Românii şi cultura asigurărilor: Ne temem de riscuri, dar ne asigurăm prea puţin. Mentalitatea românilor legată de prevenţie în asigurări continuă să fie una reactivă decât preventivă

♦ Un studiu arată că doar 27% dintre români au un fond de urgenţă pentru situaţii neprevăzute, în timp ce doar 25% dintre cei chestionaţi se consideră pregătiţi în faţa unui accident ♦ În România, legislaţia în domeniul asigurărilor s-a dezvoltat treptat şi, în ciuda avântului din ultimii ani, nu a ajuns încă la un nivel similar cu cel al altor ţări europene.

Asigurările au prins avânt în România, înregistrând creştere în fiecare an, în ciuda condiţiilor de incertitudine, a creşterilor de preţuri, a inflaţiei şi a întregului context dificil pe care îl traversăm, ajungând la finalul anului trecut la un volum al subscrierilor de peste 23 mld. lei, cu investiţii de peste 33 mld. lei de-a lungul timpului în economia românească.

Deşi cifrele arată bine, mentalitatea întotdeauna a stat la baza dezvoltării sau înfrânării pieţei asigurărilor, din cauza fie a unor mituri, fie a unor preconcepţii. Aici, educaţia financiară joacă în general un rol important.

Dar dacă în România nivelul de cuprindere al asigurării este mic, cum stau alte ţări europene la acest capitol?

În multe ţări vestice, asigurările pentru persoane juridice şi companii sunt o practică standardizată şi adesea impusă de lege. Mare parte din asigurări se bazează pe acoperiri împotriva riscurilor comerciale, legale, operaţionale sau de personal şi sunt obligatorii pentru anumite industrii şi activităţi profesionale. În ţările nordice Suedia, Danemarca şi Norvegia, asigurările profesionale obligatorii sunt strict reglementate, cuprind asigurări de sănătate, accidente de muncă şi pensii, fiind reglementate şi susţinute de stat. Dacă ne referim la Franţa sau Germania, de exemplu, vorbim despre asigurări profesionale obligatorii mai relaxate, dar extinse şi importante pentru economie.

În România, legislaţia în domeniul asigurărilor s-a dezvoltat treptat şi, în ciuda avântului din ultimii ani, nu a ajuns încă la un nivel similar cu cel al altor ţări europene.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte asigurările pentru persoane fizice ţările nordice Suedia, Norvegia, Finlanda şi Danemarca au un sector al asigurărilor foarte bine dezvoltat, inclusiv în ceea ce priveşte asigurările de viaţă, cât şi cele de sănătate.

Coborând spre Europa Centrală şi de Est, în Polonia, Cehia sau Ungaria, vedem că gradul de penetrare al asigurărilor este mai scăzut, fenomen ce poate fi explicat printr-o combinaţie de factori economici, sociali şi culturali.

Conform unui studiu anual realizat cu Institutul MIA Marketing, comandat de Groupama, doar 27% dintre respondenţi spun că au un fond de urgenţă pentru situaţii neprevăzute, în timp ce doar 25% dintre cei chestionaţi se consideră pregătiţi în faţa unui accident în trafic, care are legătură cu locuinţa sau chiar sănătatea.

Procentul scade şi mai mult atunci când vorbim despre riscuri din categoria unei situaţii dificile din familie, inclusiv în ceea ce priveşte copiii, doar 25% din persoanele participante la studiu având alături un partener de încredere pe care se pot baza în gestionarea unei astfel de situaţii.

Încrederea şi reputaţia depăşesc preţul ca factori decizionali. Deşi preţul asigurării rămâne un criteriu important, datele evidenţiază că factori precum "reputaţia bună a companiei“ şi „recomandarea de la o persoană de încredere“ sunt de asemenea esenţiali în procesul de decizie. Această tendinţă este un indicator puternic al depăşirii unei etape de neîncredere.

Circa 49% dintre respondenţi au considerat că şi reputaţia companiei este relevantă în procesul de cumpărare a unui produs de asigurare, pe când doar 16% dintre aceştia iau în considerare sfatul unei persoane apropiate în faţa unei astfel de decizii. Printre sursele din care se informează oamenii înainte de a alege o asigurare, consultanţii din asigurări reprezintă 48% dintre menţiunile† persoanelor participante la studiu, urmaţi de prieteni / colegi, cu un procent de 44% şi site-urile companiilor de asigurări cu acelaşi procent, de 44%, conform informaţiilor studiului menţionat.

Pe măsură ce produsele de asigurare devin tot mai populare, românii încep să fie interesaţi de educaţie financiară, nu doar în sensul cifrelor şi produselor, ci şi în sens cultural şi emoţional. Datele studiului conturează portretul unui consumator român în plină tranziţie, în care se vede o evoluţia clară de la o mentalitate dominată de neîncredere şi concentrată exclusiv pe costuri, la una caracterizată prin reponsabilitate, analiză strategică a riscurilor şi căutarea stabilităţii.

Deşi evoluţiile în ceea ce priveşte mentalitatea şi cum se raportează românii la asigurărări se dezvoltă şi încep să pice tot mai multe bariere, drumul este încă unul lung. Accesul este relativ uşor, soluţii în piaţă există, dar pe lângă modul în care este apreciată o asigurare, crearea şi conturarea unei culturi în jurul protecţiei financiare prin asigurare necesită ani de zile şi o masă suficient de mare care să poată să aducă o schimbare fundamentală în acest sens.