Dealurile din pitoreasca regiune Langhe din Italia produc unele dintre cele mai prestigioase - şi scumpe - vinuri din ţară: Barolo, Barbaresco şi Alba, făcând din această regiune o destinaţie preferată pentru turismul viticol de lux.
Însă podgoriile din acest terroir preţios, la fel ca producătorii de legume italiene mai umile, se bazează pe lucrătorii fără documente pentru a face faţă lipsei acute de forţă de muncă, potrivit Financial Times.
Guvernul de dreapta al Giorgiei Meloni este hotărât să limiteze afluxul de migranţi ilegali în Italia. Cu toate acestea, multe companii agroalimentare italiene îşi construiesc afacerea pe forţa de muncă ieftină pe care o oferă chiar aceşti migranţi.
„Dificultatea în Italia constă în faptul că există o nevoie uriaşă de lucrători, dar politica legată de imigranţi duce la situaţii de ilegalitate”, a declarat Piertomaso Bergesio, lider în regiunea Langhe în cadrul CGIL, unul dintre principalele sindicate din Italia.
Acest lucru este valabil în special în regiunea Langhe, unde cererea de muncitori a crescut din 2015, când Bruxelles-ul a relaxat normele privind extinderea podgoriilor europene pentru a satisface cererea globală în creştere.
„În trecut, recoltarea strugurilor era o chestiune de familie - se făcea cu rudele şi pensionarii”, a declarat Bergesio. „Dar lucrurile s-au schimbat mult. Volumele de producţie au crescut, comportând nevoia creşterii forţei de muncă.”
Potrivit procurorilor locali, vinificatorilor, liderilor de sindicat şi migranţilor, în sezoanele de vară şi toamnă ale recoltării - când nevoia de forţă de muncă este maximă - vinificatorii din regiunea Langhe apelează la intermediari de forţă de muncă, cărora le pasă foarte puţin de statutul juridic al migranţilor pe care îi angajează.
„Există o cerere foarte puternică de forţă de muncă în diferite anotimpuri, inclusiv în perioada recoltării strugurilor”, a declarat pentru Financial Times Biagio Mazzeo, un procuror penal din zonă. „Producătorii de vinuri se luptă să recruteze, aşa că se bazează pe intermediari. Dar aspectul critic este că intermediarii recrutează persoane care se află ilegal în Italia.”
Italia permite solicitanţilor de azil să lucreze în timp ce cererile lor sunt procesate, ceea ce poate dura ani de zile. Dar dacă câştigă mai mult de 6.900 de euro într-un an, nu mai sunt eligibili pentru adăposturile guvernamentale gratuite - o restricţie care îi stimulează să lucreze fără contracte corespunzătoare.
În cazul în care cererile lor de azil sunt respinse, li se ordonă să plece, dar mulţi migranţi continuă să lucreze ilegal pe piaţa neagră pentru salarii extrem de mici, în condiţii de muncă grele şi sunt uneori supuşi abuzurilor fizice.
