Via Transilvanica. Diana Iabraşu, preşedintele Asociaţiei Caselor Albastre: Restaurarea caselor albastre, vechi de 150 de ani, implică apropierea de meşteşuguri şi materiale naturale

♦ Vorbim de trei-cinci ani în care mai putem documenta corect şi salva cele mai frumoase case din Transilvania.

Diana Iabraşu, preşedintele Aso­ciaţiei Caselor Albastre, a demarat un proiect de restau­rare a caselor albastre, vechi de 150 de ani, din zona Transilvaniei.

„Este un exerciţiu pe care îl facem din 2020 în satul Şona, judeţul Braşov, mai ales că trece extensia Via Transilvania- Terra Borza Teutonica, care vine şi îmbrăţişează locul nostru iar partea foarte frumoasă este că exact ruina la care lucrăm, pe care vrem să o redăm comu­nităţii de ceva timp, chiar în centrul satului, a primit anul acesta o bornă în faţa ei. Ni s-au unit drumurile în procesul acesta de înţelegere a peisajului cultural natural transilvănean şi al valorii arhitecturii rurale“, a spus ea la emisiunea Via Transilvanica.

Ruina istorică pe care o restaurează este numită sim­bolic „Ruina Teatru“. Clădirea a fost, în trecut, un punct de întâlnire a comunităţii. Azi, devine loc de formare pentru studenţi, arhitecţi şi restauratori, potrivit ei. „Restaurarea im­plică, în primul rând, apropierea de meşteşuguri şi de materiale naturale. Înseamnă o obser­vaţie foarte serioasă a felului în care aici, în sudul Transilvaniei, se construia. Apoi urmează o docu­mentare, o mă­surătoare corectă, o scanare 3D şi un dialog permanent cu specialişti care să ne aşeze corect într-un viitor plan de acţiune“

Ruina Teatru are o şură, cu potenţial de a fi transformată într-o ceainărie sau o cafenea, un loc foarte potrivit pentru drumeţi atunci când vin pe traseu şi vor un ceai cald, potrivit ei. Deasupra grajdului ar urma să se amenajeze un spaţiu de cazare. Însă provo­cările sunt majore: lipsa infra­structurii de apă şi canalizare, costurile materialelor şi birocraţia avizelor.

„Proiectul de arhitectură a inte­grat o structură metalică care să sprijine frontonul şi elementele critice din faţadă.“

Mai multe detalii pe zf.ro

„Acesta este target-ul nostru în momentul de faţă, până anul viitor, până în luna mai să putem atinge acest target“.

Ea a mai  subliniat că este de fapt o poveste culturală, despre cum deschizi o comunitate pentru drumeţi, cum eşti dispus să înveţi de la cei care trec prin faţa porţii.

Mai mult, ea atrage atenţia că estimează 3-5 ani în care mai pot fi documentate corect şi salvate cele mai frumoase case din Transilvania.

„Şi apoi acesta este un timp critic, ar trebui să fie o alianţă, ar trebui să fim toţi preocupaţi de asta, pentru că altfel vom pierde lupta cu timpul şi din restaurare vom putea face doar reconstituire peste cinci ani, adică ele deja vor fi prăbuşite, foarte multe dintre elementele importante neavând şansa să le documentăm măcar“.

Prin asociaţia pe care o conduce încearcă să îi convingă pe proprietarii  caselor albastre de importanţa restaurării acestor case şi să convingă autorităţile să se implice.

Cele  mai multe case albastre sunt în  Sibiu, Braşov, Mureş dar şi  Sălaj dar asociaţia se uită şi la casele din Moldova şi  Dobrogea. Ea a iniţiat chiar un proiect numit harta caselor albastre, prin care să identifice toate aceste case şi să facă un traseu. Aceste case vor fi fotografiate şi analizate structural.

Proiectul Caselor Albastre a pornit de la o constatare simplă: 70% dintre casele tradiţionale din Transilvania au avut, la un moment dat, un strat albastru.

„Albastru e un limbaj şi un pretext. Când vorbim despre albastru, vorbim despre o posibilitate de a trăi într-o lume frumoasă“.

Culoarea, odinioară adusă de saşi prin filiera germană, a devenit un simbol al identităţii rurale. Astăzi, proiectul foloseşte acest element vizual pentru a atrage atenţia asupra patrimoniului arhitectural şi pentru a uni eforturile de restaurare din judeţele Sibiu, Braşov şi Mureş.