Nu vorbim aceeaşi limbă la job: companiile vor creştere, angajaţii vor echilibru. Care este miza reală a pieţei muncii din România în 2026

În România, 2026 se anunţă un an al contrastelor pe piaţa muncii. Companiile privesc înainte cu multă încredere, dar angajaţii sunt mai degrabă rezervaţi. Studiul Randstad Workmonitor 2026 - The Great Workforce Adaptation surprinde foarte bine această tensiune: toţi angajatorii români chestionaţi spun că se aşteaptă la creştere anul viitor, însă mai puţin de jumătate dintre angajaţi cred acelaşi lucru.

Aşadar, 100% dintre angajatorii români se declară încrezători că vor creşte anul viitor, peste media globală de 95%, însă doar 47% dintre angajaţi împărtăşesc această perspectivă. 

Această diferenţă de percepţie nu este doar o statistică. Ea se vede în deciziile de zi cu zi ale oamenilor – în faptul că aproape unul din doi angajaţi are sau caută un al doilea job pentru a face faţă costului vieţii, în nevoia tot mai mare de siguranţă şi în dorinţa de a păstra un echilibru între muncă şi viaţa personală. Pentru piaţa muncii din România, mesajul este clar: creşterea nu mai poate fi construită fără a ţine cont de starea de spirit a angajaţilor.

Potrivit datelor Randstad, tocmai acest decalaj de încredere dintre management şi oameni este unul dintre marile riscuri ale anului 2026. Iar soluţia propusă nu este una tehnică, ci profund umană: o schimbare de paradigmă în relaţia cu angajaţii, numită The Great Workforce Adaptation.

Atunci când vine vorba despre tehnologie, angajaţii din România par mai curajoşi decât colegii lor din alte ţări. Mulţi spun că se descurcă bine cu noile instrumente digitale, iar 6 din 10 simt că inteligenţa artificială îi ajută să fie mai productivi.

Angajaţii din România se declară mai încrezători decât media globală în capacitatea lor de a utiliza cele mai noi tehnologii, iar 60% spun că inteligenţa artificială le îmbunătăţeşte productivitatea. În acelaşi timp, 70% dintre angajatori estimează că AI va avea un impact major asupra unui volum ridicat de sarcini, însă doar 48% dintre angajaţi sunt de acord cu această evaluare.

Totuşi, există şi o doză de scepticism. Deşi majoritatea angajatorilor sunt convinşi că AI va schimba profund modul de lucru, mai puţin de jumătate dintre angajaţi văd acelaşi impact. Pentru unii, AI este încă ceva abstract, care „se întâmplă în alte joburi”. 

Studiul arată şi o uşoară fisură în relaţiile din interiorul organizaţiilor româneşti. Majoritatea angajaţilor au încredere în lideri, manageri şi colegi, dar procentele sunt sub media globală. Nu este o criză, ci mai degrabă un semnal de avertizare: oamenii vor mai multă coerenţă, mai mult dialog şi mai multă atenţie la nevoile lor reale.

Nivelurile de încredere din organizaţiile româneşti sunt uşor sub mediile globale. Aproximativ 71% dintre angajaţi spun că au încredere în leadership, 68% afirmă că au o relaţie solidă cu managerul direct, iar 66% cred că acesta le are interesele în vedere

În paralel, colaborarea între generaţii este văzută ca un atu. Angajaţii spun că sunt mai productivi atunci când lucrează cu oameni diferiţi de ei, iar angajatorii consideră diversitatea de vârstă un avantaj competitiv. Munca hibridă sau remote, deşi aduce libertate, face colaborarea mai dificilă şi pune presiune pe manageri să ţină echipele unite.

Privind dincolo de graniţe, România nu este o excepţie. La nivel global, aproape toţi liderii de business sunt convinşi că urmează ani de creştere, dar doar jumătate dintre angajaţi le împărtăşesc optimismul. Acest „confidence gap” este prezent peste tot şi este amplificat de incertitudinile economice şi de avansul rapid al tehnologiei.

La nivel global, 95% dintre liderii de business sunt încrezători în perspectivele de creştere, dar doar 51% dintre angajaţi împărtăşesc acest optimism. Acest „confidence gap” este identificat ca un risc structural, care poate submina strategiile de dezvoltare dacă nu este abordat printr-o schimbare profundă de abordare a relaţiei cu talentul.

Pe plan global, AI este perceput ca un motor al productivităţii de 62% dintre angajaţi şi de doar 54% dintre angajatori, iar peste jumătate dintre angajatori estimează un impact semnificativ asupra majorităţii sarcinilor. Mesajul este însă acelaşi ca în România: succesul nu vine din substituirea oamenilor, ci din combinarea abilităţilor umane cu eficienţa tehnologică.

Atât în România, cât şi la nivel global, angajaţii devin mai atenţi la modul în care îşi construiesc cariera. Doar puţin peste 40% mai văd un parcurs liniar, în timp ce o pondere tot mai mare îşi doreşte cariere „portfoliu”, cu schimbări frecvente de roluri şi industrii. Salariul atrage, dar echilibrul viaţă-muncă reţine, iar flexibilitatea a devenit o condiţie de bază, nu un beneficiu suplimentar.

Echilibrul între viaţa personală şi muncă este principalul motiv pentru care oamenii rămân într-un job, iar flexibilitatea a devenit o condiţie de bază. Mulţi angajaţi spun că nu ar accepta un rol fără libertate în privinţa programului sau a locului de muncă.