ZF la 20 de ani. Evenimentul anului 2001: Sidex, perla coroanei siderurgiei româneşti, a trecut, în mai puţin de două decenii, din mâinile statului în cele ale investitorilor indieni. Care este viitorul combinatului de la Galaţi?

Sidex (în prezent, ArcelorMit­tal Galaţi) este numele uneia dintre poveştile tumultuoase ale economiei româneşti, care a marcat peisajul de business local din ultimii 20 de ani.

Privatizarea din 2001 a combina­tu­lui Sidex Galaţi, unul dintre giganţii economiei româneşti, a fost punctul pus la capătul unei perioade de zece ani în care compania acumulase pierderi con­stant, fiind percepută, în 2000, ca o gau­ră neagră a economiei, din cauza da­to­riilor la stat pe care le acumulase după revoluţie. Practic, doar Sidex genera 80% din pierderile înregistrate de com­paniile româneşti de la acea vreme.

Compania încheia contracte păgu­boa­se cu sute de case de comerţ care îi vin­deau mai departe produsele pe piaţa in­ter­nă şi externă. Combinatul înre­gis­tra, la finele anului 2000, pierderi de 360 mil. dolari la o cifră de afa­ceri de 800 de milioane de dolari. Totodată, Sidex acumulase până la aceeaşi dată datorii ce se cifrau la 1,44 de miliarde de dolari.

Din această cauză, statul era preocupat să scoată cât mai repede la privatizare compania, mai ales că la Sidex lucrau, la începutul anilor 2000, în jur de 27.000 de oameni. Acest număr făcea din combinatul de la Galaţi a doua societate comercială a României din punctul de vedere al numărului de angajaţi, după Petrom.

În acest context, statul român a pro­pus privatizarea Sidex, iar în mai 2001, Autoritatea pentru Privatizare (APAPS) a primit o singură ofertă în acest sens, din partea LNM Holdings. Gru­pul francez Usinor a încercat să in­tre în „joc“ cu puţin timp înaintea luării unei decizii privind privatizarea, însă nu a reuşit să se impună ca un contra-candidat pentru LNM.

În noiembrie 2001, compania LNM Hol­dings NV, înregistrată în Antilele Olan­deze, membră a gru­pu­lui LNM, a pre­luat 91,6% din acţiunile Sidex Ga­laţi. Cumpără­to­rul a plătit peste 70 mil. dolari şi s-a angajat să facă investiţii de 350 mil. dolari în teh­nologizarea com­bi­natului, pe parcur­sul a zece ani.

Grupul indiano-britanic LNM este deţi­nut integral de Lakshmi Mittal, iar la momentul privatizării Sidex, con­glo­me­ratul mai cuprindea combinatele Ispat Karmet din Kazahstan, Ispat Indo din Indonezia şi Ispat Annaba din Algeria.

Primele zile de muncă pentru indi­eni la Sidex au fost adevărate duşuri reci, în condiţiile în care compania mai dis­punea de lichidităţi de 300 de dolari şi peste 800 de furnizori stăteau la coa­dă pentru a-şi recupera banii. De ase­me­nea, compania făcea afaceri numai în sistem barter, tocmai din cauza lipsei de lichidităţi.

Grupul LNM a iniţiat un proiect de disponibilizări voluntare, care a redus numărul de angajaţi ai Sidex de la 27.000 la 7.400. Practic, circa un sfert din personalul existent înainte de privatizare. Astăzi, Sidex mai are 5.600 de salariaţi

De la Sidex la ArcelorMittal Galaţi

Combinatul a reuşit să treacă pe plus în 2003, la doi ani de la privatizare, când a consemnat un profit de peste 100 mil. dolari. În pri­mii trei ani după privatizare, productivitatea com­bi­na­tului a crescut de la 125 de tone de oţel pe angajat la 300 de tone, pe fondul reducerii perso­nalului, dar şi al creşterii producţiei, care a urcat la 4,4 milioane de tone de oţel lichid în 2007. Un an mai târziu, în 2008, profitul combina­tu­lui a atins un nivel de 136 mil. euro, cel mai mare din istoria societăţii.

Începând cu 2004, Sidex Galaţi a de­venit parte a Mittal Steel, companie formată prin fuziunea dintre LNM Holdings şi Ispat International. După fuziunea dintre Mittal Steel şi Arcelor, în anul 2006, din care a rezultat Arce­lorMit­tal, numele a fost schimbat din Sidex în ArcelorMittal Galaţi.

Anii de creştere ai combinatului au cul­minat însă cu paşii premergători cri­zei financiare, începând cu 2008, criză care a dat peste cap planurile indienilor. În acest context, ei au închis mai bine de jumătate din capacităţile de produc­ţie şi au suferit an de an, în perioada 2008-2013, pierderi care s-au ridicat la mai multe sute de milioane de euro.

