Economia României a avansat mult în ultimele două decenii privind venitul/locuitor (la paritatea puterii de cumpărare) şi alte repere, dar deficitele mari au dus-o într-o situaţie foarte dificilă, ce reclamă o corecţie a acestora de amploare, cu efecte probabil majore asupra cadrului macroeconomic, arată o analiză semnată de Daniel Dăianu (Consiliul Fiscal), Ionuţ Dumitru (Academia de Studii Economice), Leonard Uzum (Banca Naţională a României)
În opinia autorilor, corecţia deficitului bugetar ar reduce considerabil deficitul de cont curent, iar estimările arată că un coeficient de transmisie al ajustării bugetare de peste 0,5.
În plus, analiza precizează că moneda naţională este probabil supraevaluată în termeni efectivi reali cu circa 4% folosind deflatorul preţurilor producţiei industriale, dar decisivă pentru diminuarea deficitului de cont curent este reducerea deficitului bugetar.
De mai mulţi ani, deficitul bugetar şi cel de cont curent, ca tandem, se situează la niveluri foarte înalte în România, caz singular în UE.
În 2024 ambele deficite au fost peste 8% din PIB în condiţiile în care aproximativ jumătate din deficitul bugetar se finanţează în valută (deficitul bugetar cash a fost 8,64% în 2024).
Datoria publică a crescut spectaculos după criza financiară globală mergând de la 12% în 2008 la aproximativ 53% din PIB în 2024.
În schimb, veniturile fiscale, inclusiv contribuţii de asigurări sociale, sunt mult sub media din UE – cca. 27% din PIB faţă de 41% din PIB; şi chiar sub cele din ţările vecine din UE - Ungaria, Polonia, Bulgaria.
Analiza subiliiază de asemenea că munca este suprataxată, iar capitalul subimpozitat, menţionând însă că România nu este suprataxată în context european (UE)
Conform datelor ultimului raport Taxation Trends, care analizează evoluţiile sistemelor de impozitare la nivel european, România înregistra cote implicite de impozitare de 14,6% pentru consum (locul 26 în UE, grafic 2) şi 30,5% pentru muncă (locul 23 în UE – grafic 3).
Deşi cota implicită pentru impozitele aferente muncii nu pare excesivă, din punct de vedere al poverii fiscale pentru salariaţii cu venituri mici (în raport fiind analizată povara fiscală pentru un lucrător fără familie, cu venituri de 50% din medie), România (37,2%) se află în top 5 state în UE în 2021 cu cele mai ridicate sarcini fiscale, media UE fiind de 31,9%, iar în cazul zonei euro de 30,5%. Acest fapt este din cauza modificărilor legislative din anul 2017 (devenite operaţionale de la 1 ianuarie 2018), care au mutat sarcina fiscală aproape în totalitate pe umerii angajatului, fapt nemaiîntâlnit în alte ţări.
Cu privire la acest din urmă aspect, instituţii internaţionale precum FMI sau BM propun pentru creşterea gradului de echitate al sistemului fiscal românesc, o reaşezare a impozitării veniturilor.
