François COSTE, CEO Groupama, despre anul 2011

12 octombrie 2011. În acea zi am pornit într-o călătorie care avea să-mi schimbe viaţa în multe moduri, fizic, psihic, spiritual. O călătorie pe Drumul Sfântului Iacob, cunoscut şi sub numele de Camino de Santiago.

Am ales să parcurg traseul aşa cum au făcut-o şi primii pelerini, pornind de la Oviedo către Santiago, pe un itinerariu care reface călătoria din secolul al IX-lea a regelui Alfonso al-II-lea cel Cast, pornit atunci în vizită la mormântul Sfântului Iacob. Sunt 330 de kilometri, pe care i-am străbătut în 10 zile, ceea ce înseamnă o medie de 33 de kilometri pe zi, în total 500.000 de paşi.

A fost un traseu superb, prin munţi, văi şi păduri, un traseu pe care fiecare piatră, fiecare adiere de vânt şi rază de soare se simt nu doar cu trupul, ci şi cu mintea şi sufletul. Am învăţat în aceste zile bucuria autonomiei, a faptelor şi deciziilor care stau în puterea ta. Am învăţat că nimic nu este întâmplător şi că, de cele mai multe ori, nu atingerea unui obiectiv este cea care contează cel mai mult, ci tăria de a încerca, puterea de a nu renunţa, nici măcar atunci când eşti cu un genunchi la pământ.

Poate cel mai important, am simţit satisfacţia  de a trăi cu foarte puţin şi am înţeles bucuria renunţării la lucurile neesenţiale. De fiecare dată când drumul mi-a scos în cale alţi pelerini, m-a făcut nu doar parte din povestea lor, ci m-a şi învăţat o lecţie importantă: ca şi în viaţa de zi cu zi, pot exista persoane în faţa noastră, fără ca asta să însemne că am rămas în urmă, la fel cum pot fi persoane în urma noastră, fără ca asta să fie o dovadă a superiorităţii noastre.

Am plecat în această călătorie într-un moment destul de complex pentru mine, în care mă pregăteam să închei o etapă a carierei mele, ca expat în Spania. Eram pe Drumul Sfântului Iacob când am primit un telefon neaşteptat, în care mi s-a propus să lucrez în România. O ţară cu totul nouă, care între timp a devenit pentru mine un loc al multor bucurii, încercări, realizări şi descoperiri. Uitându-mă înapoi la acest moment, cred că nimic nu este întâmplător şi că fiecare experienţă, fie ea mai bună sau mai grea, ne duce exact acolo unde ar trebui să fim.

Închei cu câteva cuvinte celebre ale lui Antonio Machado: ”Caminante, no hay camino, se hace el camino al andar”, o invitaţie să fim mereu disponibili pentru a găsi şi a realiza destinul nostru.