ZF 24

Adrian Vasilescu, BNR: Cursa cu obstacole continuă. Un PIB nerestructurat nu ne-ar aduce neapărat şi condiţii de viaţă mai bune

Adrian Vasilescu, BNR: Cursa cu obstacole continuă. Un PIB nerestructurat nu ne-ar aduce neapărat şi condiţii de viaţă mai bune

ADrian Vasilescu, BNR. Foto: Silviu Matei

Autor: Adrian Vasilescu

09.04.2014, 00:04 207

Probabil că ne apropiem de finalul crizei, avem creştere economică, am scăpat de dramatice deficite, reflectate în balanţa comercială, în balanţa de plăţi şi în buget, dar ne mai dau dureri de cap şomajul, pierderile multora dintre companiile cu capital de stat, câte au mai rămas, şi competitivitatea înceată. Le vom contracara numai cu mai multă eficienţă. Aşadar, cu produse mai bune, cu costuri mai mici şi cu cifre de afaceri mai mari. Până când nu vor fi atinse aceste cote nu avem cum să ne legăm de speranţa unui alt nivel de bunăstare.

Eficienţa, totuşi, nu mai e o pasăre rară. O găsim nu doar în companiile de elită, ci în multe alte companii, unde se lucrează cu ochii pe productivitate, pe costuri şi pe vânzări. Private, dar şi de stat. Nu pot fi însă luate în calcul şi acele companii care au reuşit să obţină un spor de eficienţă (e drept, nu prea mare) fără să-şi restructureze întregul proces de producţie. Ele au folosit calea cea mai simplă: au trimis în şomaj o parte din personal. Productivitatea a crescut prin eliminarea surplusului de salariaţi. Dar cei care şi-au păstrat slujbele au văzut că salariile lor n-au crescut la nivelul aşteptărilor. Iar cei care şi le-au pierdut, devenind şomeri, dacă n-au plecat în lume, sunt acum nevoiţi să înfrunte o piaţă internă ce continuă să fie rigidă. Din această cauză, criza de locuri de muncă e încă o cursă cu obstacole.

Despre restructurarea economiei se spun, în dezbateri publice, vrute şi nevrute. Studii solide arată însă că, timp de 24 de ani, au avut loc restructurări esenţiale şi ele au schimbat ţara. Dar la o eficienţă optimă nu se poate ajunge – şi nu se va ajunge niciodată – fără o restructurare radicală. Până când nu vor fi complet reînnoite structurile economice, organizarea  muncii şi sistemul intereselor, este greu de crezut că vom avea rezultatele sperate. Numai că restructurarea e un proces complex, care se poate înfăptui numai cu inteligenţă, cu scopuri clare şi cu bani pentru investiţii. Sigur că mai multe investiţii ar însemna mai mult PIB. Dar PIB-ul nostru, cel de acum, e sub puterile economiei româneşti. Un ritm mai bun al Produsului Intern Brut ar însemna o creştere economică mai mare. Dar un PIB nerestructurat nu ne-ar aduce neapărat şi condiţii de viaţă mai bune. Dincolo de cele trei oglinzi în care se reflectă creşterea economică – PIB-ul total, PIB-ul pe locuitor şi ritmul de mişcare al PIB-ului exprimat în procente – , o mare însemnătate o are structura acestui indicator sintetic.

Fără îndoială că ne trebuie mai mult PIB. Dar un PIB performant, cu o structură nouă, cu valori adăugate care să exprime competitivitate, profit, orientare spre piaţă. De  fapt, orientate spre un sistem integrat de pieţe libere – de producţie, de consum, de bani. Altfel, reuşitele incontestabile, cum sunt creşterile economice din 2000 până în prezent, se vor irosi şi ele.

Punctul de plecare nu poate fi decât un aflux de investiţii de capital. Desigur, stimulat de o cerere existentă, exprimată pe piaţă. Sau de o cerere viitoare, ce ar putea fi provocată de interesul stârnit de noile produse.

Punctul final va fi însă câştigul. Vânzarea profitabilă a produselor realizate: bunuri fizice, alimentare sau nealimentare; ori servicii, de la  reparaţii de automobile sau afaceri imobiliare la studii de piaţă sau consultanţă financiară. Toate,  laolaltă, constituind producţia.

Economia reacţionează cu eficienţă şi la stimuli emoţionali. Dar mai cu seamă la stimuli raţionali. Numai sub impulsuri raţionale economia noastră ar putea deveni un izvor de prosperitate. O organizare raţională a economiei nu aduce însă bunăstare decât pentru cei ce vor să muncească bine, să-şi asume riscuri, să facă treabă de calitate. Iată un adevăr pe care  nu-l mai putem ignora, acum, când trenul nostru spre ieşirea din criză a plecat din gară. Impunându-ne  tuturor, de la populaţie la autorităţi, câteva teme de reflecţie. Plus o serie de noi obiective.

Dacă, acum, la programul de ieşire din criză nu va adera întreaga economie, chiar întreaga societate, promovând concurenţa, disciplina financiară şi contractuală, scopul fiind creşterea eficienţei, se va adânci şi mai mult decalajul dintre România şi ţările dezvoltate. Nivelul de trai al populaţiei nu va mai urca.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 09.04.2014

AFACERI DE LA ZERO