ZF 24

Adrian Vasilescu, BNR: Ce-i în PIB şi ce ajunge în buzunare

Adrian Vasilescu, BNR: Ce-i în PIB şi ce ajunge în buzunare

Fotograf: Silviu Matei

Autor: Adrian Vasilescu

17.06.2015, 00:07 1692

De ani buni, practic din 2011, avem creştere economică plus. Rata anuală a inflaţiei e în jur de 1% iar creditul de consum ia avans, deşi cu frâna de mână trasă. Activitatea bancară se mişcă şi ea… nu numai către poziţiile dominante ale economiei, ci şi spre populaţie. Dar marea masă a populaţiei constată că, din ceea ce se realizează, gustă cu linguriţa.

Adevărul este că, în general, când creşte PIB-ul nu cresc concomitent şi sumele de bani din buzunare. Banii disponibili. Vor mai trece ani, iar, până atunci, stilul de viaţă de zi cu zi îi va obliga pe cei mai mulţi să-şi restrângă drastic cheltuielile. O schimbare a stilului de viaţă nu va veni numai de la un PIB cu plus. Va fi nevoie şi de o nouă tablă de valori, care să pună într-o altă ecuaţie, mai apropiată de cerinţele eficienţei, proprietatea, munca, producţia, venitul şi consumul. Într-un cadru economic pe care numai o piaţă funcţională consolidată îl poate asigura.

Drumul către această nouă tablă de valori a început cu macrostabilizarea. Ca să fie aduse în limite adecvate inflaţia, banii, cursul valutar, deficitele, împrumutul public, dobânzile. Acum, după ani îndelungaţi de strădanii, sunt îndeplinite nu doar cele cinci criterii de convergenţă nominală pentru euroaria, ci şi cele din tabloul de bord european. Normal era însă ca, imediat, să avanseze şi microstabilizarea: oxigenarea companiilor care suflă greu. Cu deosebire cele de stat.

La noi însă, ani la rând, însăşi macrostabilizarea  s-a poticnit deseori din pricina şovăielilor. Din această cauză, în primul rând, a fost greu de trecut dincolo de porţile companiilor. Or, fără o reformă radicală a întreprinderilor nu vom ajunge la dezvoltarea dorită. O reformă care să înceapă de la vârf. Căci fără manageri competenţi, îndrăgostiţi de eficienţă şi de performanţe, nu vom reuşi.

Noii răsfăţaţi ai istoriei sunt managerii. Dar nu puţini dintre ei ţipă mai tare decât Napoleon că au nevoie de bani. Departe de a-şi fi pierdut rolul de “nerv al războiului”, piaţa banilor a devenit însă – prin excelenţă – “nervul economiei”.

Cuceritorii, de-a lungul istoriei, când plecau la răz­boi cereau bani. Când se întorceau de la război aduceau şi mai mulţi bani. Managerii, în lume, când încep o treabă cer bani. Când o sfârşesc primesc şi mai mulţi bani. Nu întâmplător, în economia mo­dernă, s-au creat două planuri de decizie: al celor care dau banii şi al celor care multiplică banii - managerii.

Numai că la noi, deseori, oricât de mulţi bani ar primi, nu le ajung. Pentru că nu doar banii contează. Ca să câştige cursa au nevoie de mai mult decât „bani, bani şi iar bani”, cum exclama Napoleon. Au ne­voie, cu deosebire, de înţelepciune potrivit definiţiei date de Socrate: atitudine corectă faţă de realitate. Şi nu poate fi, în acest moment al istoriei României, o atitudine mai corectă a societăţii româneşti faţă de realitate decât aderarea noastră la întărirea macrostabilităţii, concomitent cu restructurarea din temelie a companiilor. Şi a managementului.

Şi nici măcar un model bazat pe un raport echilibrat între producţie şi consum, pe investiţii, pe inflaţie mică, pe cursuri stabile, pe un deficit bugetar care să se încadreze în cerinţele europene… nu rezolvă lucrurile. Mai e nevoie de companii stabilizate, care să-şi fi încheiat liberalizările, privatizările, restructurările, să-şi fi asigurat funcţionalitatea şi un grad înalt de competitivitate. Altfel, bunăstarea rămâne o vorbă în vânt.

AFACERI DE LA ZERO