Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a stabilit TVA suplimentară de plată de aproximativ 87 milioane de lei în urma verificării unor tranzacţii cu utilaje agricole aduse din alte state membre ale Uniunii Europene şi comercializate în România. Controlul a fost realizat de inspectorii Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj.
Inspectorii au constatat că, în operaţiunile analizate, utilajele ajungeau fizic în România, însă tratamentul TVA declarat indica un circuit fiscal diferit de cel rezultat din documentele comerciale şi de transport. Cazul a fost identificat prin corelarea facturilor, comenzilor, codurilor de TVA, documentelor de transport şi a informaţiilor privind destinaţia bunurilor şi organizarea transportului.
Cum funcţiona circuitul verificat
Tranzacţiile analizate presupuneau vânzarea succesivă a aceluiaşi utilaj între un producător dintr-un alt stat membru, un distribuitor şi un dealer sau client din România.
Deşi existau mai multe operaţiuni comerciale succesive, utilajul avea un singur traseu fizic: pleca de la fabrica producătorului şi era transportat direct în România. Documentele disponibile indicau inclusiv clientul român şi locul în care urma să fie livrat bunul.
Tratamentul TVA aplicat tranzacţiilor era însă diferit.
Distribuitorul utiliza coduri de TVA deţinute şi în statele în care se aflau producătorii. Prima vânzare era tratată drept operaţiune locală în statul producătorului, cu TVA aferentă acelui stat, iar vânzarea ulterioară către România era declarată separat drept operaţiune intracomunitară. Inspectorii ANAF au analizat însă întregul circuit economic, nu fiecare factură separat.
În urma verificărilor, inspectorii au stabilit că distribuitorul avea rolul de operator intermediar şi era implicat în organizarea transportului utilajelor către România.
Pentru operaţiunile analizate, ANAF a concluzionat că distribuitorului îi reveneau obligaţii de declarare în România, iar vânzările ulterioare către dealerii sau clienţii români trebuiau tratate drept livrări interne pentru care TVA era datorată în România.
Problema identificată nu a fost utilizarea unor coduri de TVA în mai multe state membre, ci faptul că tratamentul fiscal declarat nu corespundea traseului şi realităţii economice a tranzacţiilor verificate.
