Nivelurile istoric scăzute ale apelor din Rin şi Dunăre perturbă transportul de mărfuri, pun în pericol anumite infrastructuri energetice şi agravează presiunile asupra mai multor sectoare industriale europene. Deşi se preconizează că nivelurile apelor vor rămâne scăzute pe termen scurt, efectele acestora ar putea persista în lunile următoare şi ar putea afecta creşterea economică a celor mai vulnerabile economii.
De câteva luni încoace, Europa se confruntă cu o serie de condiţii de căldură şi secetă excepţionale, care au redus semnificativ debitul multor râuri. Consecinţele sunt deosebit de evidente pe Rin şi pe Dunăre, două căi navigabile strategice pentru transportul şi activitatea economică a continentului. Nivelul apei din Rin a atins un nou minim istoric la începutul lunii august la staţia de măsurare din Kaub, Germania, în timp ce mai multe tronsoane ale Dunării din Ungaria şi România au înregistrat, de asemenea, niveluri nemaiîntâlnite până acum.
Dincolo de problema de mediu, această situaţie are acum efecte economice tangibile. Nivelurile scăzute ale apei afectează în mod direct circulaţia mărfurilor, funcţionarea anumitor instalaţii energetice şi, prin extensie, activitatea sectoarelor industriale care depind de această infrastructură.
Deşi transportul pe căile navigabile interioare reprezintă doar o mică parte din transportul european de mărfuri, acesta joacă un rol strategic în mai multe ţări traversate de Rin şi Dunăre (5,4% din mărfuri în Germania şi până la 19,2% în România).
Potenţialul de transfer către alte moduri de transport rămâne limitat. O navă fluvială poate transporta aproape 2.000 de tone de mărfuri, comparativ cu până la 1.500 de tone în cazul unui tren de marfă şi doar 25 de tone în cazul unui camion-cisternă.
Consecinţele nivelurilor scăzute ale apei sunt deja evidente, atât în ceea ce priveşte volumele transportate, cât şi costurile de transport.
La începutul lunii august, unele barje care navigau pe Rin au putut transporta doar aproximativ 20% din capacitatea lor obişnuită. Pe anumite tronsoane ale Dunării, operatorii au fost, de asemenea, nevoiţi să-şi reducă încărcăturile – cu până la 40% pe tronsonul românesc al fluviului.
În timpul ultimei secete majore din 2018, costul transportului fluvial a crescut de 2,5 ori pentru mărfurile vrac uscate şi de până la 4,5 ori pentru mărfurile vrac lichide, din cauza restricţiilor de încărcare şi a suprataxelor impuse de operatori.
Consecinţele secetei nu se limitează la sectorul transporturilor. Dunărea joacă, de asemenea, un rol vital în răcirea anumitor centrale nucleare. În Ungaria şi România, nivelurile scăzute ale apei din râu au perturbat deja funcţionarea centralelor de la Paks şi Cernavodă, care sunt singurele surse de energie nucleară din ţările respective şi reprezintă aproximativ 40% din producţia de energie electrică a Ungariei şi 20,5% din cea a României.
