Pachetul fiscal pentru care guvernul şi-a asumat răspunderea în parlament, în septembrie, include şi intervenţii substanţiale asupra Codului de procedură fiscală, aşa cum sunt modificările aduse articolului 92, care introduc criterii noi pentru declararea inactivităţii, precum şi mecanisme de dizolvare automată a societăţilor inactive. Aceste măsuri urmăresc eliminarea din circuitul economic a entităţilor nefuncţionale şi optimizarea procesului de colectare a veniturilor bugetare.
Declararea inactivităţii şi condiţiile impuse
Conform prevederilor propuse, care ar trebui să intre în vigoare de la data de 1 ianuarie 2026, sunt aduse modificări semnificative în regimul de declarare a inactivităţii, cu implicaţii directe asupra funcţionării entităţilor juridice. Astfel, o persoană juridică va putea fi declarată inactivă dacă îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
- nu deţine un cont bancar în România sau un cont deschis la Trezoreria Statului;
- nu depune situaţiile financiare anuale în termen de maximum 5 luni de la expirarea termenului legal.
Astfel, obligaţia de a deţine un cont bancar activ devine o condiţie esenţială pentru menţinerea statutului fiscal activ. Lipsa acestuia este considerată un indicator de nefuncţionalitate economică, justificând intervenţia autorităţii fiscale.
În cazul situaţiilor financiare anuale, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi Codului de procedură fiscală, societăţile comerciale au obligaţia de a le depune la ANAF sau la Registrul Comerţului, în general până la 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar (de obicei până la 30 mai pentru anul anterior). Dacă această obligaţie nu este îndeplinită nici după 5 luni de la expirarea termenului legal, societatea poate fi declarată inactivă din oficiu de către ANAF.
Această măsură vizează în principal entităţile fără activitate reală, al căror statut fiscal reprezintă un risc pentru bugetul public prin lipsa colectării obligaţiilor fiscale datorate. Extinderea criteriilor de inactivitate reflectă o abordare mai riguroasă din partea statului. Impactul este semnificativ în special pentru companiile care, din motive administrative sau financiare, întârzie în îndeplinirea obligaţiilor. Declararea unei societăţi ca fiind inactivă fiscal implică anularea codului de TVA, imposibilitatea deducerii TVA şi excluderea din circuitul economic activ, cu efecte directe asupra capacităţii operaţionale şi reputaţiei comerciale.
Dizolvarea automată a societăţilor inactive pe termen lung
Proiectul introduce un mecanism strict de dizolvare automată pentru entităţile declarate inactive care nu fac demersurile pentru a se conforma şi a relua activitatea în termen de un an de la declararea inactivităţii. În astfel de situaţii, organele fiscale au obligaţia de a formula cererea de dizolvare, indiferent de existenţa unor obligaţii fiscale restante, cu excepţia cazurilor în care sunt formulate sesizări penale. Această reglementare marchează o schimbare de paradigmă: statul nu mai adoptă o poziţie pasivă, ci intervine activ în eliminarea entităţilor inactive, chiar şi în absenţa unor datorii fiscale. Deşi măsura urmăreşte epurarea registrului comerţului, aplicarea sa generalizată, fără a lua în considerare particularităţi, poate afecta negativ societăţile aflate în reorganizare sau restructurare, care, deşi inactive temporar, pot avea perspective viabile de redresare.
Noua reglementare stabileşte totodată si condiţiile de reactivare, respectiv existenţa unui cont de plăţi în România sau la Trezorerie, depunerea situaţiilor financiare şi absenţa altor cauze de inactivitate. Este o reglementare care impune o diligenţă sporită din partea companiilor pentru a evita pierderea statutului activ. Totodată, se prevede că entităţile aflate în insolvenţă simplificată, faliment sau dizolvare pot fi reactivate la cerere, după îndeplinirea obligaţiilor declarative. Aceasta reprezintă o măsură de protecţie pentru companiile aflate în proceduri judiciare, dar menţine presiunea fiscală asupra acestora.
Măsuri pentru recuperarea creanţelor şi promovarea transparenţei
În paralel, organul fiscal va dispune din oficiu măsuri pentru recuperarea obligaţiilor fiscale şi va accesa toate informaţiile necesare pentru stabilirea situaţiei datoriilor firmelor inactive.
Pentru societăţile pentru care ONRC urmează să constate îndeplinirea condiţiilor pentru dizolvare, se va publica lista societăţilor ce urmează a fi dizolvate pe paginile de internet ale ONRC şi ANAF.
Impactul noilor modificări asupra companiilor
Prin aceste modificări legislative, autorităţile urmăresc reducerea numărului de entităţi economice fără activitate reală şi creşterea încasărilor bugetare, prin eliminarea entităţilor inactive care pot genera pierderi fiscale.
Prin aceste modificări legislative, autorităţile urmăresc reducerea numărului de entităţi economice fără activitate reală şi creşterea încasărilor bugetare, prin eliminarea entităţilor inactive care pot genera pierderi fiscale.
Totodată, este vizată o mai bună transparenţă în piaţa firmelor active, ceea ce poate aduce şi un climat de afaceri mai sănătos.
Modificările propuse vor conduce, în mod inevitabil, la o creştere a numărului de entităţi declarate inactive, cu consecinţe directe asupra deductibilităţii cheltuielilor si accesului la facilităţi fiscale.
Companiile care nu se conformează riscă dizolvarea, ceea ce poate afecta grav grupurile de societăţi, structurile de tip holding şi entităţile cu activitate sezonieră.
Declararea inactivităţii fiscale implică înscrierea firmei în Registrul contribuabililor inactivi, anularea din oficiu a codului de TVA şi imposibilitatea deducerii cheltuielilor şi TVA aferente achiziţiilor efectuate. Mai mult, partenerii comerciali nu vor putea deduce cheltuielile şi TVA aferente tranzacţiilor cu o firmă inactivă, ceea ce poate afecta relaţiile comerciale şi reputaţia entităţii în faţa instituţiilor financiare. În plus, reactivarea presupune o procedură administrativă complexă, cu verificări suplimentare din partea ANAF, ceea ce poate întârzia reluarea activităţii economice.
În concluzie, aceste modificări legislative schimbă semnificativ regulile aplicabile societăţilor inactive şi a modalităţii în care se poate declara dizolvarea automată a acestora. Deşi măsurile pot fi justificate din perspectiva eficienţei administrative, ele impun o vigilenţă sporită din partea mediului de afaceri şi o adaptare rapidă la noile cerinţe. Este esenţial ca societăţile să verifice periodic statutul fiscal, să menţină conturi bancare active în România, să respecte termenele de depunere a situaţiilor financiare şi să monitorizeze cu atenţie eventualele notificări de inactivitate din partea ANAF.