În cel mai greu an, 2009, combi­na­tul a suferit cea mai mare pierdere din Ro­mâ­nia, de 335 mil. euro. Producţia com­binatului a coborât în câţiva ani la circa 1,7 milioane de tone de oţel lichid. Astăzi, ArcelorMittal are o producţie anua­lă de două milioane de tone.

Criza de la Sidex nu a fost singula­ră, ci s-a resimţit în întreaga industrie. Astfel, în 2012, afacerile celor mai mari 22 de companii din sectorul siderurgic ro­mânesc au însumat 3,5 mld. euro, în scă­dere cu 5,9% faţă de anul 2011 şi cu 16% faţă de 2008. În 2011, pierderile acestor companii au fost de 242 mil. euro, faţă de profituri de 207 mil. euro în 2008, ultimul an de dinaintea instalării crizei.

Undele declinului din industrie s-au propagat şi în ultimii ani. Astfel, meta­lur­gia, o industrie de aproape 4 mld. euro anual, mai avea, la sfârşitul anului 2015, doar 27.000 de angajaţi, la jumă­tate fa­ţă de 2008, după un proces de re­struc­turare care a vizat întregul sector şi în urma căruia combinatul siderurgic din Galaţi, cel mai mare jucător din pia­ţă, a coborât pentru prima dată sub 6.000 de salariaţi.

Datele statistice arată că întreaga in­dustrie metalurgică, formată din 460 de companii, avea un număr de angajaţi comparabil cu efectivele fostului Sidex în 2001, la privatizare.

După 17 ani

Un anunţ făcut în octombrie 2018, adică 17 mai târziu de la mo­mentul pri­va­tizării Sidex, a adus în scenă un nou nume în povestea com­bi­natului gă­lă­ţean. Liberty House, o com­pa­nie bri­tanică de­ţi­nută de india­nul Sanjeev Gupta, şi-a expri­mat intenţia de a achi­ziţiona com­bi­natul de la Galaţi. Practic, com­bi­na­tul de la Galaţi, cândva unul din­tre cei mai mari angajatori din Româ­nia, a de­ve­nit terenul de joacă al in­ves­titorilor in­dieni, pre­dând astfel şta­feta unui busi­ness care a trecut de la ago­nie la extaz şi din nou la agonie în mai puţin de două decenii.

Sanjeev Kumar Gupta, om de afa­ceri cu origini indiene, este fonda­to­rul şi preşedintele executiv al grupului in­dus­trial Liberty House, care a avut în 2017 o cifră de afaceri de aproape 15 mld. dolari. El mai conduce de asemenea GFG (Grupta Family Group), un grup de companii din energie, minerit, metalurgie, inginerie, cu peste 14.000 de angajaţi în întreaga lume.

Vânzarea ArcelorMittal Galaţi are loc în contextul în care Lakshmi Mittal este interesat să cumpere combinatul Ilva din Italia, cel mai mare din Euro­pa. Astfel, pentru a satisface preocu­pă­rile legate de concurenţă din partea Co­misiei Europene, este nevoit să vân­dă alte capacităţi pe care le deţine în Uniu­nea Europeană, printre care şi com­binatul Sidex de la Galaţi, cel mai mare combinat siderurgic din Ro­mânia. Pe lângă Sidex, grupul Liberty ar urma să cumpere alte trei combinate siderur­gice, în Cehia, în Macedonia şi în Italia.

ArcelorMittal Galaţi a depăşit anul trecut pragul de afaceri de 4,6 miliarde de lei (un miliard de euro), faţă de un nivel de 3,4 miliarde de lei raportat în anul anterior, conform datelor de la Ministerul de Finanţe. Deşi a reuşit să îşi crească cifra de afaceri cu circa 38%, combinatul din Galaţi a rămas tot pe pierderi anul trecut, însă mai mici decât cele din 2016. Compania a avut astfel pierderi de 153 mil. lei anul trecut, faţă de 271 mil. lei în anul anterior.

Lakshmi Mittal lasă însă combinatul Sidex la o producţie de oţel anuală la jumătate faţă de anul 2001 şi cu numai un singur furnal funcţional din cele cinci pe care le avea la privatizare. Situaţia în care se află combinatul siderurgic din Galaţi reflectă, de fapt, imaginea întregii industrii din România.

Alte titluri din ZF în 2001

Nova Brasilia intră în curtea Kraft Foods

Nova Brasilia intră în curtea Kraft Foods

Timişoreana intră în familia sud-africanilor de la SAB

Timişoreana intră în familia sud-africanilor de la SAB

Banca Agricolă, primul „happy-end“ din tumultoşii ani 1999-2001

Banca Agricolă, primul „happy-end“ din tumultoşii ani 1999-2001