Firmele din România ar avea nevoie de 160,5 miliarde de lei pentru recapitalizare, pentru a putea să funcţioneze pe baze financiare solide şi să poată absorbi perioadele dificile fără riscul blocajelor financiare sau al insolvenţei, arată o analiză Sierra Quadrant realizată pe baza datelor Băncii Naţionale.
Suma de 31,7 miliarde de euro reprezintă echivalentul a aproape patru ani de investiţii străine directe la nivelul record atins în 2025.
Un raport recent al BNR, publicat în iunie 2026, arată că numărul firmelor subcapitalizate a crescut cu 10%, iar necesarul de recapitalizare a rămas, din nou, la 36,4 miliarde de lei.
În acelaşi timp, numărul companiilor subcapitalizate reprezenta doar 9% din total în iunie 2025, faţă de 32,6% la finalul anului 2024, dar analiştii subliniază că nu este vorba de o însănătoşire a economiei, ci un artefact statistic, majoritatea companiilor mici nefiind cuprinse în exerciţiul de raportare de la jumătatea anului.
Potrivit analizei Sierra Quadrant, în iunie 2025, structura pasivului companiilor nefinanciare arăta astfel: capitalurile proprii pe primul loc, cu 40% din pasiv; datoriile comerciale pe locul al doilea, cu 18%; iar finanţarea primită de la instituţiile financiare din România doar 9%.
Practic, creditul-furnizor este de două ori mai important decât creditul bancar în finanţarea economiei româneşti.
„Companiile româneşti se finanţează mai degrabă prin amânarea plăţilor către furnizori decât prin credite bancare — o practică ce funcţionează relativ bine în perioade de stabilitate economică, dar care devine extrem de riscantă atunci când întârzierile de plată se propagă în lanţ de-a lungul întregii economii", explică Ovidiu Neacşu, partener coordonator Sierra Quadrant.
Tendinţa crescătoare a duratei de plată a furnizorilor şi a termenului de recuperare a creanţelor comerciale reprezintă, potrivit Sierra Quadrant, o provocare tot mai serioasă pentru stabilitatea financiară a companiilor.
Într-o economie finanţată prin credit comercial, insolvenţa unei firme mari nu rămâne un eveniment izolat, ci se propagă în amonte, către zeci de furnizori care nu-şi mai recuperează creanţele.
Statisticile arată că gradul de îndatorare — raportul dintre datorii şi capitalurile proprii — a atins 140,5% în iunie 2025, cu 5,4 puncte procentuale peste anul anterior, într-un trend clar ascendent.
În plus, ponderea firmelor cu un grad de îndatorare peste pragul semnal de 200% s-a majorat la aproximativ 35%, atât ca număr de companii, cât şi ca pondere în cifra de afaceri a economiei. Din această categorie provin, de regulă, cele mai multe firme care ajung ulterior în restructurare, concordat preventiv sau insolvenţă.
În paralel, capacitatea de rambursare se erodează lent. Indicatorul de acoperire a dobânzilor — raportul dintre profitul înainte de dobânzi şi taxe şi cheltuielile cu dobânzile — a coborât la 541% în iunie 2025, cu 32 de puncte procentuale sub anul precedent şi cu 118 puncte sub nivelul din iunie 2023.
Fragilitatea financiară se traduce, cu decalaj, în demografia firmelor. Iar datele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului pentru prima jumătate a lui 2026, citate de Sierra Quadrant, arată o inversare clară de tendinţă. În perioada ianuarie-iunie 2026 au fost înregistrate 46.283 de radieri, cu 5,69% mai multe decât în intervalul similar din 2025.
Potrivit Sierra Quadrant, cele 160,5 miliarde de lei necesare pentru recapitalizarea companiilor nu vor fi acoperite nici de stat şi nici de bănci. Într-o economie unde finanţarea bancară reprezintă 9% din pasivul companiilor, chiar şi o dublare a creditării ar rezolva o fracţiune din problemă.
”Sursele reale sunt trei, şi toate sunt astăzi blocate sau insuficiente, de la profitul reinvestit, la aportul acţionarilor şi piaţa de capital. Aceasta din urmă ar trebuie să fie, teoretic, soluţia cea mai potrivită pentru companii mijlocii, practic accesată de un număr infim de firme româneşti, în absenţa unei culturi a listării şi a instrumentelor de finanţare adaptate’’, afirmă Ovidiu Neacşu.
În opinia lui, subcapitalizarea nu e un accident, ci rezultatul unei arhitecturi de stimulente.
,,Un sistem fiscal care taxează capitalul rămas în firmă la fel ca pe cel scos din ea, o piaţă de capital subdimensionată şi un sector bancar care finanţează doar 9% din pasivul companiilor produc, inevitabil, firme care se finanţează amânând plata către furnizori. Iar o economie construită pe credit comercial funcţionează impecabil — până în ziua în care prima verigă importantă din lanţ nu mai plăteşte”.
Analiza Sierra Quadrant a fost realizată pe baza datelor de la Banca Naţională a României — Raportul asupra stabilităţii financiare (decembrie 2025, iunie 2026 şi ediţia aprobată la 6 iulie 2026).
