Cum gândesc campionii performanţa? Trei metode simple care pot fi aplicate imediat în carieră

Performanţa nu este un accident, ci rezultatul unui sistem. În sport, drumul către rezultate este construit metodic, repetabil şi, mai ales, controlabil. În business, însă, mulţi profesionişti confundă performanţa cu volumul de muncă sau cu rezultatul final. Un ghid dezvoltat de Hacking Work în colaborare cu Edenred arată că, dincolo de diferenţele de context, mecanismele performanţei sunt aceleaşi: disciplină, structură şi capacitatea de a ajusta constant comportamentele.

Când vorbim despre performanţă, primul reflex este să ne uităm la rezultate – cifre, targeturi, bonusuri. Însă, în logica sportului de performanţă, rezultatul este doar consecinţa unui proces bine calibrat. Andrada Vincze, doctor în psihologie şi specialist în psihologie sportivă aplicată, sintetizează această diferenţă de perspectivă într-o idee simplă: controlul real nu este asupra rezultatului, ci asupra execuţiei.

„Nu am cum să controlez rezultatul final, nici dacă voi câştiga sau nu şi nici cât de bun e adversarul din faţa mea. Dar pot să controlez cum va fi performanţa mea. Trebuie să fiu mai bun în comparaţie cu mine, nu în comparaţie cu altcineva – să progresez mai mult sau să fiu mai bun decât am fost ieri”, spune ea în raportul citat. 

Din sport vin trei instrumente concrete care pot fi transferate direct în viaţa profesională. Cele trei metode - periodizarea, descompunerea şi oprirea comportamentelor ineficiente - au un numitor comun: disciplina de a lucra inteligent, nu doar mult.

Aşadar, cele abilităţile specifice sportivilor pe care le poţi antrena pentru a-ţi creşte nivelul de performanţă sunt următoarele: 

1. Periodizarea 

Sportivii au o strategie foarte bine delimitată pentru a avea o perioadă în care acumulează (învaţă lucruri noi), o perioadă în care performează (participă la competiţii) şi o perioadă în care se recuperează. Cei care reuşesc să delimiteze foarte bine aceste trei etape reuşesc să fie mai performanţi. E important să adaptezi măcar intensitatea sarcinilor pe care le ai de făcut, dacă nu poţi adapta volumul lor, consideră Andrada Vincze. 

2. Descompunerea în elemente 

Când sportivii vor să înveţe ceva nou sau să îmbunătăţească ceva la performanţa lor, descompun acel ceva în mai multe elemente (de exemplu forţa loviturii, poziţia picioarelor, unghiul rachetei de tenis). Un proiect e format din mici „piese de puzzle”, iar îmbunătăţirea fiecărei piese îţi va facilita performanţa. 

3. Încetarea comportamentelor ineficiente 

Când sportivii comit un număr tot mai mare de erori îşi dau seama că sunt obosiţi şi se opresc din exerciţii. Dacă un baschetbalist ratează mai mult de trei aruncări la coş din 10, antrenamentul se opreşte pentru a nu fixa acest comportament ca standard de performanţă. Asta te ajută să îţi creşti performanţa, mai ales dacă îţi doreşti să faci lucrurile bine, nu doar să le bifezi ca fiind făcute.