost bugetul, fiind nevoie de un control mult mai atent al costurilor.

„Este o construcţie care trebuie replicată de peste 50 de ori şi avem nevoie de un control mult mai riguros al bugetului, ceea ce sperăm să îl facem prin ducerea prototipului mai departe, la nivel de producţie de serie“, adaugă el.

Costul pentru construcţia prototipului sare de 55.000 de euro, faţă de aşteptările iniţiale de circa 30.000 de euro. Totuşi, Marius Şoflete crede că prin producţia de serie, costurile ar putea fi reduse până la 45.000 de euro, fără a fi incluse aici costurile de transport şi logistică.

În momentul în care prototipul va intra în producţia de serie, Tăşuleasa va colabora cu fabrici care pot face case prefabricate din lemn, însă biroul de proiectare va rămâne în continuare implicat în proiect, mai ales pentru a superviza întregul proces de producţie.

Totuşi, pe mai departe, Tăşuleasa are în plan să creeze, împreună cu Inginerie Creativă, şi alte tipuri de module de găzduire.

„Aşteptarea este de a creşte numărul de turişti la peste 300.000 în următorii cinci ani, lucru care va genera probabil mai multe tipologii de spaţii de cazare care vor trebui implementate“, mai spune el.