Proiectele de infrastructură din România, şi în special de autostrăzi, par a fi o piatră de moară la fel de grea pentru miniştrii transporturilor din România ultimilor 25 de ani, cum a fost ridicarea mănăstirii Argeşului de către meşterul Manole, sub ameninţarea lui Negru-Vodă.
Paradoxal, România are una dintre cele mai performante reţele de internet din Europa datorită faptului că investiţiile în acest sector au început târziu, cu tehnologii
moderne, în timp ce infrastructura rutieră pare încremenită în „epoca dial-upului“, cu scârţâitul şi viteza anilor ‘90.
Nimeni nu are pretenţia că ar fi uşor să construieşti drumuri la nivelul mileniului trei, dar nici nu am văzut vreun ministru înaintându-şi mandatul pe motiv că sarcina pusă în spate ar fi prea grea. Mai mult, parafrazând o altă vorbă intrată în folclorul românesc, Traian Băsescu, Miron Mitrea, Gheorghe Dobre, Radu Berceanu, Anca Boagiu, Dan Şova şi ceilalţi miniştri ai transporturilor de după revoluţie nu au fost în stare nici măcar să întreţină drumurile construite în regimul comunist.
Centura de sud a Capitalei rămâne la nivelul unui drum comunal, cu şine de cale ferată care o traversează deşi trenurile nu mai trec de mult pe acolo, drumul dintre Piteşti şi Râmnicu Vâlcea devine subiectul alunecărilor de teren şi al restricţiilor de circulaţie la o primă ploaie mai serioasă, în timp ce defileul Jiului a fost adus la stadiul în care cei 35 de kilometri dintre Bumbeşti şi Petroşani sunt parcurşi într-o oră şi jumătate, asta dacă drumarii nu închid complet circulaţia, izolând o zonă cu 200.000 de locuitori.
În birourile din Ministerul Transporturilor, în schimb, toate proiectele desenate ziua se destramă peste noapte, studiile de fezabilitate de milioane de euro expiră şi trebuie refăcute, contracte semnate de cinci-şase ani sunt reziliate fără penalităţi deoarece nu s-a lucrat, dar nici fonduri n-au fost alocate, în timp ce parteneriatele public-private rămân un nod gordian. Fonduri europene? Ce nevoie avem de ele când noi nu avem proiecte în picioare să cheltuim banii de investiţii alocaţi din buget?
România are probabil cea mai studiată reţea de autostrăzi care nu există, iar senzaţia este că scopul final este de a pune lacăt şi a trimite ţara la casat. Că despre sacrificii pentru a duce un proiect până la capăt nu poate fi vorba într-un sistem în care nimeni nu este tras la răspundere pentru ce a lăsat în urmă când a avut pe mână viitorul unei ţări.
Cristi Moga este Redactor-şef Business Construct
